Incercam sa privim astazi prin ochii copilului aceasta situatie in care el ajunge sa aiba mai multi parinti. Am auzit un baietel care spunea: “Eu am doi tati si doar o mama, dar in curand o sa am si doua mame pentru ca tatal meu o sa se casatoreasca din nou”.
Pe de o parte ni se pare simplu sa raspundem la intrebarea “Ce este un parinte?” dar cand ne gandim la tot felul de situatii, raspunsul devine mai dificil. Copiilor nu le este atat de clar ca au doar o mama si un tata naturali. Ba chiar intalnim cazuri in care copii mici spun “mama” sau “tata” oricarei persoane care le place sau care se joaca cu ei.
In cazul parintilor vitregi, copiii spun “parintii din partea tatalui”, adica tatal si actuala lui sotie, sau parintii din partea mamei. Este drept ca relatia cu parintele vitreg a fost considerata mereu mai dificila si asta din mai multe puncte de vedere. Din punctul de vedere al copilului, el il poate considera un intrus desi cazurile in care se intelege foarte bine cu parintele vitreg nu sunt deloc putine. Din punctul de vedere al parintelui vitreg, lucrurile sunt si mai dificile. Sa te trezesti deodata cu un copil de 3, 4 sau 9 ani nu e lucru usor! Multi adulti au dificultati in a accepta copilul partenerului si mai ales in a se relationa cu el.
Pentru copil si dezvoltarea lui psihologica se recomanda intotdeuna sa i se spuna care sunt parintii lui naturali, dar asta este desigur un ideal. Foarte multi copii au aflat foarte tarziu ca parintii lor ii adoptasera de fapt la o varsta foarte mica sau ca tatal lor nu era cel pe care-l crezusera intotdeauna.
O mare parte din evenimentele si trairile legate de aceste situatii sunt produse de orgoliu adultilor. Cel care creste un copil caruia nu-i este parinte natural se considera “mai” parinte decat cel care i-a dat viata. Manifestarile exterioare ale acestor trairi sunt adesea agresive sau de natura sa produca tensiune in relatie.
Adultii “uita” in momentul respectiv ca micutul nu are nicio vina si nicio responsabilitate pentru divortul parintilor naturali sau pentru decesul sau abandonul care s-a produs. Cu toate acestea, el suporta cea mai mare parte din consecintele acestor “dispute” atat dintre parintii care se despart, cat si dintre parintii naturali si partenerii lor ulteriori divortului.
Deloc simpla este si relatia cu parintele natural care nu locuieste cu copilul. Copilul il vede din cand in cand, mai rar sau mai des, si petrece putin timp cu el. Sigur ca durata nu este atat de importanta intrucat sunt si parinti naturali care petrec foarte putin timp cu copiii lor. Copiii se bucura in sinea lor cand se intalnesc cu parintele cu care nu locuiesc dar prea frecvent si aceste relatii sunt viciate de dorinta de a “atrage copilul de partea ta”, a-i cumpara lucruri mai scumpe, mai bune sau mai multe decat parintele care are custodia etc.
In plus, sentimentele fostului sot sunt facute cunoscute copilului impreuna cu “defectele” sau “greselile” parintelui sau. Copilul va fi astfel pus in mod fortat sa faca mereu judecati de valoare, sa “aleaga” care este “cel bun” sau cel care a avut “dreptate” dintre parintii lui, ceea ce ii va restrange altera relatia cu el.
Psiholog Anca Pietraru
Ii puteti adresa intrebari autorului AICI
Posteaza comentariu