Pneumonia la copil

Sigur ca este foarte importanta varsta copilului si cauzele aparitiei pneumoniei dar simptomele de baza sunt febra si respiratia rapida. Copiii pot reactiona prin pierderea apetitului, voma, dificultati de somn, dureri abdominale, dureri de gat, de cap, albastrire buzelor sau unghiilor.

Cauzele aparitiei pneumoniei sunt infectiile cu diferiti virusi sau bacterii.

Perioada de incubatie depinde de tipul acestuia, fiind intre 1 si 5 zile. Vindecarea se face in aproximativ 2 saptamani daca a existat un diagnostic corect si s-a respectat tratamentul recomandat de medic.

Pneumonia este diagnosticata de medic in urma sesizarii simptomelor, ascultarii respiratiei si batailor inimii, inregistrarea temperaturii si descrierea manifestarilor simptomatice de catre parinti. Uneori este nevoie de o radiografie.

In unele cazuri, in care tratamentul se poate face acasa, copilul nu este internat. In altele, mai grave, cand febra este foarte mare sau apar alte simptome ingrijoratoare care pun viata copilului, mai ales a celui foarte mic, in pericol internarea este de preferat pentru ca cel mic sa fie urmarit indeaproape de echipa medicala si pentru a fi luate masurile de urgenta care se impun in cazul aparitiei unei inrautatiri a bolii.

Pneumonia este o boala care se transmite prin tuse, stranut, folosirea acelorasi cesti, farfurii, batiste, tesaturi etc.

Tratamentul este cel mai adesea bazat pe antibiotice care au menirea de a distruge virusii sau bacteriile responsabile de infectie. Atunci cand copilul poate ramane acasa pe durata tratamentului si nu este spitalizat, se impune un regim aparte in sensul respectarii stricte a medicamentelor, dozelor si orelor la care se administreaza, fie ca sunt orale sau injectabile. Orice alt medicament, cum ar fi siropuri de tuse, picaturi de nas trebuie sa fie discutat cu medicul copilului pentru a preveni aparitia unor probleme suplimentare. Copilul trebuie sa fie incurajat sa bea multe lichide.

Ceea ce are specific pneumoniei comparativ cu alte boli este ca uneori nu este diagnosticata la timp, ca este prezentata ca o boala grava si produce multa anxietate in randul parintilor. In sine expresia "la plamani" pare sa aiba o conotatie inspaimantatoare si este frecventa si confuzia intre pneumonie si tuberculoza, odinioara o boala mortala. Este drept ca plamanii sunt organe vitale si orice boala a lor pune viata in pericol. Cu toate acestea, exista tratamente adecvate care scot astazi pneumonia din spectrul acestor boli foarte grave sau foarte periculoase.

La fel de adevarat este si ca o alta boala cum ar fi raceala sau gripa poate fi urmata de pneumonie, adica de afectarea plamanilor consecutiv afectarii gatului sau nasului si de aceea este necesar un tratament adecvat inca de la primele simptome ale copilului. Tusea, guturaiul, febra, starea de indisopozitie, oboseala, lipsa apetitutului, durerile de gat etc. nu trebuiesc tratate cu ce se nimereste sau dupa sfaturile rudelor si nici ignorate.

A merge cu copilul la medic nu inseamna neaparat ca acesta are o boala grava ci doar ca medicul este singurul care poate examina copilul pentru a descoperi care este boala care se manifesta prin aceste simptome, considerate uneori banale. Din cauza acestei neglijente sau intarzieri, copilul ajunge adesea la medic cand are febra foarte mare si deci viata lui este in pericol si atunci este diagnosticata pneumonia. Astfel incat prevenirea acestor stari grave pentru copil se poate face consultand medicul de la primele simptome sau stari de rau ale copilului.

In afara de aceste aspecte legate de conotatia pneumoniei ca boala si a organului afectat, necesitatea respectarii stricte a tratamentului poate produce probleme. Antibioticele se iau la ore fixe astfel incat copilul trebuie trezit din somn si parintii trebuie sa-i administreeze medicamentul. Fata de aceasta administrarea, fie ea prin inghitire sau injectie, apar adesea impotriviri. Multi adulti isi amintesc "chinurile" la care au fost supusi cand erau mici si trebuiau sa ia medicamente.

Ce face ca aceasta administrare sa fie dificila?
De cele mai multe ori este vorba despre prezentarea unei laturi amenintatoare a medicamentelor si injectiilor asa incat cel mic incepe sa le asocieze cu ceva rau si sa se impotriveasca. Sigur ca durerea produsa de anumite injectii sau gustul medicamentelor sunt neplacute dar nu insuportabile. Adultii ar trebui sa ajute copilul sa suporte administrarea si sa accepte tratamentul si nu sa-l sperie sau sa-l ameninte.