Actorul Ioan Andrei Ionescu, cunoscut de pe scena Nationalului bucurestean, s-a luptat cu greutatea, barba si... rolul

Ioan Andrei Ionescu este actor la Teatrul National si joaca in cel mai recent film dedicat lui Brancusi, "Brancusi...din eternitate". Sa fii actor nu e usor, mai ales atunci cand rolul iti cere sa slabesti 15 kilograme in cateva saptamani. Si daca se poarta asta la Hollywood nici actorii de la noi nu sunt departe de aceste performante.

Pentru rolul sau din „Brancusi...din eternitate”, cel mai recent film romanesc ce vorbeste despre marele nostru artist, actorul Ioan Andrei Ionescu, cunoscut  de pe scena Nationalului bucurestean, s-a luptat cu greutatea, barba si...rolul.
 
- Esti complet schimbat in „Brancusi din eternitate”. Ai slabit cateva kilograme. Cum ai facut?
- In primul rand am mi-am propus sa mananc mai putin. Eu sunt un tip vital, ancorat in realitate. Am inteles ca pofta mea de viata trebuia recanalizata. E un exercitiu de vointa, pana la urma.

De strunire a mintii. Am mancat numai grau fiert si suc de radacini timp de 40 de zile. Dupa 10 zile aveam impresia ca asta mancam de o viata. La un moment dat ma plictisisem. Ca sa imi ocup mintea am facut sport. Sunt o fire sportiva.

- Te-am vazut in Anonimul venetian, pe scena Nationalului, alaturi de Ilinca Goia. Apoi pe marile ecrane in „Brancusi, din eternitate”. Ce e mai solicitant, filmul sau scena teatrului?
- Depinde de rol. Imi place sa cred ca sunt un actor de compozitie. Unele roluri sunt mai lejere si nu prea ai ce sa compui la ele.

Nu e cazul „Anonimului venetian”. Studiul a fost teribil. Efortul psihic imens, iar dupa reprezentatie trena lui o resimt ore bune. Poate de aceea filmul mi se pare mai usor. Nu trebuie sa joci in fiecare seara cu problemele personajului.



- In Romania in ultima vreme se fac foarte multe comedii. Filmul in  care joci este unul serios, greu, pentru un public avizat. De ce ai ales rolul asta si nu pe cel al unui june prim intr-o comedie?
- In aceeasi perioada am dat probe si pentru rolul principal al comediei “Despre oameni si melci”.

Tudor Giurgiu a preferat pe altcineva. Poate pentru ca aveam barba?!:)))) Lasand gluma la o parte am jucat roluri comice la Alexandru Maftei, in “Domnisoara Cristina” de exemplu. Alex e un regizor al generatiei mele care promite foarte mult si care stie sa povesteasca dirijand mijloace greu de gestionat chiar si pentru regizori cu experienta.


 
- Cum a reactionat fiica ta, stiu ca are doar cativa ani, pe perioada transformarilor pentru rolul lui Brancusi?
- Cand s-a turnat “Brancusi din eternitate” Maria, fata mea, era in “proiect”.

Barba mi-am pastrat-o mult timp dupa filmari. Apoi am primit un rol in care trebuia sa fiu un politist foarte ingrijit. M-am barbierit, iar fata mea nu a vrut sa se apropie de mine o zi intreaga. Primul soc l-am trecut impreuna. Nu o sa uit cum mi-a atins prima oara obrazul…

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod