10 învățături budiste ZEN care îți vor schimba viața

de Georgiana Dorobanţu, 3 Octombrie 2017

Religiile din întreaga lume se folosesc de pilde și învățături pentru a transmite de la o generație la alta mesajele pline de înțelepciune.
Una dintre ele este Budismul, care folosește de secole parabolele, anecdotele și pildele pentru a-i ajuta pe oameni să devină mai înțelepți și să înțeleagă mai bine lecțiile de viață oferite de această religie. Cele mai cunoscute dintre ele sunt învățăturile budiste zen, pe care călugării budiști le folosesc pentru a-și ajuta discipolii să înțeleagă mai bine realitatea. Iată zece învățături budiste ZEN care îți vor schimba viața, propuse de theunboundedspirit.com:

O existență inutilă

Un fermier era atât de bătrân încât nu-și mai putea lucra pământul. Își petrecea fiecare zi stând pe prispă. Fiul său, care muncea la fermă, privea din când în când și își vedea tatăl stând în același loc. "Nu este de niciun folos", își spunea fiul în sinea sa. "Nu face nimic toată ziua". Într-o zi, pentru că era atât de nervos pe tatăl său, acesta a realizat un coșciug din lemn, l-a târât până la prispă și i-a spus tatălui său să se bage în el. Fără să spună un cuvânt, bătrânul s-a urcat în coșciug. După ce a pus capacul, fiul a târât coșciugul până la marginea unei prăpastii din apropierea fermei. Pe când se pregătea să-l arunce, a auzit un ciocănit ușor în lmen. A deschis capacul. Tatăl său, la fel de liniștit, și-a privit fiul și i-a spus: "Știu că vrei să mă arunci în prăpastie, dar înainte să o faci, am o sugestie". "Care este?", a întrebat fiul. "Aruncă-mă în prăpastie dacă vrei, dar păstrează coșciugul acesta bun din lemn. Copiii tăi vor avea nevoie să-l folosească".

Multă muncă

Un elev la arte marțiale își întreabă profesorul: "Mă dedic învățării tehnicii tale de arte marțiale. Cât va dura până când voi învăța?". Răspunsul profesorului a fost unul obișnuit: "Zece ani". Nerăbdător, elevul a întrebat: "Dar vrea să învăț mai repede. Voi munci mai mult. Voi exersa în fiecare zi, zece sau mai multe ore dacă sunt nevoit. Cât va dura atunci?". Profesorul a stat pe gânduri un moment și a răspuns: "20 de ani".

Luna nu poate fi furată

Ryokan, un maestru Zen, trăia o viață simplă la poalele unui munte, într-o colibă mică. Într-o seară, un hoț a intrat în colibă, dar a descoperit că nu este nimic de furat. Ryokan s-a întors și a surprins hoțul. "Poate că ai venit de departe ca să mă vizitezi și nu ar trebui să pleci cu mâna goală. Te rog să primești în dar hainele mele", a spus Ryokan. Hoțul era uluit. A luat hainele și a fugit. Ryokan stătea dezbrăcat și privea luna. "Bietul om. Aș vrea să-i pot dărui această lună frumoasă", a spus Ryokan.

O ceașcă cu ceai

Nan-in, un mastru japonez din perioada Meiji (1868 - 1912), a primit în vizită un profesor universitar care a venit pentru a-l întreba despre înțelepciunea Zen. Nan-in a servit ceaiul. I-a umplut ceașca musafirului său, dar a continuat să toarne. Profesorul privea cum ceașcă de ceai se revarsă. Nu s-a putut abține și a spus: "Este prea plină. Nu mai încape în ea!".
"La fel ca această ceașcă, și tu ești plin de propriile tale opinii și speculații. Cum îți pot arăta ce este Zen, dacă nu îți golești mai întâi ceașca?", a răspuns Nan-in.

Porțile Raiului

Un soldat pe nume Nobushige s-a dus la înțeleptul Hakuin și a întrebat: "Există cu adevărat rai și iad?".
"Cine ești tu?", a întrebat Hakuin.
"Sunt un samurai", a răspuns soldatul.
"Tu, un samurai!", a exclamat Hakuin. "Ce fel de conducător te-ar lua pe tine în garda lui? După față pari mai degrabă un cerșetor". Nobushige s-a enervat atât de tare încât a început să-și scoată sabia. Dar Hakuin a continuat: "Deci ai și o sabie! Probabil că nici nu e suficient de ascuțită ca să-mi poți tăia capul."
Pe măsură ce Nobushige devenea tot mai nervos și își scotea sabia, Hakuin a spus: "Iar acum s-au deschis porțile iadului!"
Auzind aceste cuvinte și înțelegând morala înțeleptului, samuraiul și-a băgat sabia în teacă și a făcut o plecăciune.
"Acum s-au deschis porțile Raiului!", a adăugat Hakuin.

Pe partea cealaltă

Într-o zi, un tânăr budist a ajuns în călătoria sa spre casă la malul unui râu lat. Privind fără speranță la marele obstacol din calea sa, acesta a stat ore în șir pe gânduri cum ar putea să treacă râul învolburat. Când era pe punctul de a renunța la călătoria sa, a văzut un învățător înțelept pe celălalt mal al râului. Tânărul budist a strigat la învățător: "Înțeleptule, îmi poți spune cum pot să ajung pe partea cealaltă a râului?"
Învățătorul a stat pe gânduri câteva minute, s-a plimbat în sus și în josul râului, iar apoi a strigat: "Fiule, ești pe partea cealaltă".

Timpul pentru moarte

Ikkyu, maestrul Zen, era foarte înțelept chiar și atunci când era doar un băiețel. Maestrul lui avea o ceașcă prețioasă, rară și foarte veche. Ikkyu a spart din greșeală ceașca și a fost foarte mâhnit. Auzind pașii profesorului său, acesta a ascuns cioburile la spate. Când maestrul a apărut, Ikkyu a întrebat: "De ce mor oamenii?"
"Așa este natural", a explicat bătrânul. "Totul trebuie să moară după un timp".
Ikkyu a scos ceașca spartă și a spus: "Era timpul ca ceașca ta să moară".

Mintea în mișcare

Doi oameni se certau despre un steag care se mișca în vânt.
"Este vântul care se mișcă", a spus primul. "Nu, steagul este cel care se mișcă", a spus al doilea.
Un maestru Zen, care trecea întâmplător pe lângă ei, a auzit cearta lor și i-a întrerupt. "Nici steagul, nici vântul nu se mișcă. Mintea este cea care se mișcă", a spus înțeleptul.

Va trece

Un elev s-a dus la profesorul său de metitație și i-a spus: "Meditația mea este oribilă! Mă simt distras, ori mă dor picioarele, ori adorm constant. Este oribil!"
"Va trece", i-a răspuns mentorul.
După o săptămână, elevul s-a întors la profesor: "Meditația mea este minunată. Mă simt atât de conștient, atât de viu! Este minunat!".
"Va trece", i-a răspuns mentorul.

Deasupra prăpastiei

Într-o zi, în timp ce mergea prin sălbăticie, un om s-a întâlnit cu un tigru fioros. A fugit, dar a ajuns curând la marginea unei prăpastii. Disperat să-și salveze viața, s-a agățat de o liană și a coborât deasupra prăpastiei. În timp ce omul atârna acolo, doi șoricei au ieșit dintr-o gaură și au început să ronțăie liana de care el era agățat.
Dintr-o dată, omul a observat lângă liană o căpșună sălbatică mare și frumoasă. A cules-o și a băgat-o în gură. A fost incredibil de gustoasă!

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod