Cand baiatul devine barbat...

Fiecare baiat are un model masculin

Mai intai este important cum se vede baiatul, cum isi vede propria lui transformare, cum se imagineaza peste cativa ani, cum arata el ca barbat in mintea lui. Fiecare isi doreste ceva anume legat de infatisare si aici discutam despre modele, despre idealuri, de care am amintit si in cazul fetelor. Fiecare baiat are si el, constient sau mai putin constient, un model masculin, un barbat, din realitatea imediata, un star de cinema sau un sportiv renumit cu care ar vrea sa semene. Unii au un demers activ legat de dezvoltarea lor fizica, se preocupa de sport, de alimentatie si aspecte legate de tunsoare, imbracaminte, accesorii etc. Altii se simt mult mai afectati de ceea ce simt, de ceea ce se petrece inauntru lor, de trairile pe care le au, de cat de repede se enerveaza, de dorintele puternice pe care le au, de starea de tristete ce ii cuprinde sau, dimpotriva, de exuberanta, nervozitate sau frica.


Incep sa se compare cu adultii

"Cum arat?", "Ce imi sta bine?", "Cum sunt privit?", "Ce sa fac sa arat bine?" sunt intrebari pe care si baietii si le pun. Asta pentru ca transformarile sunt foarte vizibile si pentru ca relatiile cu cei din jur se schimba. Baietii incep sa se compare intre ei si cu cei mai mari, fetele fac comentarii despre infatisarea lor, despre gusturile lor in ceea ce-i priveste, despre cum le-ar place sa fie iubitul lor sau cum este cel pe care il au, de obicei mai mare ca varsta.


Ce inseamna "a fi barbat"?

De asemenea, "a fi barbat" are pentru fiecare adolescent anumite conotatii, atat in ceea ce priveste comportamentul, cat si infatisarea, sexualitatea, distractia, relatiile cu femeile, cu alti barbati, ocupatiile, meseria etc. De multe ori auzim: "Asta nu e meserie de barbat", "Nu fac barbatii adevarati asa ceva", "Eu sunt barbat, nu femeie, asa ca nu fac...", "Ca sa fii barbat, trebuie sa...". In interiorul fiecaruia se structureaza in toti acesti ani ai adolescentei barbatul care va deveni. Acesta este un proces dificil pentru ca este acompaniat de tot felul de contradictii si conflicte, de identificari si contra-identificari. "Vreau sa fiu ca...", "Nu vreau sa fiu ca...".

 
Care este rolul familiei?

Cum poate familia sustine si ajuta adolescentul in acest proces? Multi parinti vorbesc despre indepartarea baiatului lor, despre cat de inchis in el a devenit, despre inrautatirea situatiei scolare, despre dezvoltarea unor comportaente agresive sau adictive. Unele dintre aceste sunt semnale disperate ale unor parinti care par sa nu fi vazut mai nimic din dezvoltarea copilului lor pana atunci si care sunt surprinsi de ceva pe care nu il inteleg si cu care nu stiu ce sa faca. Semnul disperarii lor este adesea intrebarea: "Mai este ceva de facut?"

Este adevarat ca in adolescenta se dezvolta multe lucruri si adesea toate par pe primul plan. Atat scoala, cat si starea psihica, temerile sau obsesilile, nervozitatea sau frica, retragerea sociala, inhibitia sau comportamentele anti-sociale dau navala astfel incat nici adolescentii, nici profesorii sau parintii nu stiu de la ce au pornit, care este cauza si care este efectul, cum simte adolescentul toate astea, cum le poate suporta, ce-si doreste de fapt, cum se vede mai incolo, daca este responsabil de ceea ce face, cum este lumea lui interna.


Ce pot face parintii?

Majoritatea intreaba ce este de facut si vor ceva concret care sa-l scoata din incurcatura, sa-i ajute rapid. Exista o nota de urgenta in toate cererile din adolescenta. Asa cum si in interior lucrurile se petrec adesea instantaneu, fara ca adolescentul sa aiba timp sa prinda de veste. Asta este si explicatia impulsivitatii, fie ca ia forma unor planuri foarte indraznete, unor aspecte violente sau schimbarilor bruste de gusturi, preferinte etc.

Un alt aspect foarte important este relatia cu tatal, cu fratii si cu alte personaje masculine, pe care baiatul le admira sau le detesta, pe are le invidiaza sau doreste sa le urmeze, impotriva carora se revolta sau de care se simte foarte apropiat. A putea avea acces la aceste ganduri, la aceste trairi, a le putea exprima in cuvinte, a avea cu cine sa le impartaseasca este de mare ajutor pentru transformarea baiatului, pentru evolutia lui masculina.