Capitolul 3 – Pregătirea Psihologică, prima parte

Vreau să scot în evidenţă că noi, în general în viaţa noastră, facem foarte multe lucruri pentru că „Aşa TREBUIE“, ceea ce de cele mai multe ori este acelaşi lucru cu o constrângere. Iar când eşti constrâns să faci un lucru, instinctiv dezvolţi aversiune faţă de acel lucru şi nu mai ajungi să analizezi şi să te gândeşti dacă acel lucru este bun sau nu pentru tine, ci pur şi simplu îl respingi. Astfel ajungi în situaţia de a face lucrurile defectuos, fără tragere de inima, fără pasiune, fără responsabilitate, întocmai ca un copil mic care este tentat să facă altfel, sau chiar invers decât îi spun părinţii să facă, de cele mai multe ori ajungând să recunoască această greşeală abia când este prea târziu.

Deci se întâmplă ca în viaţa ta, de cele mai multe ori, cea mai mare piedică în calea realizărilor proprii, să fii chiar tu însuţi.

De aceea, cel mai important lucru pe care trebuie să-l faci înainte de a te apuca să slăbeşti, este Să Te Descoperi, Să Te Defineşti şi Să Te Poziţionezi, evitând astfel să mai acţionezi instinctiv.

Partea I – Cu ce anume ne confruntăm?

Înainte de orice trebuie să ştii că în ceea ce priveşte corpul tău, acesta are o predispoziţie dobândită genetic, care îl face să fie mai receptiv sau mai puţin receptiv la modificările pe care vrei să i le aduci.

Cu toate acestea, modificările sunt perfect posibile indiferent în ce categorie te-ai afla, ele doar trebuie să fie adaptate şi calibrate specificului tău genetic.

Bineînţeles, modificările la care mă refer sunt legate de eliminarea grăsimii şi construirea unei mase musculare proporţionale şi armonioase.

Astfel există trei tipuri principale de corpuri, trei tipuri somatice: Ectomorf, Mezomorf şi Endomorf.

Ectomorf - este caracterizat prin predispoziţia de a nu stoca grăsime şi a construi greu masă musculară;
Mezomorf - este caracterizat prin predispoziţia de a stoca puţină grăsime şi a construi uşor masă musculară;
Endomorf - este caracterizat prin predispoziţia de a stoca multă grăsime şi a construi moderat masă musculară.

Este foarte important dacă nu ştiai până acum de aceste lucruri, să te gândeşti serios şi sincer în ce grupă somatică crezi că te încadrezi.

Pentru că ai ajuns să citeşti aceste rânduri şi probabil eşti interesat să slăbeşti, eu cred că te încadrezi fie în grupa Mezomorf şi acest lucru înseamnă că ai de dat jos o cantitate relativ mică de grăsime (probabil între 3 şi 10 Kg), fie în grupa Endomorf şi acest lucru înseamnă că ai de dat jos considerabil mai multe kilograme (între 10 şi 35 Kg, sau peste 35 Kg).

Dacă te încadrezi în grupa Ectomorf, adică eşti genul care oricât şi orice ar mânca nu se îngraşă, îţi recomand totuşi să citeşti în continuare aceste articole, pentru că în timp, prin obiceiuri proaste şi exagerări, orice tip somatic se poate transforma şi astfel cei cu un corp din grupa Ectomorf se pot îngraşa şi ei peste măsură.

Pregătirea psihologică este foarte importantă pentru tine, indiferent de tipul somatic în care te încadrezi, atât timp cât dorind să slăbesti şi să ai un corp frumos şi armonios, te confrunţi cu lipsa de acţiune, sau cu lipsa de rezultate.

Pregătirea Psihologica şi realizarea Echilibrului Psihologic înseamnă de fapt clarificarea aspectelor mentale legate de ceea ce urmează să faci, asigurarea unui teren fertil pentru ideea că eşti capabil să faci şi sporirea încrederii în forţele proprii că poţi duce la bun sfârşit ceea ce îţi propui.

Urmează să îţi arăt CUM am ajuns eu să înţeleg aceste lucruri, CUM faci să te Pregăteşti Psihologic şi CUM realizezi Echilibrul Psihologic!

La început este bine să înţelegi cu ce te confrunţi!

Încercând să răspund cu seriozitate la întrebarea „Cum am ajuns la 110 Kg?”, s-a întâmplat ceva esenţial. Am aflat un lucru foarte interesant şi foarte important în legătura cu mine.

Am aflat că, deşi eram tot timpul preocupat de a slăbi, deşi nu mă simţeam bine gras fiind, deşi consideram că lumea mă analizează şi mă judecă după felul cum arăt, în realitate „Nu EU VROIAM să slăbesc!“.

Da! Ai citit bine. Am descoperit că „Nu EU VROIAM să slăbesc!“, de aceea nici nu aveam cum să reuşesc să slăbesc. În realitate îmi doream ceva care „TREBUIA“. Ceva care era impus, nu autoimpus, ci impus de felul în care priveşte societatea modul în care arătăm.

Felul în care priveşte societatea din ziua de azi modul în care arătăm, poate constitui o piedică majoră în calea realizării multora dintre lucrurile pe care ni le propunem în viaţă, dar mai ales când este vorba de autodepăşire, aşa cum este cazul în care ne gândim să acţionăm asupra propriului corp.

Societatea a transformat ideea de a avea un corp frumos şi armonios, în statut social. Astfel mai toată lumea vrea să arate bine la fel cum vrea să-şi cumpere o casă, sau o maşină, sau în acelaşi fel în care vrea un serviciu plăcut şi bine plătit. Şi totul parcă face parte şi dintr-un fel de concurs „Care arată mai bine?“, lucru care sădeşte şi cultivă în mintea ta o stare de concurenţă infantilă pe care o simţi faţă de ceilalţi din jurul tău şi faţă de părerile acestora despre felul în care arăţi.

Deci pentru a avea corpul frumos şi armonios, ajungi ca motivaţiile care te animă să fie: concurenţa cu alţii şi lupta cu ideile şi părerile pe care le au, sau crezi că le au aceştia despre tine, când de fapt ar trebui ca cea mai puternică motivaţie să fie faptul că aşa VREI TU, că aşa AI DECIS TU, pentru că în realitate aceasta este o luptă doar cu tine însuţi.

Societatea însă nu ne învaţă CUM să facem să arătăm bine.

CUM faci să mai ai timp şi de tine, când ai familie, copii, serviciu la care stai între 8 şi 10 ore pe zi, treburi casnice şi diverse alte proiecte personale sau umanitare la care participi, mai cu seamă că peste toate acestea se adaugă forţa foarte mare a OBIŞNUINŢEI de a mânca anumite alimente şi la ore nepotrivite, sau a OBIŞNUINŢEI de a ieşi cu prietenii pentru a lua masa în oraş, sau alte lucruri de acest gen?

Pare de la început o cauză pierdută.

Dar, pe lângă toate aceste gânduri care îmi treceau prin minte, îmi era clar şi fără echivoc că să fii gras nu este un lucru bun, nici sănătos şi nici plăcut, mai ales că avea repercusiuni şi asupra felului în care mă simţeam atât moral cât şi fizic.

Deci faptul că societatea priveşte în mod greşit, adică de pe baze greşite, felul în care arăţi şi că supralicitează felul cum arăţi, asta nu înseamnă că nu trebuie să arăţi bine. Ba din contră! Cu atât mai mult trebuie să arăţi foarte bine, doar baza de plecare în atingerea acestui deziderat trebuie corectată.

Trebuie corectată, pentru că în acest demers al tău de a slăbi şi de a arăta bine, nu te afli la concurenţă cu nimeni altcineva decât cu tine însuţi. Deci este un caz de autodepăşire.

Într-un astfel de caz trebuie să te concentrezi asupra propriei persoane, asupra propriilor gânduri şi acţiuni, mai mult ca în orice alt caz.

Aici vreau să punctez câteva lucruri pe care le consider de asemenea importante:

1. De-a lungul timpului am avut mai multe tentative de a slăbi. Unele au reuşit, altele nu. Cert este că rezultatele efortului meu de a slăbi nu ţineau mult, după un timp reveneam la o greutate mare şi de fiecare dată parcă mă îngrăşam mai repede şi mai mult, lucru care s-a soldat cu maximul istoric de 110 Kg.

2. Tot timpul mă gândeam că „TREBUIE“ să fac ceva să slăbesc. Acest „TREBUIE“ m-a urmărit zi de zi, ani de zile, ascuns printre celelalte gânduri cotidiene ale mele şi nu îmi dădea pace. Începuse chiar să mă streseze.
Am scris „TREBUIE“ cu majuscule şi între ghilimele, pentru că ulterior i-am descoperit natura şi am realizat că acest „TREBUIE“ era motivul unei stări de nemulţumire generală faţă de felul în care arătam, dar mai ales că era sursa unor motivaţii eronate pentru a slăbi. El se afla în spatele faptului că în realitate NU EU eram acela  care VROIAM SĂ SLĂBESC, ci mă gândeam că aşa „TREBUIE“ să fac pentru a avea „statutul social“ dorit de toţi.

3. De fiecare dată când am încercat să slăbesc, încă din primul moment în care luam hotărârea, consideram că în principiu stiu CE am de făcut, dar tot amânam pentru că nu aveam voinţa să încep. Amânam şi din cauza impresiei că urma să intru într-o perioadă de cazne, privaţiuni şi sacrificii, care se adăugau la problemele mele cotidiene şi pe care moralul meu nu le mai putea suporta.
Priveam condiţiile pe care trebuia să le îndeplinesc ca să slăbesc, ca pe nişte cazne, privaţiuni sau sacrificii, pentru că acestea nu erau asumate de către mine prin propria mea voinţă şi astfel, instinctiv, subconştient, opuneam rezistenţă lucrurilor pe care trebuia să le fac ca să slăbesc, deşi din punct de vedere conştient eram de acord cu acestea.

4. Mai toate materialele, reţetele sau sistemele de slăbit îmi spuneau CE trebuie să fac sau să nu mai fac, CE trebuie să mănânc sau să nu mai mănânc, dar aproape nici unul nu-mi spunea CUM fac să mă pun în starea de a le duce la îndeplinire.
În consecinţă, nu vroiam să dau o gramadă de bani la nutriţionist, sau pe diverse aparate, pastile miraculoase, sau soluţii care te slăbesc, atât timp cât acestea nu îmi rezolvau problema cea adevărată şi anume: CUM mă pun în starea de a FACE?

Am enumerat aceste lucruri pentru a scoate şi mai mult în evidenţă faptul că în demersul tău de a slabi, fie că ai nevoie să dai jos multe kilograme, fie că eşti în situaţia de a da jos doar câteva kilograme pentru a-ţi defini musculatura, te afli într-o competiţie doar cu tine însuţi.

Acum cred că îţi este clar cu ce tip de problematică te confrunţi.

Deci în realitate, eşti în competiţie cu tine însuţi, iar toate lucrurile pe care le faci, le faci pentru a-ţi depăşi propria condiţie şi pentru ca tu să devii mai bun decât cel de odinioară.

Iar când te afli într-o competiţie este foarte important să-ţi cunoşti adversarul. În cazul de faţă adversarul tău eşti chiar TU. Întrebarea care urmează în mod logic este:

Te cunoşti pe tine însuţi?

Facebook:
http://www.facebook.com/andreicatalin.stefanescu.5