In adolescenta, cand corpul se modifica atat de mult, este greu sa ne acomodam cu exteriorul lui dar si cu noile senzatii si zbuciumari din interior. De aici provin cele mai multe tulburari legate de alimentatie (bulimie, anorexie, hiperfagie, voma, obezitate, infometare), de modificarea aspectului fizic (piercing, tatuaje, implant de silicon, operatii estetice), tulburari ale comportamentului sexual (inhibitie, exhibitionism, sarcina, avorturi etc) si chiar probleme de relationare (retragere, inchidere in sine, izolare, neincredere in sine).
De multe ori, adolescentii nu vorbesc despre suferintele lor intime, fie pentru ca nu le pot pune in cuvinte, fie pentru ca le este greu, fie pentru ca nu-i simt suficient de aproape pe cei din jur. In locul cuvintele apar atunci tot felul de manifestari pe care adesea le numim "simptome". Unele ii ingrijoreaza pe parinti, altele ii revolta, unii ajung sa ceara ajutor pentru ei insisi spunand "nu stiu cum sa ma comport", "nu stiu ce sa fac", "as vrea sa-l ajut, sa-l inteleg", altii il "duc" pe adolescent la psiholog.
Ne intrebam:
- De ce in adolescenta atatea dintre simptome au legatura cu corpul?
- De ce unele fete isi arata buricul, sanii sau fesele intr-un mod pe care il doresc provocator, in timp ce altele isi ascund aceleasi forme in pantaloni cu trei numere mai mari si bluze largi de trening?
- De ce in aceasta perioada incep cruntele cure de slabire sau mancatul obsesiv si in exces?
- Ce "spun" tatuajele si piercingul si de ce adolescentii nu pot spune in cuvinte aceste lucruri ci doar cu pielea lor?
- Cum sa-i ajutam sa se "impace" cu corpul lor asa cum este?
- Cum sa-i ajutam pe parinti sa vada dincolo de "modele" parului verde, ale cercelului in spranceana sau ale fetei care vrea sa fie cea mai slaba din tot liceul?
- Ce este in interiorul corpului de adolescent? Cum se simte pe dinauntru? Unde este granite dintre placere si provocare, dintre nevoie si dorinta, dintre a fi "asa cum este" si a fi "altfel"?.
Astept parerile si experientele voastre pe forum, la rubrica Adolescenta.
de Anca Pietraru, psiholog in cadul CPAP
Comentarii (5)
Eu cred ca doar adolescentii care nu sunt ascultati de nimeni, nici de parinti nici de preofesori, poate nici de anturaj au disperata nevoie de a iesi in evidenta prin culoarea parului, piercing-uri si alte comportamente iesite din comun. Concluzia e ca si adolescentii sunt persoane si ar trebui sa incercam sa comunicam cu ei nu doar sa le impunem anumite lucruri. Bun articol
bun articol!am un baiat care acum are 21 de ani si a trecut si el prin adolescenta. a dorit si el la un moment dat sa-si faca un tatuaj dar l-am convins comunicand cu el si nu interzicandu-i. apoi visa la o tunsoare pank dar i-a trecut si asta. nu i-am spus niciodata ; pe vremea mea... acum e vremea lor. nu trebuie nici noi sa uitam ca am fost adolescenti.
articolul mi se pare foarte la obiect. Ca parinte trebuie sa-l intelegi( pe el,pe adolescent), sa-l asculti si sa vorbesti, sa vorbesti si iar sa vorbesti cu el. Nu sa emiti postulate," asa e corect", "asa trebuie" "eu nu-ti dau voie", "e inrgozitor cum arati cu aia sau cum iti sta cu aia" si mai ales evita "pe vremea mea...".Mergi cu el la cumparaturi, accepta-i stilul,fa-i sugestii. Eu asa procedez cu copilul meu si nu am surprize de genul celor semnalate in articol. Nu i-am interzis fiicei mele sa-si faca tatuaj, dar am tot ridicat probleme unde sa si-l faca, ba acolo nu se vede si ce rost mai are sa si-l faca, ba acolo se vede si o s-o dezavantajeze pe viitor, ba modelul ales nu o reprezinta,etc.Important e ca acum, dupa 4 ani de negocieri, copilul meu nu are tatuaj. Asta a fost doar un exemplu. Concluzie: COMUNICA CU COPILUL TAU, PE LIMBA LUI.
M-ar interesa f.mult de ce atitea fete ajung sa tina diete, care este substratul psihologic a regimurilor drastice de slabire. Ce am putea face in calitate de psihologi ca sa-i ajutam..
Eu inteleg ca persoana care a scris articolul e medic si scriitor sau jurnalist. Este, insa, o problema de bun simt sa termini ceea ce ai inceput si sa nu lasi cititorul cu ochii in soare. Astept continuarea.
Posteaza comentariu