Sentimentele de fericire, uneori chiar cu nuanţe de obsesie, care apar atunci când ne îndrăgostim, şi pe care la o primă impresie nu le putem explica, se datorează schimbărilor care au loc în neurotransmiţătorii din creier.
„Unul dintre motivele pentru care dragostea îţi dă o senzaţie atât de plăcută este implicarea mai multor hormoni responsabili chiar cu acest lucru: senzaţia de bine. Dopamina, neurotransmiţătorul din striatum responsabil de căutarea de recompensă, este cu siguranţă implicat în senzaţia de îndrăgostire“, a explicat psihologul Abigail Marsh, de la Universitatea din Georgetown, într-un clip oferit de Societatea americană a chimiei.
„Hormonul cel mai specific pentru întregul proces de îndrăgostire, cel mai specific pentru reacţia primită, este oxitocina. Precum şi o neuropeptidă strâns apropiată, numită vasopresină“, a adăugat ea.
Aceşti hormoni lucrează în creier ca să ne facă să ne simţim bine. De exemplu, în cazul şoarecilor de câmp monogami, actul de împerechere eliberează o cantitate mare de oxitocină şi dopamină. Ca alte reacţii care provoacă o emisie de dopamină în cantităţi mari - ca în cazul cocainei - acţiunea de a fi împreună cu acel partener specific este privită ca fiind "recompensatoare".
"Varianta noastră cea mai bună este că oamenii sunt construiţi cel mai probabil în mod similar. Oamenii care trezesc sentimente romantice în noi provoacă de asemenea o creştere în nivelul de dopamină atunci când descoperi acea persoană alături de care vrei să rămâi", a mai spus Marsh.
Întregul proces rămâne oricum învăluit în mister. Ceea ce declanşează aceste sentimente atunci când ne îndrăgostim diferă de la persoană la persoană. Dar modul exact în care este declanşată această avalanşă chimică nu este deocamdată cunoscut.
Posteaza comentariu