Este intrebarea unei cititoare care sufera de atacuri de panica repetate si intense, fiind macinata de gandul ca aceste atacuri o pot ucide. Deoarece multe persoane ne-au scris despre aceasta problema, am decis sa abordam acest subiect cu ajutorul psihoterapeutului nostru Lena Rusti.
Carmen ne-a scris acum cateva luni pentru a afla daca atacurile de panica pot sa o ucida si daca i se poate intampla ceva rau in timpul lor. "Am 19 ani si de 3 ani de zile fac atacuri de panica zilnic si de repetate ori, la un nivel intens. Citesc pe internet si nu stiu ce sa mai cred... unii oameni si chiar psihologi sustin ideea ca se poate muri din cauza atacurilor de panica, care duc la producerea unui infarct sau atac cerebral; altii spun ca e imposibil... Ma aflu in imposibilitatea de a mai iesi afara din casa, am renuntat la facultate, la tot. Viata mea este un chin... Raspundeti-mi din suflet va rog cu sinceritate la intrebarea daca se poate muri din cauza lor, daca pot sa provoace un infarct sau un atac cerebral", precizeaza cititoarea noastra.
Relaxarea este cheia
Daca te relaxezi, atacul de panica trece de la sine, sustin psihoterapeutii. Daca te gandesti la simptomele pe care le experimentezi, acordandu-le o atentie foarte mare, acestea vor creste in intensitate. "Acest lucru se intampla atunci cand vrem sa aducem in constient si sa preluam controlul asupra unor stari care se autoregleaza si care sunt mai mult treaba inconstientului nostru. De exemplu, incearca sa te gandesti la faptul ca salivezi pentru cateva secunde si vei observa ca, fara sa vrei, incepi sa salivezi mai abundent. Cu cat te gandesti mai mult la ce simti, cu atat vei exacerba simptomele. Relaxeaza-te! Nu poti fi si relaxat si incordat in acelasi timp. Daca te relaxezi, atacul de panica trece de la sine", explica psihoterapeutul Lena Rusti.
Comentariile 101-141 din 141
Am avut atacuri de panica timp de 20 de ani, oribil, cine e patit stie.Intotdeauna aveam si ceva simptome de spamofilie cu diafragma (+inima) in special contractata si senzatie ca nu respir complet, senzatie aiurea la gat, mi se scurgea viata din mine si aveam o stare ca de hipoglicemie, etc. Oricum ai da o, chiar daca porneste de la cap, simptomele fiziologice sunt mereu acolo, le simti si iti accentueaza frica. Ele EXISTA, chiar daca sunt provocate de psihic initial. Ce am facut eu la disperare, adica dupa ultimul atac. Am fost la un magazin natural si am luat asa:1 - magneziu ( se ocupa cu relaxarea mushilor, calciul ii contracta. Deficienta de Mg e implicata in multe altele, ex crampe menstruale si dureri in general, cititi voi mai multe) ; 2 - pt psihic am cautat B6, dar am luat pana la urma un complex de B-uri (esential pt calm, antidepresie, etc). Eu am luat suplimente organice si cumva intr un "whole-food complex", dar sunt in USA si nu stiu ce e disponibil in Ro. Trebuie sa existe Mg si B6 de calitate si in tara. Deci, prima zi am inghitit Mg + B-uri, probabil doza dubla :) si m am simtit mai bine, fata mi s a relaxat, inima si toti muschii parca iesisera din raboi, eram mai calma, dar !!! fiind o senzatie relativ noua, dupa un timp am perceput o ca pe o problema ( lispa de concentrare, de control asupra corpului, parca respiram prea usor deci superficial :), etc.) Si uite asa am fost pe puncul sa am un nou atac. Aici intervine al 2 lea element al vindecarii mele. RESPIRATIA. Stiam deja de hiperventilatie si ce efecte poate sa aiba asupra creierului (va rog cititi, o sa intelegeti si o sa va simtiti mai bine). Stiam ca ce simt fizic e partial spasmofilie si lipsa de ceva gen Mg, dar f sigur e si chimia sangelui afectata de respiratie excesiva. FFF imp., respiratie excesiva nu e neaparat prea rapida, e si prea adanca, chiar daca rara (gen oftat, dar incomplet cumva, parca nu te satisface). Simpla concentrare /observare a respiratiei deja provoaca anxietate si hiperventilatie. Eu mi am oprit atacul renuntand sa mai lupt cu el, simteam ca nu respir suficient, dar ignoram complet, am renuntat sa ma mai observ in general, cevaa de genul "hai sa l las sa se manifeste fara opozitie, sa vedem ce iese" . Inca o data insist pe respiratie, NU TRAGEAM AER decat cand chiar cerea corpul, era exact opus de ce faci intr un atac, aproape ca mi tineam respiratia o secunda mai mult decat normal, nu fortat si in loc sa observ disperata semne ca lesin sau ceva, lasam corpul sa faca ce vrea. Stiam deja la punctul asta ca nu se moare din atac de panica. A mers pt prima data dupa 20 de ani, cand l am lasat eu in pace, m a lasat si el pe mine :) Am mai avut cateva stari proaste de atunci, dar niciodata un atac, cateva tentative slabe pe care le am controlat exact cum am descris. De peste 3 ani nu mai am nimic, nici macar tentative. Nu mai iau Mg si B6 suplimente, dar mananc sanatos, ceea ce la mine se traduce organic si multe cruditati, chestii verzi (toate buruienile bagate la blender cu apa, strecurat si adaugat zeama lamaie :) , fructe multe (atentie la zahar sa nu va dea stari care le interpretati exagerat), ciocolata+cafea mie imi faceau f rau cand aveam atacuri, tin minte ca era ceva legatura si cu ele. Acum imi permit sa ma mentin din alimentatie, dar e si asta o stiinta, trebuie sa te autoeduci si sa ai acces la alimente valoroase si consistente. E putin mai greu in Ro, dar se poate. Cred ca sunt tot felul de situri naturiste. Ce am inceput sa fac dupa ce m am simtit mai bine ( pt ca era un handicap serios problema cu atacurile) - EXERCITII. Inainte incercam, dar pt ca muschii nu se relaxau, ma simteam aiurea. Acum ma ajuta fizic si psihic. Asta a fost experienta mea, as da orice sa fi stiut lucrurile astea simple acum 20 si ceva de ani. Am scris asa de mult pt ca nu am timp sa reduc, dar am scris din toata inima pt cine are nevoie. Credeti ma ca orice simptom l am trait chiar daca nu am descris tot, poate chiar in plus (nu toata lumea are spasmofilie, dar relaxarea (Mg, B-uri) ajuta). Respiratia e cheia si increderea ca se poate, eu sunt in masura sa garantez ca se poate. Daca nu din prima, poate doua oara, dar merita efortul si e extraordinar cand totul devine o amintire. E un paradox aici, recastigi controlul renuntand la obsesia sa controlezi (lupta cu simptomele, observarea oricrei intepaturi de inima sau muschi, analiza oricarei guri de aer, etc). Eu nu va doresc bafta, va doresc doar un pic de vointa si incredere. O sa va mirati de puterea din voi !
sufar de atacuri de panica de 2 ani, cred; prima oara a fost cand am fumat o data etnobotanica iar cu o zi inainte vazusem la televizor ca murise cineva din cauza lor, asa k m-am speriat ca aveam pulsu mare si intrase in mine o frica ca fac infart ca o sa mor etc; de atunci am inceput sa ma simt diferit, sunt ametit, parca sunt pe alta lume dar incepusem sa ma obisnuiesc; acum o luna au inceput iar si am inceput sa halucinez din ce in ce mai mult si ma rup de realitate, am crezut ca e din cauza stresului ca a fost bacu dar nici acum nu mi-au trecut si sunt disperat, nu mai pot sa gandesc, nu mai realizez ce fac, sunt nervos si sunt intr-o depresie profunda!(asta pe langa insomnii si o frica constanta si frica ca dak mai fac o data atac de panica o sa ma retardez si mai tare si tot asa pana o sa mor) toody_boss idu meu dak aveti vreun sfat! multumesc
Buna! Am fobie sociala de cand ma stiu:( sunt din timisoara.. cine are fobie si vrea sa vorbim ma poate contacta pe mail sau messenger pe adresa: anonimdesigur2008@yahoo.com Multumesc!
buna am 25 si sufar de 5 ani de anxietate si atacuri de panica ajunsesem sa ma tem sa ies din casa ca mor pe strada ca ma calca o masina nu dormeam noaptea pt ca ziceam ca mor in somn sufocata ma trezeasc noaptea si nu stiu unde sunt numi recunosc copii dar asta numai o fractiune de secunda apoi imi revin cu aprazolam si cu cipralex iau in fiecare zi dar sa stiti ca la un moment dat nusi mai fac efectul sau daca renunti simtomele revin imediat mie foarte greu sa imi continui zi de zi viata tinand cont ca am doi copii mici
salutare la toata lumea....si eu sufar de atacuri de panica de 1 an de zile...am avut perioade mai bune cand nu am mai avut..gandul cel mai mare la mine este ca o sa mor ca am nu stiu ce boala..imi este frica sa nu fac infarct dar nu din cauza atacului de panica..si pur si simplu..citesc tot felul de porcarii pe internet ca si cum daca te doare spatele si ai un disconfort in stomac o sa faci infarct....de ceva timp simt piscaturi in mana stanga sus ba la umar ba putin mai jos la muschi ba pe la degete...si tot timpul ma gandesc ca o sa se intample ceva rau...nu stiu ce sa mai fac....medicamente nu vreau sa iau.pt ca te distrug mai rau decat sa iti faca bine....sanatate la toata lumea
Atacurile voastre de panica sunt insotite si de agorafobie?....btw nu se moare sigur din atac de panica, dar sunt niste trairi pffffff....
Sufar de atacuri de panica de 5 ani, am avut un soc in somn (probabil un vis urat), am avut o perioada cand am zis ca pot tine sub control atacurile de panica, acum iar au revenit, se declanseaza intre 3 - 4 noaptea ora la care am avut primul atac de panica, daca ma culc foarte tarziu se declanseaza la aprox 3 ore dupa ce adorm, zici ca totul este programat, am realizat ca totul tine de creier (de partea software), de cele mai multe ori tin totul sub control, dar am si momente cand ma cuprinde spaima si o frica de moarte cumplita
salutare! sunt crisa am 24 de ani si ma alatur in grupul celor cu atacuri de panica. sunt din ce in ce mai dese la mine. ideea e ca trebuie sa gasim cauza care le declanseaza. eu cred ca principala cauza este ca am ramas blocata in lift (sunt claustrofoba). m-am speriat de atunci foarte tare. simtomele sunt similare cu ce ati descris si voi: stari de nelisniste, amenteala, lesin, batai rapide ale inimii, privire incetosata, senzatie de sufocare. eu am incercat terapi cu ingeri
Si eu trec prin aceleasi stari de aprox 1 luna de zile. Am avut un atac la inceput foarte rau simteam ca ma sufoc alergam prin casa ma panicam , iar urmatorul a fost chiar azi si la fel am simtit ca mor dar m-am calmat am respirat si am trecut peste ba chiar radeam si ma amuzam pe seama lui! Din ce am citit eu sanse sa mori nu prea sunt! Ele pot fi controlate foarte usor cu ajutorul respiratiei sau uneori eu imi aprind o tigara si il las sa isi faca de cap! Dar pana cand ?? Ideea e ca noi ne gandim prea mult la ce ar putea sa ni se intample si daca ni se intampla pe strada daca suntem singuri si nimeni nu ne ajuta ?? Chestiile astea sunt doar in capul nostru. Eu am in timpul zilei atacurile de panica ceva mai usoare am impresia ca uneori am stari depresive si atacurile foarte rar dar fratilor la fel cum ne vindeca psihologul ne putem vindeca noi! Iesiti din casa cat mai mult faceti sport iesiti cu prietenii chiar daca nu aveti nici un chef. Eu am inceput sa merg pe bicicleta ma duc la fotbal cu toate ca sunt operat la picior , ajung acasa pun capul pe perna si nici nu apuc sa ma mai gandesc la ceva ca adorm instant! Sanatate multa va doresc si daca doriti sa vorbim despre asta m1do_digweed ! impreuna putem sa ne ajuta sa trecem peste!
Sincer nu cred ca poate sa omoare un atac de panica, insa ar trebui sa faceti diferenta intre un atac de panica si un infarct.Oricum sa incep cu mine, am avut primul atac de panica acum 3 ani si jumatate, din pacate e ca o sapartura intr-o conducta acest ATP , odata fisurat , apa o sa iasa pe acolo tot timpul, mai mult sau mai putin.Sincer e ca o valva la un cauciuc prea umflat.Dupa aproximativ 3 ani si jumatate mi-au reaparut simptomele ATP simti ca mori, simti ca ai ceva la inima, palpitatii,senzatii de sufocare, mi-am facut analizele si .. bineanteles ca au iesit mai mult decat perfecte ... TOtul porneste din cap, si tot din cap se termina...
....acum ceva vreme, priveam lucru asta destul de superficial si putin amuzat , ma gandeam cum e posibil sa-ti vina asa o frica din interior, fara ceva real, dar... cum e in viata ... mi-a dat sa cunosc , ca sa nu mai rad de altii, ...unu puternic la inceput...cu iluzia infartului...dusu la urgenta....sigur stiti traseu, ..apoi au urmat cateva pe zi, dar de intensitate scazuta pana la disparitie.ATP este ca cutremurul, se acumuleaza tensiuni pana la limita suportabilitati ,apoi izbugnesti , genial este psihicul uman care gaseste solutia salvatoare pt a restaura mult doritu echilibru.ASA CA FI CALM ,RESPIRA ADANC, TRAIESTEL CU BUCURIE , IGNORAL si va disparea , restaurandu-se echilibru....Eu am scapat...dar oricand il astept sa ne confruntam...
Am suferit 2 ani de zile de atacuri de panica foarte urate! eu cred ca au pornit datorita modificarilor ce apar in decursul vietii ..am fost sportiv..a urmat facultatea..nopti pierdute..consumul de tigari,alcool,nealimentatie corespunzatoare....stresul ..decese ..pierderea de persoane dragi..lipsa vitaminelor TOATE acestea favorizeaza aparitia lor ! multumesc bunului Dumnezeu ..si vointei mele de a depasi toate aceste chinuri ..sunt bine..de aproape 1 an d zile m-am reapucat d sport ,nu mai consum alcool,tigari ma alimentez la program..arat si ma simt EXTRAORDINAR ! aveti incredere in voi ..timpul le va vindeca pe toate ! v-am pupat p toti care treceti cu greu acestor probleme ! Andrei P NT
pentru toti care sufera de atacuri de panica ....stiu ...cunosc problema foarte foarte bine . Gindirea si numai gindirea deci ....noi sintem de vina .Urmariti pe youtube filmul" Poti sa ti vindeci viata"" cumparati eventual si cartea (de pe internet) ...si va veti schimba ....asta e sigur ....succes tuturor....
si mie mie frica si sunt fricos rau ca fac atacuri tota ziua imi bate inima dar ce sa fac?asta e situatia bag pastile in mine si dac fac infarct fac infarct si punct si asa mie dor de mamaia de unchimio care lau gasit mort pe camp doar poasele mancat de caini si a stat 1 an la medicina legala nu ia gasit capatana:))ce e omu?fiinta umana e cacat mori te duci dracu asta e hai sa murim fericiti tataaaaaaaaaa:))sau sa ajungem in Rai,mama daca s prinde vreo 10 beri la rand le iau sa vedem atac de panica mai bine mort de beat decat mort de prost cu atcuri de panica si daca innebunesc ca cuica se inebuneste dupa pstile cu alcool asta e ma pis pe situatie am 25 de ani am muncit si eu 4 ani eram cel mai tare nu luam nicio pastila beam,acu fumnez ca turcu si cand am atac de panica ma las in voia lui si bag tigarea si hopa trece dac nu trece nus cum sa va explic ma pis pe el pur si simplu eu si dac as avea cancer mie nu mie frica de moarte dac mor sa mor nu va fie frica de moarte credeti in soarta?asta va e soarta:))asa mie soarta si mie futemas in ea de soarta si in casa ei sami bag p[ula in medicina mortilor masi si in doctoriile lor ca dac nu ma face fericit ba doctori mesaj pt voi:,,va ia ma dracu vreau sa beau luavas copii in pula si raniti dupa luma aialata la misto!huaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa1appam 25 de ani si sufar de mai multe
fratilor am 2 ani de cand am atacuri de panica,am consumat alcool dupa mpastile,acum beau si coca cola am 25 de ani nam familie copii,nu stiu de ce mi se intampla eu eram mare betiv acu ai mei nu ma mai lasa sa beau am fost internat diferite tratamente le iau sia cum pastilele da am de gand sa le las si sa o iau pe ulei sa crape capatana in doua sa vedem crap sau nu?ce de moarte nu mie frica nu mai tin cont cum prind bautura cum beau numi pasaaaaaaaaaaaaaaaa fumez ,cafeaua numi place,vreau sa las pastilele lastaile dracu de pastile si hai sa ne chinuim asa cum nea dat Dumnezeu boala sau cine ne-o fi dato hai sa murim dac murim ce asta e ce suntem primii?dao dracu de viata nu cred ca se moare dar si dac se moare tot aia e pt mine mam zbatut am cautat tratamente iau pastile da mai DAO DRACU DE TREABA CAMI BAG PU;LA IN MORTI LOR DE MEDICI DA CACAT SI IN FAMILIA SI RASA LOR
interesante rezumate si comentarii!si eu am trecut dar pot spune k am scapat!foarte multii oameni nu ne inteleg pe cei cu atacuri de panica.ne fac nebuni.dar daca ar simti si ei sar schimba situatia radiical.ce nu stiti si am citit foarte multe comentariii.defapt aceasta boala este boala sufletului trist. domni mei si doamnele mele. o data boala asta intrata in corp .scapapam foarte greu de ia .ne amagim tare de tot .ati fost in spitale? mai ales in spitalu 9? acolo o sa vedeti multe adevaruri despre aceasta boala.si eu ma lupt ce 5 ani cu ia! am luat fel d fel de clonazepamuri.e bune pe moment ne linistete psihic.dar daca le intrerupem ne simtim ciiudatii,tresati sau nervosi.corpu cere pentru k creieru ie invatat cu aeasta doza care trebuie sa io damne drogam cu acte in regula /astai adevaru! e lipsa de serotonina sau esrnta fericiri!de fapt si de drept este boala sufletului trist.nu vom scapa decind atiunci cin nr vn soricu!va spun din experienta mea .id-ul meu este cristian_viorel70 sau nr meu 0784518108 cristi din buc .muzicant cn vrea sa vb pe acest subiect!
nu mai pierde timpul ,consulta un pshiolog te va ajuta foarte mult!!!!
renunta la somnifere ,si eu am avut probleme cu somnul si ma trezeam (trezesc inca)dar am incercat sa gandesc "trezirile " ca o obisnuinta ,ceva normal,si m-a ajutat acum ma trezesc beau unpahar cu apa si adorm la loc
Este foarte greu,sa ai atacuri de panica mai ales in fiecare zi,nu mias dori asa ceva,dar de catva timp incoace am niste stari de lesin,imi vine sa lesin,merg pe strada dar nu sunt constienta,sunt parca ..moarta'',Mie frica ca aceste sa nu se agraveze si sa incep sa fac atacuri de panica,deoarece ,cum am spus ,mai tot timpul am stari de lesin,imi vine sa lesin....cum se explica asta?pot incepe atacurile de panica de la prea mult stres,sau nopti pierdute nedormind?
Buna , sunt din Timisoara , sunt alaturi de toti cei care sufera de atacuri de panica. Am avut si eu probleme in primavara , nestiind ce se intampla cu mine , am fost la diversi medici , am cheltuit o groaza de bani ( degeaba) , am ajuns in urgenta de vreo 3 ori , cu aritmii , amorteli de spate , dureri si intepaturi pe tot spatele , sincer credeam ca sunt "gata" , ca am cancer , tot ce e mai negru era in capul meu . La un moment dat am intalnit un medic arab in urgenta , care s-a ocupat f. atent de mine si mi-a zis ca din punctul lui de vedere nu sufar de nimic fiziologic si daca vreau ma trimite la o doamna in varsta sa discut despre problema mea . Am fost reticenta in prima faza nestiind despre ce e vorba , dar mi-am luat inima in dinti si m-am dus. Vreau sa va spun ca d-na are 70 ani si se ocupa de reflexoterapie si masaj , din pasiune . Dupa prima sedinta , la care m-a chinuit din cap pana in picioare , spate , brate , picioare , talpi , cap , ochi , m-am simtit extraordinar de bine . Am urmat 5 sedinte , 1 pe saptamana , in fiecare joi dimineata , iar acum fac doar una pe luna de intretinere. Din fericire nu mai fac atacuri de panica , doar cu somnul am probleme . Folosesc somnifere , nu in fiecare noapte , dar destul de des totusi , si nu stiu cum sa scap de ele. Asa ca va recomand la toti cei care cititi randurile mele sa nu neglijati terapiile alternative ( in care eu nu credeam ) chiar si acupunctura e ok , am urmat cateva sedinte la un medic chinez Daca aveti sfaturi in legatura cu insomniile , le astept cu drag , si va doresc la toti , multa sanatate si sa va controlati mintea si psihicul . Ildiko
sal sufar de atac de panica de 2 ani si iau medicamente tot de 2 ani ce sa fac e mai bn fara pastile
am 35 de ani si sufar de aceasta boala de aproape un an am fost la doctor si la pshihiatru am facut cateva sedinte de pshihoterapie adica vreo zece am urmat si tratament cu sxeroxat dar lam intrerupt de vreo o luna si acum cateva zile am fost la o nunta si ca de obocei cum se face la nunta se bea se mananca iar a doua zi am suferit un nou atac de panica oare de la exces de alcool si cafea sa o fi survenit sau ca am intrerupt tratamentul ? as dori sa ma lamureasca si pe mine cineva multumesc si multa sanatate tuturor suferinzilor cu aceasta boala
SAlutare.NUmele meu este Adrian...In urma cu 4 ani am plecat in legiune straiana..dupa un an..din cauza stresului si a presiuni...am avut primul atatc de panica...atat de tare incat....am inceput sa vomit de frica.Din cauza asta am si fost trimis acasa...aceste atacuri au continuat inca un an de zile...le aveam zilnic.Am FOst consultat de medici militari in franta si medici psihologi in romania.Mi'sa dat tratament...dar ma simteam mult mai rau...asa ca am decis sa nu'l mai iau.dupa 4 luni am invatat sa le contolez.Nu se poate muri din atacuri de panica nici daca te fortezi..:)).Credeti'ma intr'o seara am avut un atac...era si foarte suparat mam dus in baie si mam intins pe gresie..si mam concentrat asa de tare si mi'am bagat in cap ca mor ..(nu crecomand)...inima o lose razna si uneori parca dadea rateuri...dar nu am murit...Asa ca scoateti'va kkturile din cap cu muritul...ca nu moare nimeni.Incerca'ti sa va gasitit un ideeal un obiectiv de atins..gen.peste 2 saptamani vreau sa urc in Alpi..Osa va ajute...Va urez bafta si nu uitati ca va luptati cu voi..si ca voi comandati...Bafta...Incaz ca vrea cineva sa vb idul meu e discovery_channel_99
am atacuri de panica din 2001 de cind s-a intimplat o tragedie in familia mea,m-am chinuit vreo 4 ani,le mai am si acum insa reusesc sa trec peste ele,mi-a spus ca-creierul memoreaza aceasta stare si incerca s-o repete dar.........esti stapinul propriului corp.Ma mai duc din cind in cind la un psihoterapeut di lipsa de ,,cel mai bun prieten,, care in ziua de azi a cam disparut.uitenr lui de tel.0756417402 sper sa va ajute
Sunt disperata,de cativa ani ma confrunt cu aceste atacuri de panica si nu stiu ce sa mai fac,incerc sa ma controlez cateodata reusesc dar...o sa merg si la un medic psihiatric poate ma v a ajuta.
ca sa treci peste asta trebuie sa ai pe cineva aproape care sa te sustina,dar e importanta si fam.eu il am pe iubitul meu care ma ajutat ff mult.nu trebuie sa fi un chin ptr ceilalti.nu sti macar motivul de unde porneste panica?
ca deobicei peste tot e la fel.... chiar am dat search p google sa vad dacaun atac de panica poate duce la deces..... hopa! Am intrat pe acest site si am zrit exact intrebarea care ma macina si pe mine. Ce sa citesc .....decat niste mizerii de comentarii inutile.... Ma gandeam asa sa deschid o paranteza, vreau sa aduc aminte si de cei cu ''dar'' cazurile celor cardiaci? E posibil acei oameni sa li se intample si ceva rau???? Ok nu stiu care e raspunsul.... Am suferit si mai am si acum momente in care ma simt ''ca draq'' Anul trecut aveau loc aceste evenimente cate 2 pe zi.... Iar deficaredata credeam ca sunt victima vreunui infart.....cu timpul fara medicamentatie nu am mai avut nimic iar anul acesta au avut loc doar 2 evenimente neplacute.... Primul eveniment a fost un luna mai anul acesta cand criza a durat vreo 45 de minute.... De curiozitate am lasat organismul sasi faca ''damblaua'' si am masurat lafiecare 5 minute pulsul si tensiunea 45de minute intruna valoare pulusului era de 135 iar tensiunea 14 Mereu tensiunea mea este normala de 10 am comparat ekgul facut la urgente si am vazut ca frecventa cardiaca era 135 cu tensiunea 14 si anul trecut..... Deci nam murit iar al doilea atac a fost acum 2 sapt in cipru .....''istoria se repeta'' si toti dobitocii care arunca cu baliverne ca se moare sau stiu eu altceva sa taca..... Nare rost sa te plimbi aiurea prin spitale sau sa dai bani pe alte ''descantece'' si pastile, deoarece aceste atacuri se vindeca tampitilor.... doresc sanatate tuturor si care vor sa ma contacteze adresa este vlad_arte yahoo student anul 2 la psihologie in cypru universitate britanica cursuri la zi....sanatate
Sunt multe de spus despre atacurile de panica si starea de anxietate. Pana in 2008 nici nu stiam ca exista asa ceva si iata ca am aflat chiar pe propria-mi piele. Chiar daca am avut si inainte simptomele atacului de panica, habar nu aveam ca sufar de asa ceva. Abia dupa un consult psihiatric am inceput sa ma interesez despre tot ceea ce tine de aceste stari chinuitoare. Sunt multi factori care influenteaza declansearea lor iar ajutorul primit este deasemenea diversificat: autocontrolul (pe care inveti sa-l aplici), psihoterapia, consultul psihiatric si urmarea tratamentelor prescrise, viata ordonata si echilibrata si nu in ultimul rand tehnicile speciale de intarire mentala si fizica (de exemplu QilinGong). Referitor la intrebarea ta pot sa dau si eu cu parerea formata in urma discutiilor indelungi purtate atat cu medicii si psihoterapeutii dar si cu pacienti care traiesc aceasta drama de zeci de ani. Doua sunt certitudinile cu privire la tot ceea ce tine de anxietate, atacuri de panica sau depresie. 1 Nu se vindeca niciodata si 2 Nu se moare din asa ceva. Sigur, nu ne referim aici la tentativele reusite de suicid sau la un lesin in urma caruia se cade in apa si se moare prin inec. Ne referim strict la efectele legate de acestor boli mentale. Nici eu nu am reusit sa scap definitiv de simptomele atacurilor de panica. Ghera din piept si gat, palpitatiile inimii, respiratia din greu, piatra din stomac, ametelile si vertijul din cap, senzatia de lesin si vajaiala din urechi inca se mai fac simtite in anumite momente care pot fi mai dese sau mai rare. Dar, dupa doi ani de la declansearea simptomelor, am invatat un lucru f f f important, sa nu ma mai sperii de ele deoarece stiu ca NU SE MOARE DIN ASA CEVA. Remediul imediat aplicabil in orice situatie este respiratia adanca, regulata chiar daca senzatiile continua. Gandul trebuie sa-ti fie la ceva frumos gen natura sau momente placute si in permanenta constientizarea faptului ca NU MORI IN ACELE MOMENTE. Din pacate, pe mine nu a reusit sa ma echilibreze niciun psihoterapeut pana acum asa incat am reluat tratamentul medicamentos. Se pare ca e o perioada grea pentru toti suferinzii, schimbarile climaterice isi spun cuvantul. Daca vrei sa mai ddiscutam pe aceasta tema si in cadru mai restrans, pe mess sunt ovidiusolomon. Cu stima, Ovidiu.
excelent subiect. Recomandarea clara a unei persoane avizate este ca in cazul atacurilor de panica sa fie consultat cat mai repede posibil un psihoterapeut. Desi e greu de acceptat din partea persoanei care experimenteaza astfel de stari, este extrem de util. Partea buna e ca efectele terapiei se simt imediat, iar persoana trece de etapele care o incearca mult mai usor. Va astept cu intrebari pe orice subiect de psihologie. Poate mai reusim sa disipam anumite temeri. Succes !
si va doresc multa sanatate tuturor pt k doar asta conteaza restul le realizam incetul cu incetul....dar cum sa facem toate astea cand in situatia mea de exmplu nu ies afara din casa singura nu ma pot duce la facultate,la discoteca cu prieteniii mei...nu pot face nimic din ce mi-ar placea sa fac...am impresia k traiesc degeaba pe pamant,ca trece viata pe langa mine fara sa pot sa ofer nimic nimanui,nu sunt fericita,am pierdut tot ce am iubit,pe cine am iubit din cauza acestor atacuri care ma chinuiesc si fizic si sufleteste...as da orice sa fiu fata care eram pana acum 4 ani...dar DUMNEZEU stie de ce le face pe toate...va pup si va imbratisez pe toti...si va doresc multa multa santate si fizica si psihica:*
eu sunt autoarea intrebarii...si vreau sa spun k viata mea e un calvar... am ajuns in aceeasi situatie cu gaby,fata care a scris mai jos...nush ce sa fac sa se termine odata totul...nu gasesc nici o solutie...am incercat tot ce se putea...si mai mult...loviturile acestei vieti se tin lant...stiu ca voi muri simt asta...iar cand adresam intrebari unui psiholog niciodata nu spune ''da poti muri'' sau ''nu poti muri''...te pierde in detalii si expliktii... si tot bulversat ramai...ma bucur sa aud ca exista si persoane care au trecut peste toate acestea...multumiti-i lui DUMNEZEU ...iar eu va multumesc si voua ca mi-ati adus o incurajare,un sfat indiferent de natura lui...va multumesc din suflet:*
si eu m am confruntat cu toate starile posiblile ale atacului de panica. E o mare gresala faza cu .. o sa se moara din chestia asta. nu are cum! si sincer te inteleg perfect pt k am avut in deosebi seri.. groaznice rau de tot in care la fel gandeam k nu am unde sa fug si k in urmatoarea secunda o sa mor. dar deloc n a fost asa. intr un atac de panica nu ai cum sa lesini desi senzatii sunt pt k pulsul se accelereaza.. si logic vorbind lesinu se cauzeaza din cauza pulsului scazut. si multe chestii care dupa medicina s ar putea intampla dar daca ai suferi intradevar de cu totul alte chestii. De asemenea am observat ca somnul, relaxarea si mancarea sanatoasa sunt cele mai bune remedii. Sunt de fire ambitioasa si poate ambitia asta prea prosteasca m am condus pe mn la aceste stari. uitam de distractie, uimasem de tot.. numai sa mi ating anumite scopuri. nu dormeam aproape deloc.. si am vrut sa l fac pe dracu n patru cum se spune si n am fost deloc bine. dabia acum mi am dat seama ce am pierdut si e bn pe viitor sa nu mai fac aceeiasi gresala. plus ca am mai "castigat" si o aritmie care nu i deloc placuta si tot din cauza atacurilor, pt k la cardiolog am fst si nu mi a gasit nimic si chiar EKG a fost bun. a zis k atunci knd le simt sa nu le bag in seama pt k nu mi se va intampla nimic. si chiar asa e. Doar ca numai cn nu a avut atacuri de panica nu stie prin ce infern trece o persoana suferinta. eu acum am cam inceput sa scap de stari distrandu mi atentia pe diverse chestii. Exact asa pateam si yo knd ma duceam la facult. sau daca aveam noaptea un atac de panica... era clar k toata ziua era distrusa pt mn... si tot asa... dar am obs k daca nu le bag in seama .. nu vin. toate chestiile astea survin de la prea mult stres , oboseala, hipernervozitate, etc . Iar cand corpul este supra incarcat asa se intampla.. da niste simtome care sunt normale, dar creierul le percepe gresit.. ca fiind cv in neregula. pt k toate starile astea tot noi le amplificam prin emotiile .. si panica care ne o provocam, pt k in realitate atacu nu dureaza mai mult de cateva min. multa sanatate si curaj
Si eu am avut probleme cu asa zisele atacuri de panica si spun sincer, ca dupa ce am citit topicul asta chiar nu mai am probleme...(l-am citit in urma cu o saptamana).Poate ca o sa para o nebunie pentru unii dar citind comentariul lui ''jessi'' pentru mine a fost chiar un antidot minune!:) ''sa stii ca si eu am crezut ca mor de atata frica..dar trebuie sa te enervezi pe aceste simptome si sa sa le spui"gata si pana aici".autosugereaza-ti ca esti bine,esti ok si nu permiti nimanui si nimic sa iti faca rau.'' foarte tare fraza asta!!!Dupa ce am citit-o si am analizato putin mi-am dat seama ca defapt eu sunt prostul si ma singur imi fac rau gandindu-ma la ele si tot felul de prostii.Si am zis si eu asa: De ce sa ma gandesc eu la asa ceva cand sunt si lucruri frumoase pe lumea asta si ca trebuie sa profit de ele.Problema e ca nu stiu cum sa il intalnesc pe jessi sa ii multumesc pentru ca asta chiar m-a ajutat enorm de mult si acum sunt bine.
Draga mea, viata trebuie traita...Eu sunt o persoana care in momentul in care-ti scriu ma lupt cu niste stari de rau, de confuzie, de panica, frica de multe lucruri. Ma bucur ca am gasit pe cineva cu care sa pot comunica despre asta. In primul rand eu nu cred ca se moare din asta, in al doilea este totul autosugestie, depinde cum vezi problema. Tu, o poti controla, apeland la ganduri pozitive, persoane care te iubesc, un lucru, o actiune cat de banala dar care sa-ti provoace placere. Poate fi ca mananci ceva care-ti place, ca iesi la o plimbare , ca vorbesti cu o prietena, ca te uiti la o emisiune care-ti place. Linistea, trebuie sa ti-o construiesti facand mici pasi, dar siguri, si vei reusi. Nu te astepta sa dispara dintrodata, ai rabdare cu tine, iar cand prinzi un mom de luciditate agata-te de el si nu-i mai da drumul. Eu am fost in terapie la psiholog acum 6 ani si am trecut peste. Acum, de o luna , datorita unor evenimente neplacute ma simt un pic mai trista decat de obicei si experimentez din nou stari de confuzie, dar acum stiu cu ce ma lupt. Curaj iti spun si tie, gandeste-te ca sunt multe persoane in situatia ta si rezista, trec peste aceste stari, invata sa traiasca... Multa sanatate, si aminteste-ti ca trebuie sa faci pasi mici dar siguri in fiecare zi!
scuze gaby nush daca ai inteles ce am vrut sa spun..sa stii ca si eu am crezut ca mor de atata frica..dar trebuie sa te enervezi pe aceste simptome si sa sa le spui"gata si pana aici".autosugereaza-ti ca esti bine,esti ok si nu permiti nimanui si nimic sa iti faca rau.iesi si schimbati stilul de viata,gandeste-te la ceva frumos,poate ai prietene iesi cu ela la inceput la o cafea,pas cu pas sa prinzi iar curaj si incredere in tine..fiindca asta lipseste...tu permiti unor emotii sa puna stapanire pe tine.crede-ma ca stiu prin ce treci,este groaznic si nu poti explica asta unei persoane care nu a trecut prin asa ceva...poate poti consulta un psiholog(ca psihiatru e deja prea mult)cineva trebuie sa-ti explice cum functioneaza creierul nostru buclucas si incet incet iti vei reveni..trebuie insa sa iti schimbi stilul de viata..fa cu totul altceva pana acum..canalizeaza-ti energia in alta parte ,ceva frumos..nu mai permite starilor astea urate sa te domine...am reusit cand am inteles unde e greseala...iti tin pumnii..si nu o sa mori..peste putin timp vei da si tu sfaturi altora pt a le povesti cum ai reusit tu sa scapi de starile astea urate..CURAJ SI INCREDERE in fortele proprii:)) 9
am un prieten care are atacuri de panica pornind de la frica de moarte. orice i s-ar spune , el simte numai ca atunci cand incepe atacul toate simptomele duc spre o concluzie sigura: moartea pluteste in aer. nimic nu il consoleaza si desi face tratament de la psihiatru, are indoieli asupra efectelor. frici irationale cred ca tor toti avem. nu ma pot pronunta decat ca una care nu a trait decat frici reale, ori anumite frrici imaginate dar care nu mi-au creat niciodata senzatii fizice de slabiciune, sufocare....etc. cred ca numai increderea in Dumnezeu poate vindeca. cand te lasi in voia Lui si daca te sufoci sa spui: Doamne, fa cum vrei tu cu mine, daca ma iei, du-ma in Rai, daca ma lasi, da-mi viata suportabila , spre slava Ta....si astepti ca El sas se milostiveasca, stiind ca nu-i nimeni pe lume care sa ne poata scoate din rele, decat numai El. Dumnezeu. stiu.....probabil ca nu ajuta pe nimeni un sfat teoretic, care la caz de mare ispita , e tare greu de pus in aplicare....Dumnezeu stie, El sa va si ajute!
chiar daca creierul ne joaca uneori farse tot ratiunea invinge daca incercam sa ne controlam putin.acuma 10 ani am lesinat in casa si m-am speriat la gandul ca asta s-ar putea intampla si pe strada.din acel moment a inceput cosmarul care a durat cam 1 an de zile.imi era frica sa ies sg pe strada!!!in casa totul era ok ma pregateam dimineata sa merg la servici si cand eram gata incaltata si imbracata ma apucau lesinurile,varsaturi si tremurat.parintii ma duceau si ma aduceau de la servici,nu ieseam sg ca aveam mereu senzatia de lesin..pana intro zi..cand am citit un articol despre autosugestie si ce influenta are asupra noastra.in acea zi mi-am jurat ca am sa ies afara sg orice s-ar intampla..daca cad ma ridica cineva..si surpriza MI-A MERS F BINE, de atunci si pana astazi.deci totul depinde de autosugestie si de increderea in sine!!! nu vreau sa lungesc povestea,voi reda doar pe scurt articolul numit "autosugestie" poate vei reflecta putin asupra lui si reusesti sa obtii iar linistea mult dorita: S-A EFECTUAT UN EXPERIMENT PE UN CONDAMNAT LA MOARTE IN AMERICA;PE CARE ORICUM IL ASTEPTA SCAUNUL ELECTRIC!condamnatului i s-a spus ca i se va efectua o mica operatie cu risc mare.pacientul a fost constient pe timpul acestei operatii.fara sa se fie taiat sau operat doctorii se prefaceau ca "opereaza" vorbind intre ei.s-a simulat aparitia unei probleme majore in timpul"operatiei" doctorii vrb alarmati astfel incat pacientul sa poata auzi totul.i s-au aplicat pe corp niste perfuzii prin care curgea apa calduta timp in care dr vrb intre ei de o complicatie majora,ca pacientul a inceput sa piarda sange mult(tubuletele cu apa dand senzatia de scurgere a sangelei),organismul nu mai functioneaza,s-a pierdut prea mult sange si pacientul nu mai are multe sanse etc..desi nici nu era atins sau taiat de catre doctori toata operatia fiind doar "jucata teatral"pacientul a inceput sa dea simptome de neliniste si a murit pe masa fara sa fie macar zgariat.AUTOSUGESTIA crezand ca totul este real l-a omorat..facand stop cardiac..am reflectat asupra aricolului si mi-am dat seama ca de fapt imi faceam sg rauEu mie!!asa am prins curaj si nu m-am mai lasat pacalita de alarmele false ale creierului meu!!!sper sa reusesti si tu..ai incredere in tine,stii vrb accea AJUTA-TE SINGUR CA TE AJUTA SI DUMNEZEU!Sper ca am reusit sa ajut cu experienta mea!!!
Sper ca ce ai scris tu stef sa fie adevarat. Eu zilnic am atacuri masive de panica si depresie care uneori se intinde pe perioada intregii zile. Avand in vedere ca nu mai am nimic de pierdut, sper ca intr-o zi , cat mai recenta, Bunul Dumnezeu sa imi curme suferinta ... Am auzit si eu ca se poate mouri "de inima rea", eu ma mir cum de pana acum nu mi s-a intamplat si mie. Daca aveti cunostinte care sa fi murit din astfel de motive scrieti-mi.
Carmen , eu am suferit de agorafobie (teama de spatii deschise),am capatat-o in timpul sarcinii...imi era mereu rau si am lesinat pe strada... a durat vre-o 4 anui pana am reusit sa plec singura de acasa...stiu perfect ce simti ,si eu aveam atacuri de panica deseori...dar treptat mi-am impus sa trec peste asta ..imi spuneam in gand "si ce daca o sa lesin ,se va gasi cineva sa ma ridice de jos sau sa ma ajute"..nu am vrut sa depind mereu de altii ca sa po t face ce imi doresc....acum sunt bine ,au trecut 12 ani de atunci...asa ca incearca sa te controlezi ,sa-ti imui sa treci peste asta
Am trecut si eu prin astfel de stari. Acum, cand ma gandesc la ele imi dau seama cat de greu a fost si uneori am chiar momente cand nu imi vine sa cred ca am trecut peste ele si ca sunt un om normal. M-am documentat foarte mult. E bine sa fii informat si sa constientizezi problemele pe care le ai. Intr-adevar relaxarea ajuta foarte mult. Pe mine m-a ajutat si sportul. De asemenea am urmat un tratament cu pulbere de verbina si rozmarin care, dupa parerea mea a fost foarte eficient. Te ajuta sa iti recapeti echilibrul. Si nu uita, trebuie sa ai multa rabdare, sa inveti sa te relaxezi, sa te controlezi si vei trece peste atacurile de panica. Multa sanatate!
Atacurile de panica pot duce la moarte ,eu pot sa spun ca din cauza unui atac de panica am lesinat si mi-am pierdut cunostinta puteam sa mor dar spre norocul meu cand sa produs acest lesin nu eram singura si primul ajutor dat mi-a salvat viata.Am inceput sa merg la metic si cu anumite medicamente si cu voinata mea de a ma controla am trecut de acesta etapa .Acum sunt un ok si nu mai mi sa intamplat de 4 ani sa trec prin aceste stari,probabil ati inteles ca totul tine de vointa si de autocontrolare .Ele trec imediat asa cum vin dar trebuie sa invatam sa ne controlam anumite stari emotionale .
Posteaza comentariu