Scrisoare către toți cei care se uită urât la copiii cu nevoi speciale


Poate că voi așterne cuvinte dure, poate că voi supăra pe mulți dintre voi, dar simt nevoia. Simt nevoia să fiu vocea tuturor mamelor care n-au șansa să se facă auzite.
Așa că îți spun în felul următor:

Dragă tu,

Oricine ai fi și în orice situație te-ai afla, te rog, nu judeca un copil cu nevoi speciale. De fapt, nu-l stigmatiza. Pentru că simte și e dureros să te simți respins sau diferit față de ceilalți. Nu-l stigmatiza pentru că nu-l faci doar pe el să sufere, ci și pe părintele care i-a dat viață. Și e greu. E greu să duci pe umeri greutatea presiunii oamenilor din jur. Nu mă stigmatiza nici pe mine pentru cuvintele prea dure sau "prea din popor", dar altfel cum să atrag atenția?

Imaginează-ți cum te-ai simți tu dacă ai fi într-un colectiv nou și toți s-ar uita la tine ca la un ciudat. Nu prea bine, nu-i așa? 

Sigur că există posibilitatea să te sperie tot ce nu știi. Și atunci poți privi cu teamă, cu respingere sau poți alege să iei lucrurile cu empatie și curiozitate. Poți alege să stai deoparte și indiferent, poți alege să stai deoparte și să judeci cu o simplă privire sau poți accepta lucrurile ca pe o normalitate. Și asta ar fi ideal. Ne-am dori asta. Eu, soră de copil cu nevoi speciale, mamele, tații, însuși copiii. 
 
Copiii cu nevoi speciale sunt aproape invizibili și cu toate astea, ei există. Și pe lângă ei suntem și noi. Cei care am fost aleși să-i fim familie. Suntem noi, cei care ne dorim să le facem viața mai frumoasă și mai ușoară, iar pentru asta avem nevoie de înțelegerea voastră.
 
Avem nevoie să-i luăm de mână și să-i ducem în parc fără să ne fie teamă de privirile atât de curioase celor din jur! Avem nevoie să-i ducem la școală și ne dorim la fel de mult cum îți dorești și tu să se integreze alături de ceilalți copii. Avem nevoie să știm că sunt fericiți ca să putem merge mai departe. Pentru că noi, cei care avem copii cu nevoi speciale trebuie să fim puternici. Nu un an, nu doi, nu 20, ci o viață întreagă. 
 

Așa că, dragă tu, oricine ai fi, orice vârstă ai avea, când întâlnești un copil cu nevoi speciale, te rog să ții cont de următoarele:

 
1. Să NU respingi
 
Am văzut mame care și-au luat imediat copilul sănătos de lângă un copil cu nevoi speciale. A fost dureros. Nevoile speciale nu sunt contagioase. Sigur că există posibilitatea ca un copil normal să adopte din comportamentul unui copil cu nevoi speciale, însă nu este un lucru greșit și nici nu trebuie să-ți faci griji că va rămâne cu acel comportament.
Va renunța de unul singur la orice tip de comportament după ce își satisface curiozitatea și nevoia de a imita. Să nu uităm că un copil imită tot ce vede. Inclusiv reacțiile tale în fața unor astfel de situații.
 
2. Să NU judeci
 
Cuvintele acelea precum "N-ai mâncat ce trebuie în sarcină" sau "Ai fost prea stresată și de aia a ieșit așa" sau oricare altele de acest fel, nu-și au locul. Pentru noi, cauza nu mai este importantă și nici nu mai avem timp și energie să ne gândim la asta. Pentru noi, ziua de mâine devine cea mai importantă. Așa că, te rog, nu judeca o mamă de copil cu nevoi speciale. 
 
3. Să NU te sperii

Există persoane care se sperie în fața necunoscutului. Probabil că într-o oarecare măsură este normal, însă nu există niciun motiv concret. Un copil cu nevoi speciale este întotdeauna însoțit de cineva care nu ar permite să se întâmple ceva rău. Așa că... de ce să te sperii?
 
4. Să NU plângi de milă

Cei care au copii cu nevoi speciale vor să fie tratați normal. Nu evitați, respinși, disprețuiți, amânați. Cei care au copii cu nevoi speciale nu vor să vadă milă, ci acceptare. Pentru că mila nu este același lucru cu empatia sau compasiunea. Și îți spun imediat și care este diferența între milă și compasiune.

Compasiunea se simte ca o legătură între oameni și nimeni nu e mai presus sau mai prejos decât celălalt. La polul opus, mila este o emoție de superioritate, care te pune în pielea personajului de care ți-e milă pentru o secundă, apoi te bucuri că nu ești în acea situație. E un fel de "Ce bine că nu sunt în locul tău!". 
 
Mai sunt multe de spus, dar e suficient pe ziua de azi. Totuși, dacă vrei să ajuți această comunitate atât de sensibilă, fii bun și distribuie aceste cuvinte. Eu și părinții care au copii cu nevoi speciale îți vom fi recunoscători! 
 
Cu drag,
Cosmina Tudosă 

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod