Despre alegerile din viata ei...? Si-a dorit sa faca facultatea de Psihologie, dar i s-a parut prea mult pentru 18 ani. Si-a dorit UNATC dar "independenta cere sacrificii iar facultatea de teatru cere un devotament care se impaca greu chiar si cu un part-time. Am ales Comunicare si Relatii Publice la SNSPA. Am ales invatamant la distanta ca sa pot lucra; pe-atunci eram implicata in proiectul Lacrimi de Iubire si mi-ar fi fost tare greu sa urmez cursurile la zi. Anul acesta am terminat".
In modelling, marturiseste ea, "este o lupta acerba iar concurenta nu este de cele mai multe ori loiala, dar atata timp cat te concentrezi asupra meseriei tale, cat timp ai constiinta lucrului bine facut, restul se estompeaza. Asa am reusit sa obtin un contract in Italia. Acolo am aflat ce atitudine cere obiectivul, de la pozitia corpului la felul in care vorbesc sau la gesturi. Cumva, viata de model este o sedinta continua de fotografie, pozezi non-stop".
Cand a ales sa treaca la film a facut cursuri de actorie timp de doi ani. "Am facut tot felul de exercitii... dictie, miscare scenica etc. Dar cel mai important a fost ca am invatat sa ma cunosc pe mine. Sa imi rezolv anumite probleme, ar fi prea mult sa le spun traume. Lucruri care pot refula sau pe care refuzi sa le accepti si, oricat ai incerca sa le ascunzi, revin permanent. E bine sa stii despre ce e vorba, sa stii cum functionezi. Cursurile de actorie m-au invatat cum sa gasesc problemele. Nu intotdeauna esti dispus sa vorbesti, profesorul vede asta, intra in mintea ta si te ajuta sa le rezolvi; e ca un psiholog..."
"N-am ajuns la performanta de a plange la comanda."
Nu ii place sa faca planuri. Ia lucrurile ca atare, isi face treaba cu constiinciozitate si isi urmeaza drumul.
Povesteste foarte deschis despre meseria de actor asa cum o vede ea: despre cum e sa plangi intr-un rol, despre cum e sa saruti la comanda, trezitul dimineata, zilele lungi in platou..
"Am invatat de la toti cei cu care am lucrat. Am lucrat cu actori mari, oameni care au lasat deja ceva in urma lor. I-am urmarit si am incercat sa fac ca ei”.
Am si plans! In rolul de acum, din Vointa de Femeie. N-am ajuns inca la performanta de a plange la comanda. Cand e de plans, in platou se face o atmosfera propice. Nu se mai fac glume si eu ma gandesc la lucruri din viata mea care m-au marcat. Chiar am nevoie de timp, nu pot sa fac oricum o scena de genul acesta. Toata lumea asteapta, nu e ca de obicei".
Despre sarutul "la comanda" marturiseste ca a trait unul: "In Lacrimi de iubire era o scena cand ma conducea acasa si trebuia un sarut de ramas-bun ca intre doi iubiti. A fost. Ne-am sarutat chiar prea mult, dupa parerea mea. La un moment dat, ajunsesem sa trag cu coada ochiului sa vad ce zice regizorul... nu mai rezistam. Era prea mult, mai ales ca nu era ceva natural care sa-ti vina din instinct iar daca nu simti... Asteptam sa spuna STOP."
Comentarii (3)
isi traieste visul de la 15 ani ??? lol...o cunosc pe simona de la 12 -13 ..nu mai tin minte.....fiecare vis are un sacrificiu...si fiecare cariera ascunde ceva.......
Bună, eu sunt Ami! Vă rugăm să how are you! Sper sa fie bine şi în perfectă condiţie de health.I a trecut prin profilul dvs. şi am citit-o şi a luat intersest în ea, vă rog, dacă nu i mintea va vrea sa-mi scrieti pe acest ID-ul (amihaji33@yahoo.co.uk) Sper să aud de la tine în curând, şi voi fi de aşteptare pentru dumneavoastră de mail pentru ca am ceva foarte important să se să vă spun. O mulţime de dragoste Mis Ami Haji!
de mica imi doresc sa ajung sa ajung sa diu un model dar nu stiu cum mia spus foarte multa lume ca miar sta bine dar nu stiu cu sa fac va rog ajutatima si pe mine :XX:X:X:
Posteaza comentariu