Iti place la scoala?

Nu stiu ce raspundeati atunci si nu stiu nici daca la randul vostru ati pus-o altor copii dar incercam sa ne punem astazi in pielea copiilor si sa dam raspuns la cateva intrebari:

• Copiilor le place scoala?
• Ce le place la scoala?
• Ce nu le place la scoala?
• Exista diferente intre baieti si fete in privinta adaptarii la scoala?

Majoritatea copiilor care raspund sincer spun ca nu le place scoala si ofera doua tipuri de motive: unele motive sunt legate de relatiile cu cei de la scoala (invatator, profesori si colegi) si altele sunt legate de sarcinile care trebuiesc indeplinite (teme, lucrari, invatat, dictari etc). Copii care raspund afirmativ la aceasta intrebare sunt copii care au relatii suficient de bune cu cei de la scoala si care se descurca cu ce au de facut si nu resimt scoala ca o povara sau o dificultate imposibil de deposit. Ceea ce este foarte important este ca in clasele primare mai ales, copii vad inca lumea ca “buna” sau “rea” astfel incat “cale de mijloc” nu exista. Scoala este in acest context fie “buna”, fie “groaznica”. De aici,  copii care spun ca le place scoala si copii care spun ca “o urasc”.

Sigur ca parintii sau invatatorii incearca sa le explice si sa le arate partile bune sau folositoare ale scolii, fara sa se preocupe de cauzele care au dus la “ura” sau neplacerea copilului de a merge la scoala. Cu toate acestea, desi copilul pare sa inteleaga “foloasele” scolii, reactiile si simptomele sale nu dispar.

Astfel intalnim copii cu manifestari somatice (dureri deburtica, cap, greata, voma, diaree) dimineata inainte de scoala, emotii foarte puternice cand sunt ascultati sau dau lucrare insotite de transpiratie, tremurat, pierderea atentiei, uitarea completa a ceea ce invatasera, agresivitate sau inchidere in sine, autovatamare sau comportament antisocial, neadaptare la colectiv, nerespectarea regulilor, incapacitatea afectiva e a memora sau a face teme, refuz, tulburari e limbaj, de somn, stress acut, enrezis etc.

Factorul declansator al simptomului poate fi o observatie a invatatoarei, o nota scazuta, un conflict cu un coleg sau orice altceva pe care nu le putem considera cauze ale tulburarilor. Este cert ca intrarea la scoala este o schimbare totala a modului de viata si relatii noi cu copii si adulti, sarcini necunoscute pana atunci, emotii dificil de gestionat. Cu toate acestea, unii copii se adapteaza fara dificultati si reusesc in timp scurt sa adopte noul mod de viata, sa faca fata noilor relatii, pe cand altii nu. Ne punem intrebarea: “Ce anume din viata lor dinaintea scolii i-a pregatit pentru intrarea la scoala?” sau “Cum reusesc parintii lor sa-i ajute sa se adapteze si sa faca fata?” Fata de aceste componente, exista mai mult ca sigur si o componenta individuala, care tine de sensibilitatea lui, de toleranta la schimbare si de rezistenta la frustrare.

Daca luam grupul copiilor carora le place scoala, ei sunt incantati fie de noile relatii, fie de rezultatele obtinute. De obicei, baietii de-abia asteapta sa se duca la scoala pentru a se intalni cu prietenii si a se juca cu ei. Fetele sunt mai incantate sa obtina laude, sa ia note mari si sa faca placere parintilor. Foarte putini dintre copii se duc la scoala “ca sa invete”, “ca sa afle lucruri noi” si de obicei ei sunt mai mari cand exprima astfel de lucruri. La intrebarea: “de ce mergi la scoala?”, copiii din scoala primara raspund: “ca asa trebuie”, “ca asa zice mama”, “ca sa iau premiu”, “ca sa ma joc cu colegii”.

Psiholog Anca Pietraru

Ii puteti adresa intrebari autorului AICI