Juliette menționează că i-a comunicat decizia soțului ei, Gautier, încă de la prima lor întâlnire, în 2007. Ea recunoaște că a fost o alegere dureroasă pentru că și-a privat părinții de bucuria de a avea un nepot sau o nepoțică, dar este mulțumită că fratele ei i-a făcut bunici.
"Adevărul este că eu am ales să nu fiu mamă"
"Uitându-mă la mama mea, Patricia, cum își îmbrățișa nepoțica în spital, m-am simțit cuprinsă de emoții. În sfârșit, are o nepoată pe care o aștepta de mult și niciodată n-am văzut-o atât de fericită. Am fost mândră, entuziasmată și bucuroasă, dar în timp ce lacrimile îmi curgeau pe față simțeam și o tristețe copleșitoare, pentru că acest copil frumos, perfect, care se uita la mama, nu era al meu. Era nepoata mea, copilul fratelui meu și al soției lui. Ei au făcut ca visul părinților mei să devină realitate - ceea ce eu n-am fost în stare să fac pentru ei", își începe mărturisirea jurnalista.
"Mai mult, nici nu am încercat și nu am reușit să am copii, așa cum se întâmplă deseori în multe cazuri triste. Ar fi fost ceva cu care părinții mei s-ar fi împăcat, un cumul de circumstanțe pe care eu nu le puteam controla. Nu, adevărul este că eu am ales să nu fiu mamă. Am ales să le neg părinților mei bucuria de a deveni bunicii copilului meu și de asta îmi curgeau într-una lacrimile", explică ea.
Wills este sigură că acum se va dezvolta o legătură specială între cumnata sa, Kelsey, și părinții ei, una pe care ea nu o va experimenta niciodată: intimitatea maternității: "Deși nu mi-am schimbat niciodată convingerea că eu nu-s făcută să am copii, am fost surprinsă de cât de mult m-a afectat asta. Așadar, ce m-a atras în acest intens vârtej emoțional?".
"Când l-am cunoscut pe soțul meu, Gautier, în 2007, i-am spus de la prima noastră întâlnire că nu-mi doream copii. Aveam 35 de ani, vârsta la care ovarele majorității femeilor sunt la momentul de vârf. Până cu un an înainte, cele mai multe dintre prietenele mele căsătorite deveniseră mame, iar multe altele care erau singure se orientau spre fertilizare in vitro sau spre donatori pentru a avea un copil", povestește ea.
Jurnalista explică în textul său că decizia de a nu fi mamă a avut o latură psihologică profundă: "Este ceva tribal în această nevoie primitivă de a procrea, al cărei rezultat ne împarte între cei care o avem și cei care nu o avem. Adesea pune prieteniile la încercare, iar uneori le retează complet. Înconjurată de prietene însărcinate, de cele cu copii și cele care plângeau că se culcau seara dorindu-și să fie mame, m-am simțit ca o proscrisă. N-am simțit niciodată acea <<foame de copii>> pe care multe femei o au."
"Cel mai aproape de a lua în calcul să devin mamă am fost în 1999, când mi se aprinseseră călcâiele după un bărbat care își dorea enorm un copil. Am luat în considerare că aș putea avea un copil. Doar unul, doar cu el. N-am luat niciodată acea decizie, însă, iar după patru luni el m-a lăsat pentru alta și s-a logodit cu ea, în timp ce eu rămăsesem cu inima frântă, și a făcut repede doi copii cu noua lui soție. Nu mi-a spus niciodată de ce a pus capăt relației noastre și mereu mă întreb dacă a făcut-o pentru că eu mă opuneam vehement să am un copil", povestește ea.
Una din cinci femei preferă să nu aibă copii
Problema copilului a urmărit-o pe Juliette și în relația cu actualul partener. Învățând din experiența anterioară, ea l-a pus în temă de la bun început: "Am aflat că Gautier ajunsese la aceeași concluzie despre copil înainte ca noi să ne întâlnim. Nu și-a dorit niciodată responsabilitatea de a crește un copil. Are 29 de ani și e muzician. Asemenea celor mai mulți muzicieni, nu câștigă mult și cheltuiește cam toți banii călătorind în weekenduri cu trupa lui, stând până noaptea târziu și fără să dea socoteală cuiva. Nu-s genul de femeie care să-i ceară unui partener lucrurile care o fac fericită."
Gautier a cerut-o de soție la două săptămâni după prima întâlnire, în ziua în care el împlinea 30 de ani. După șase luni s-au căsătorit la Brighton Pavilion. "După 13 ani, mariajul nostru a fost așa cum ar trebui să fie - suntem foarte fericiți. Doar că nu avem copii", scrie ea.
Deși au convenit împreună că nu vor să fie părinți, Juliette l-a mai întrebat ocazional pe Gautier, acum în vârstă de 43 de ani, dacă s-a răzgândit.
Juliette amintește că în prezent alegerea de a nu deveni mamă nu mai este atât de neobișnuită cum era odată. Potrivit Centrului pentru Cercetarea Familiei și Relațiilor, una din cinci femei din Marea Britanie preferă să nu aibă copii.
Jurnalista subliniază că trebuie făcută o distincție între o femeie care nu vrea copii și una fără copii. Pentru ea, "fără copii" are implicații negative, precum "fără locuință sau fără speranță", întrucât sugerează că a pierdut un copil sau lipsește un copil dorit. "Nu simt că-mi lipsește ceva neavând un copil. Sentimentele mele sunt mult diferite de cele ale unei femei care nu a putut să conceapă dar este disperată să facă asta", explică ea.
Totul a inceput la școală
Refuzul de a avea copii s-a înrădăcinat de multă vreme în mintea jurnalistei. "Am luat decizia de a nu face copii la 17 ani, imediat după ce am devenit activă sexual. N-a fost ceva accidental. S-a transformat într-o fobie întreagă. Ideea de a trăi cu ceva care se mișcă în mine și vrea să iasă afară m-a îngrozit și mi-a provocat repulsie."
Juliette își amintește când a început totul. În timpul școlii. "Sunt aproape sigură că teama mi se trage de când am văzut la școală o înregistrare video cu o naștere, când aveam zece ani. Am fugit din clasă cuprinsă de isterie și am anunțat-o pe mama că am văzut niște imagini oribile cu o femeie care năștea: copilul era murdar și dezgustător."
Din păcate, mama ei nu a făcut nimic pentru a-i înlătura teama de naștere. "Sunt sigură că mama s-a gândit că o să-mi treacă la un moment dat, dar n-a fost așa."
"De ce naiba să-mi schimb viața?"
De atunci, Juliette a evitat complet ideea unei sarcini. De fiecare dacă când iubiții ei o anunțau că doreau să cumpere o casă ca să întemeieze o familie, o apuca groaza. "Nu! Voiam libertate, somn, cumpătare. Îmi petreceam sâmbetele urmărind meciurile de fotbal, iar duminicile la cursele de Formula 1 sau stând pe plajă și citind o carte. În weekenduri lucram zece ore non-stop ca jurnalistă de sport, călătorind în toată lumea cu echipa de Formula 1 a lui Damon Hill, petrecând și abia așteptând următoarea aventură. De ce naiba mi-aș fi dorit să-mi schimb viața? Îmi plăcea", mărturisește ea.
Posteaza comentariu