Acestea sunt:
- se misca mereu; nu poate sta linistit cateva minute;
- nu e atent la ce se intampla in jurul lui, nu asculta ce i se spune;
- nu priveste interlocutorul, da senzatia ca nu aude sau nu-l intereseaza desi uneori retine ce i s-a spus sau executa comenzile primite;
- nu reuseste sa stea asezat mai mult de cateva minute;
- intrerupe orice activitate chiar daca la inceput i se pare placuta sau accepta sa o desfasoare (colorat, privit desene animate, modelat plastilina, jocuri de constructie etc);
- impulsivitate - copilul nu pare sa anticipeze efectele miscarilor sale, lovindu-se adesea de obiectele din jur;
- comportamentul nu este afectat de pedepse sau recompense.
Cand apare? Cui ne adresam?
Tulburarea este mult mai frecventa la baieti decat la fete si apare timpuriu, adesea inainte de 3 ani. Parintii observa ca cel mic se misca fara incetare, incearca sa-l "educe", sa-l pedepseasca, sa-l atraga in diferite activitati. Sunt frapati de miscarea continua a copilului, de faptul ca nu sta locului cu nici un chip, ca nu are rabdare sa asculte o poveste, un cantec, ca nu-i priveste pe cei din jur.
Desi cunoscuta demult, tulburarea a capatat diferite denumiri: hiperactivitate, sindrom hiperactiv iar mai nou ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder).
Parintii ajung din proprie initiativa sau la indrumarea educatoarei la neuro-psihiatru, unde copilul primeste diagnosticul si un tratament medicamentos. Unii medici recomanda si vizita la psiholog si chiar inceperea unei psihoterapii pentru copil si/sau a unei consilieri psihologice pentru parinti care suporta cu greu comportamentul copilului, sunt cuprinsi de angoasa si disperare si nu stiu cum sa reactioneze.
Ce face psihologul?
In primul rand discuta cu cei care vin cu copilul, de obicei parintii, adica incearca sa afle cam cum au decurs lucrurile pana in prezent. Ce au facut parintii, ce tratamente au incercat, ce efecte au avut, cum au ajuns sa apeleze la psiholog, care sunt manifestarile copilului acasa, la gradinita, ce relatii are cu rudele, cu ce se joaca, care sunt asteptarile lor legate de venirea la psiholog etc.
Apoi urmeaza o intrevedere cu copilul, in care psihologul incearca sa stabileasca un contact, sa vada care sunt reactiile copilului, daca accepta sa ramana fara parinti in cabinet, daca este interesat de jucarii, creioane, prezenta psihologului, cat de grav este deficitul de atentie. Adesea aplica teste de atentie, inteligenta, dezvoltare motorie, scale de dezvoltare etc. Uneori toate acestea nu sunt posibile din prima sedinta, fie pentru ca cel mic nu accepta sa ramana fara parinti, fie din alte motive. In aceste cazuri este nevoie de mai multe sedinte pentru a reusi sa ne dam seama cu adevarat care e problema si ce se poate face.
Urmeaza o etapa in care parintii decid impreuna cu psihologul cum vor continua. Fie vor urma intrevederi in care psihologul va lucra cu copilul, fie parintii vor fi cei care vor veni pentru consiliere, fie ambele. De cele mai multe ori, in dorinta lor de a vedea "rezolvata" problema copilului, parintii neglijeaza suferinta lor sau refuza sa admita ceea ce simt, temerile lor, enervarea, nerabdarea, frustrarea, vinovatia. Aceasta atitudine nu imbunatateste situatia intrucat nici problemele lor nu se rezolva "de la sine". Mai devreme sau mai tarziu, isi vor da seama ca reactiile lor sunt foarte importante pentru un copil cu astfel de dificultati.
Cum se lucreaza cu copilul?
Depinde foarte mult de varsta copilului, de firea lui, de gravitatea problemei. Unii copii accepta cu bucurie prezenta psihologului, vizitele la el si se straduiesc sa coopereze. Cu altii apar probleme de adaptare la mediu nou din cabinet, copilul avand mereu tendinta de a iesi, de a-si cauta parintii etc.
Cel mai important in faza de inceput a terapiei este modul in care copilul simte si percepe persoana terapeutului. Asta depinde mult si de cum ii este prezentata situatia de catre parintii lui. Psihologul poate fi considerat o "pedeapsa" sau un "ajutor".
Modalitatile concrete de lucru sunt, fireste, stabilite de psiholog in mod diferit de la copil la copil. Exista insa si cateva aspecte comune si anume:
- durata sedintei cu copilul nu depaseste 30 minute, de obicei cu pauze;
- psihologul nu forteaza copilul sa ramana asezat sau sa desfasoare o activitate cu care el nu este de acord;
- psihologul nu pedepseste si nu santajeaza copilul sub nici o forma ("mama te lasa aici daca nu faci cutare lucru");
- activitatile desfasurate cu copilul alterneaza (desenul cu jocul, povestitul, modelajul etc);
- de obicei, intrevederile sunt cat se poate de dese (de cateva ori pe saptamana); in cazul in care acest program nu este posibil, parintii sunt indrumati sa continue cu copilul acasa, incercand sa lucreze ei cu el dupa modelul stabilit de psiholog;
- efectele sau imbunatatirile nu apar imediat, fiind necesar un anumit interval de timp. In aceasta perioada, parte dintre parinti isi pierd rabdarea sau speranta ca ceva se va rezolva vreodata.
De obicei, se lucreaza la cabinet, in acelasi loc, cu care copilul ajunge sa se familiarizeze ca si cu persoana psihologului. Schimbarile dese de persoane si cadru sunt de natura sa inrautateasca situatia. In cazul in care se lucreaza si cu parintii, sedintele copilului si parintilor nu sunt una dupa alta, astfel incat copilul sa trebuiasca sa astepte pana ce parintii lui termina de vorbit cu psihologul. Cel mai bine este insa ca parintii sa lucreze cu un alt terapeut.
Cand se incepe o psihoterapie?
Indicatia de baza este sa se inceapa cat mai devreme, practic imediat dupa ce copilul fost diagnosticat sau parintii si-au dat seama ca "ceva nu este in regula". Uneori acest lucru nu este posibil sau cei din jur spera ca problemele sa dispara cu cresterea copilului. Problemele aparute in gradinita, semnalele de alarma din partea educatoarei sau chiar din partea scolii sunt cele care ii determina pe parinti sa apeleze la ajutor de specialitate.
Cat dureaza o psihoterapie?
Durata este variabila, in functie de varsta, gravitatea problemei, cooperarea copilului si a parintilor, numarul de sedinte pe saptamana etc. In general, o astfel de interventie psihoterapeutica este esalonata pe o perioada de minim cateva luni pana la primele rezultate notabile (inscrierea copilului la gradinita sau scoala, adaptarea la colectiv etc).
de Anca Pietraru, psiholog in cadrul CPAP
Comentariile 1-50 din 59
Psihologul nu este medic la UPU adica la urgente ca sa rezolve un asemenea caz.Terapia copiilor hiperkinetici necesita o munca de zeci, sute de ore din partea psihologului ,un tratament psihiatric competent,consiliera parintilor ,si bunavointa cadrelor didactice.
Am un baiat de 5 ani si 3 luni si nu este deloc cuminte la gradinita. Primesc f des reclamatii ptr ca rade si se antreneaza la prostioare cu alt coleg iar dna educatoare pur si simplu nu poate sa ii capteze atentia. Este foarte inteligent, aici nu am dubii, vorbeste suficient de mult cat sa il rogi chiar sa mai taca, se spala singur, la mancat avem o problema fiindu-i prea lene sa manance singur. Aici, vina ii apartine bunicii, care l-a hranit mereu. Acasa, in timpul liber, nu asculta in marea majoritate a timpului ceea ce i se cere. Adica, '' te rog, nu fa cutare lucru, hai sa intram in curte, ptr ca e frig afara, etc. Voi merge la o prima consultatie la psihiatru cu el, sa vedem ce ne poate spune doctorul si ce atitudine sa adoptam noi ca si parinti.
Salutari, din pacate sau fericire pentru toate explicatiile de mai sus gasim raspunsurile in relatarile lui Arsenie Boca - copii nascuti in lanturi. Cititi si cu siguranta o sa isi gaseasca VINA/raspunsul fiecare, trist dar adevarat.
am un baietel de 5 ani jumate si de cateva luni a inceput sa faca probleme la gradinita:nu sta o clipa locului,vorbeste continuu,nu-si termina niciodata fisele de lucru,se joaca numai de-a luptele si a lovit si o fetita in repetate randuri(in joaca,drept pedeapsa).Pana anul trecut nu am avut nici o problema cu el dar treptat l-am scapat din mana,nu m-am mai ocupat de el:( Este un copil inteligent dar nu i-am mai acordat atentia necesara,nu am mai lucrat cu el,l-am lasat sa faca "ce vrea"..De fapt problema cred ca sunt eu,nu copilul-nu mi-am facut timp pt el,mi-am pierdut rabdarea de cateva ori si i-am aplicat si pedepse corporale:( asa ca el a crescut anul acesta in voia lui facand ce a vazut la desene,la mine:((...scriu aceste randuri si nu ma pot opri din plans pt ca realizez ca EL are de suferit si acum si mai tarziu din cauza MEA...concluzia:multi copii nu au probleme ci noi parintii avem au dar nu vrem sau nu putem recunoaste lucrul acesta..PS am facut programare la un psiholog (dr.Iulia Pantazi) atat pentru el cat si pentru mine..sper ca nu v-am plictisit dar simteam nevoia sa ma descarc..o zi buna va doresc .
nu stiu daca se mai fac comentarii si acum....am un copil de 5 ani am mers cu el prin 3 psihologi nimeni nu i-a zis ca are adhd..mi-e boala asta mi se pare ceva asa ocupare ptr unii..am un copil f. destept chiar daca este concentrat sa se joace si este hiperactiv cum se zice pe aici este atent si la altele stie tot ce este in jurul lui...un copil care are probleme nu se concentreaza si la altele.....la gradinita directoarea are o invidie pe el ca este destept si la varsta lui citeste cursiv un copil cu probleme nu ar sti atatea..cauta orice sa se lege de el ...educatoarele vor ca copii nostriii sa vina la gradinita sa nu deranjeze pana la 4 ca de au salariul mic si nu-si bat capul..sa le fie lor mai bine...nici nu merita mai mult unele ca trec examenele ca gasca prin apa....sa le fie rusine! au un tupeu fantastic..parca ar tine luna de pe cer...
sa ti dea Doamne Doamne un copil ca cu autism si sa vedem daca mai esti asa de "Tare in gura"
copilul hiperchinetic, cu intelect normal ,are sanse de integrare in societate?
o metoda mai rapida de vindecare
este foarte buna si educativa pentru toata lumea
si daca nu se vindeca?
De acord cu prima parere, am refuzat medicamentele si am schimbat doar nutritia copilului, am scos orice carbogazoase, si junk food, am pus fructe peste tot in casa, copilul meu e schimbat 180 grade.
AM REFUZAT TRATAMENTUL CU STRATERRA PENTRU CA AM INTELES EU CA SE FOLOSESTE DIN 2005, DECI NU VREAU CA COPILUL MEU SA FIE COBAI. SUNT MULTE MEDICAMENTE LA CARE EFECTELE ADVERSE ADEVARATE SAU DESCOPERIT DUPA TRAT DE 20 ANI. SI DESPRE PSHIOLOGI CE SA MAI VORBIM. ADHD ESTE PENTRU PIINEA LOR.
AM UN BAIETEL DE 8 ANI SI IN ACEASTA VARA A FOST DIAGNOSTICAT CU ADHD. EVIDENT DOAR DIN ANAMNEZA SPUSA DE MINE SI DIN DISCUTIA CU BAIETELUL DE 5 MINUTE S-A PUS DIAGNOSTICUL. APOI A URMAT TRATAMENTUL CU STRATERRA SI CARBAMAZEPINA. DUPA 2,3 ZILE DE TRATAMENT BAIETELUL A INCEPUT SA SE COMPORTE CA UN SOMNAMBUL NOAPTEA, ERA TARE AGITAT SI NU AM PUTUT INTELEGE DE CE A PRIMIT COPILASUL TRAT CU CARBAMAZEPINA. E UN COPIL ISTET, FACEM DE 2 ANI PIAN CU REZULTATE FOARTE BUNE LA SCOALA E OK, DOAR CA E NAZDRAVAN. EU AM INTRERUPT TRATAMUNTUL. CRED CA E O AFACERE PENTRU PSHIOLOGI SI PENTRU CEI CE PROMOVEAZA MEDICAMENTUL. TOTDEAUNA AU FOST COPI RAI SI NU AU FOST PSHIOLOGI.
Cred ca baietelul meu este hiperkinetic si nu prea stiu ce sa fac in legatura cu asta, cer ajutorul tuturor celor ce ma pot ajuta.
Eu am un copilas de 2 ani si jumatate, care la varsta de 2 ani a fost diagnosticat cu autism infantil. Psihologul spune ca ar fi vorba numai de elemente autiste. As fii interesata sa i-au legatura cu parinti legat de tratament. Noi lucram 2 ore pe zi si se vad progrese! Anton_ioana88
EU SUNT PSIHOPEDAGOG SI LUCREZ CU ASTFEL DE COPII. TOTUL ESTE SA STII SI SA POTI SA DE BUCURI DE CEL MAI MIC PROGRES FACUT DE ACESTI COPII. SA ITI FACI UN PLAN DE LUCRU CU EI DAR PASII SA FIE FOARTE MICI. EI SA SIMTA CA TU TE BUCURII DE TOT CEEA CE FAC EI.
am un baietel de 6 ani cu autism si adhd ,ia tratament cu stratera de 10,e un pic mai linistit.l-am avut la un centru pt.copii autisti sf.mihail,i-a mers bine,dar nu am mai putut sa l duc ,costa mult.l-am dat la o gradi normala,dupa o luna nu mi l a mai primit fiind prea agitat.acum e la o gradi speciala,are logoped,dar nu se lucreaza,mai deloc.ce se va alege de copilul meu frumos daca eu nu am bani sa i angajez un pedagog si la gradi nu persevereaza.acesti copii sunt vazuti ca monstrii ,nu sunt vazuti cu ochi buni de ceilalti parinti nici in parc,peste tot mi se spune ca este rau si sa plec cu el ca loveste copii ,le ia jucariile,musca.eu il iubesc enorm si pling ca nu am puterea sa i ofer mai mult de atat
salut am 23 ani si tocmai am fost diagnostgicat cu sindrom hiperkinetic de cardiolog parintii mei mi-au povestit ca in copilaie am avut manifestari precum sunt acum la adhd numai ca acum am probleme cu inima avand muschiul ventricolului stang prea dezvoltat si atriul stang marit si o viteza a circulatiei sangelui mult mai mare de cat ar trebui ceea ce imi ridica tensiunea foarte mult totul declansanduse de la adhd
Am un fratior de 5 ani care a fost diagnosticat cu sindrom hiperkinetic, sau mai nou se zice hiperactiv. Simt nevoia sa
Si eu am un copil care are ADHD si imi vine "sa strig la cer" ca nu este inteles de colegi, profesori, parintii altor copii. El nu are nicio vina ca s-a nascut asa. Vinovati sunt cei care nu inteleg ca acesti copii merita o sansa in viata ca sunt de o inteligenta mult peste medie si sunt convinsa ca sunt recuperabili integral. Ne trebuie doar rabdare educatie si intelegere din partea tuturor.
Am un baietel de 6 ani si 6 luni, merge la gradinita si anul acesta va merge si la scoala. La varsta de 4 ani a fost diag cu ADHD si in urma tratamentului si a sedintelor cu psihologul este foarte bine. Chiar si acum continuam sedintele.
Ce vina are copilul? Chiar atat de redusa mental sunteti sa spuneti ca acesti copii sunt un pericol? Daca copilul tau ar fi avut astfel de problema? Tot asa ai spune? Acele "creaturi" cum le spui sunt tot niste copii nevinovati!! Dar asta e Romania... ce ar fi sa strangem toti copii cu probleme si sa ii tinem inchis in tarcuri legati cu lanturi de picioare... asta te-ar face mai fericita? Imi este mila de tine... cum le poti spune unor copii ca sunt creaturi... atunci iati creatura ta si mutate la polu nord sa nu te mai deranjeze nimeni
Acesti copii sunt un pericol pentru ceilalti copii sanatosi nimeni nu realizeaza asta? In clasa in care invata copilul meu, avem un asemenea element si loveste colegii lui si nu in ultimul rand si doamnele invatatoare. Orele nu mai sunt ore si in clasa e un adevarat circ in momentul in care doamna incearca sa potoleasca acest copil daca-l putem numi asa. Pt. acesti copii ar trebui sa fie scoli speciale noi parintii nu ne putem oferi copilul drept cobai pentru integrarea in societate a acestor creaturi.
Sunt invatatoare cu vechime de 19 ani in invatamant. De 2 ani a fost inscris in clasa mea un elev cu acest diagnostic si atmosfera din clasa mea s-a transformat intr-un adevarat calvar. Nu de putine ori am fost pust in situatia de a nu-mi mai putea sustine lectia deoarece trebuia sa stau de vorba cu acest elev-problema, pentru a-l ajuta sa se linisteasca. In clasa mai am inca 26 de elevi! Cu acestia ce sa fac?! Va asigur ca am avut toata bunavointa fata de acest copil. L-am asezat in locul cel mai apropiat de mine pentru a-l putea ajuta, il solicit foarte des la lectii cu sarcini scurte si usoare care ii creaza satisfactie, am citit articole pe net despre afectiunea lui (drept dovada; scriu acest comentariu), dar nu se poate ca intreaga mea activitate si atentie sa graviteze in jurul acestui copil! Recunosc ca au fost situatii cand, simtind ca imi pierd cumpatul, l-am trimis in ultima banca sau l-am dat afarapentru 5-10 min. pt. a se putea linisti (pe cat posibil el, dar mai ales eu). In permanenta tipa, se stramba, face comentarii deplasate, isi deranjeaza colegii si ii ameninta si multe multe altele. E suficient ca el sa dea tonul la zgomot, ca si altii sa contribuie apoi la deranjarea orei si mai mult. I-am rugat pe copii sa nu il mai provoace si nici sa nu se lase provocati de el, dar si ei sunt tot copii! Uneori ei imi spun: "doamna, spuneti-i sa taca, ca nu ma pot concentra!" Deci, ce pot face cadrele didactice din scolile normale cu astfel de elevi? Ce sa faca colegii acestor copii? Sa va mai spun ceva: tatal elevului meu in cei 2 ani a venit la scoala de 3 ori! Pe mama sa nici nu o cunosc! Chiar daca initial am considerat ca ma voi descurca cu acest elev, bineinteles contand pe sprijinul familiei, acum nu mai sunt asa sigura ca o voi putea face, dar nici nu voi solicita mutarea lui in soala speciala, fiind un copil cu inteligenta peste medie. Progres as putea spune ca face deoarece acum doreste sa vina la scoala, la scoala de unde a fost transferat fiind dus cu forta pur si simplu, dar pt. mine si restul copiilor v-am spus si repet e un adevarat calvar. In zilele in care a mai lipsit, la prima ora cand faceam prezenta, copii chiar suflau usurati si spuneau: " ce bine, doamna, azi o sa fie liniste, ca; lipseste Dan!".
Avem un baietel de 2 ani si 10 luni si nu vorbeste, este foarte agitat si agresiv, tipa daca nu i se face pe plac si nu numai. Nu este atent daca vorbesti cu el si nu are rabdare nici sa manance. Se urca pe dulapuri, tranteste tot ce prinde-n mana. A fost doua saptamani la cresa dar doamnele au spus k nu pot avea grija de el. A fost diagnosticat cu acest sindrom si simptome de autism. Am incercat cu sirop encephabol si pikovit dar fara niciun rezultat, la noi nu exista gradinite speciale pt copii cu probleme si nu mai stiu ce sa fac; daca ati trecut prin asemenea probleme, va rog dati-mi si mie un sfat! adinamorgos@yahoo.com
Baiatul meu este cl a8 a profesoara lui de geografie nu il scoate din nota 3, cea de engleza daca nu iese afara din clasa tot nota 3 si 2 ii aplica si il mai face si nebun face terapie si tratament cu strattera ce e de facut?
Parerea mea este ca majoritatea profesorilor nu stiu pe ce lume traiesc.
Eu am 2 baieti, unul de 7 si celalalt de 9 ani si amandoi au adhd, le dau tratamente dar inca nu am vazut rezultate prea mari, mai ales la cel mic care este de neoprit.
Danut se confrunta cu aceasta problema se controleaza la gradinita dar acasa e greu. Un medic care diagnosticheaza in iris a spus ca ehiperchinetic. Am fost la psiholog dar a spus ca nu este pentru ca se poate concentra, poate asculta este permanent agitat acum ii fac un tratament naturist pentru irigarea mai buna a creierului. Mai vreau o parere.
Mentionez ca fetita mea in varsta de 1 an si 5 luni nu vorbeste mai deloc si mai exact rosteste doar mama, tata, pa-pa si un limbaj inteles doar de ea. Este oare acesta un motiv sa ma ingrijorez comparativ cu alti copiii de aceeasi varsta care vorbesc mult mai multe cuvinte. Multumesc mult!
Degeaba te chinui acasa daca la scoala profesorii ii catalogheaza nebuni si ii marginalizeaza.
Am un baiat de 16 ani si pana acum o luna de zile nu am stiut ca exista acest sindrom. Am aflat despre el din revista Psihologia. Unde ma pot adresa pentru copil in vederea diagnosticarii si tratamentului?
Buna ziua. Sunt mama unui baietel in varsta de 2 ani si 8 luni. Nu stiu daca copilul meu are o problema sau daca am eu una. Tot timpul este agitat, nu are rabdare sa se joace mai mult de 10 minute cu o jucarie chiar daca o indrageste foarte mult, la masa nu sta linistit, are o agresivitate fata de noi cei apropiati lui, se urca peste tot (pe masa, pe dulap, pe scaune), se baga pe sub masa, arunca jucariile, dar daca le strica plange si ma pune sa i le repar, nu da jucariile sau orice ii apartine la nimeni, nu ne asculta, etc. Am incercat cam totul cu el si cu pedepse, i-am luat si jucariile, l-am si certat, am si tipat la el. Problema este ca nu face in fiecare zi. Are si zile cand se joaca frumos si are rabdare sa se uite la un desen animat, sa asculte o melodie, sa construiasca un castel, etc. Are oare o problema sau este din cauza varstei. Va rog sa imi dati o mana de ajutor. Va multumesc!! Adresa mea este kathy78@k.ro
Am un baietel de 5 ani si locuim la Londra. La gradinita mi s-a spus ca baiatul vrea mereu sa fie in centru atentiei si e greu de lucrat cu el. Acum e la scoala de la 9 la 3:30. E foarte inteligent si mi separe ca au inceput sa il preocupe altfel de lucruri ca decat cele pentru varsta lui, ca de exemplu: ce sotie va avea el, ce va face el cand va fi mare si va avea copii. Aici are tot ce-ti doreste dar tot nu-i multumit vrea elicopter cu motor si avion care zboara pe sus. Isi face lectiile repede si de multe ori imi cere sa il ascult cum citeste sau socoteste. Mi-e teama pentru el ca nu vreau sa ii administrez medicamente nici macar pe baza de plante. Daca aveti un sfat ceva va rog sa imi trimiteti pe adresa hitachiemi@yahoo.com
Eu sunt mamica unui copil de 11 luni, care este mereu in miscare.Nu are rabdare sa manance decat cu jucarii.In momentul in care ceva sau cineva ii distrage atentia,nu-l mai intereseaza mancarea si nici jucaria din mana.Raspunde cand il strigam, vrea mereu sa se miste, sa mearga, sa aiba cate o noua activitate. Noaptea se foieste de multe ori,este agitat si nu-si gaseste locul. Cum as putea sa-mi dau seama daca la varsta lui sufera sau nu de ADHD? In celelalte articole se vorbeste doar de copii trecuti de trei ani. Nu ne putem da seama ,daca copilul nostru mai mic de aceasta varsta, poate suferi de aceasta boala?
Am un baietel in varsta de 8 ani. Este hiperkinetic si toate caracteristicile citite mai sus intr-adevar i se potrivesc. Am urmat un tratament medicamentos care practic il "pleostea". Am intrerupt medicatia si am facut sedinte de psihoterapie ptr. o perioada. Marea problema este ca multi parinti sunt deranjati de atitudinea lui la scoala si il condamna ptr. impulsivitatea lui. Cred ca ar trebui o informare mai agresiva ptr. ca nu este o boala desi unii o considera ca atare.
Am si eu un frate care a fost diagnosticat cu autism si as dori sa stiu care ar fi cel mai potrivit tratament pt el avand in vedere faptul ca are 8 ani si este hiperkinetic.Va rog mult astept un raspuns.
Dati-mi o adresa de mail ca sa va pot raspunde sau scrieti mesajele dvs si intrebarile pe forum. Va astept!
am citit,si sint curioasa cine si ce ma sfatuieste.Vreau sa adopt o fetita ce are 7 ani,nu stim sigur deoarece are statutul de copil gasit.SE afla la mine in regim de urgenta deoarece asistenta maternala ce a ingrijit o pina acum nu a vrut sa o mai tina.eu sincer nu stiu daca e intradevar nu mai sindromul sau joaca un rol important si educatia ce unii nu au primit o nu as dori sai continui tratamentul ce la primit la cea ce a crescut o pina acum,am niste nervi de otel si totusi mai si cedeaza citeodata,vom merge la consiliere si vom vedea de are vrun rezultat.Este inteligenta,de aia am ceva sperante,sau prin facerea mea de bine imi semnez singura sentinta? este greu dar totusi am sperante.astept sfaturi.multumesc.
am o fetita de 3 ani si 10 luni, care nu vorbeste, nu are probleme cu auzul iar cand spun ca nu vorbeste ma refer la faptul ca pe langa agitatia permanenta, vorbeste o limba "a ei"daca pot spune asa; canta, danseaza si a fost diagnosticata cu sindrom hiperkinetic de catre psihiatru. Ma intereseaza daca mai exista copii care nu vorbesc si sunt astfel diagnosticati,si care ar fi posibilitatea de tratare. Ea face tratament cu encephabol suspensie si pikovit.Refuza orice fel de mancare gatita, supe, ciorbe, mancaruri, fripturi,si refuza orice fel de fructe (asta ma inspaimanta forte mult). In concluzie sunt exasperata de faptul ca n-am o comunicare normala cu ea, nu mananca si agitatia pentru care mi-au dat-o afara din gradinita spunandu-mi educatoarea ca nu poate sa invete ceilalti copii din pricina eI. Cum sa procedez avand in vedere ca si posibilitatile mele financiare sunt limitate. Va rog ajutati-ma cu un sfat: luciapisi@yahoo.com
Copilul meu a fost diagnosticat cu ADHD anul trecut .Din primul an de viata a avut o agitatie groaznica niciodada nu era linistitsi am avut tot timpul probleme cu educatoarele de la gradinita ,cu doamnele invatatoare de la scoala ,care nu cunosc sau nu vor sa cunoasca problemele unor astfel de copii.Copilul este foarte inteligent dar nu reactioneaza la nici un fel de comanda decit daca este luat cu binisorul si cu multa rabdare.Refuza sa se spele ,nu face aproape nimic din ce ise spune ,nu poti avea incredere in el.A luat Strattera de 18 mg 6 luni si pot spune ca am observat o imbunatatire a concentrarii si a atentiei dar foarte putin.Am citipe net despre Strattera ca este un medicament periculos .Ce sa fac?sa-mi pun copilul in pericol sau sa intrerup?As dori un sfat de la spcialist va rog ajutati-ma.stefanjercan@yahoo.com
Copiii ADHD sunt speciali! Acest lucru trebuie foarte bine inteles de catre toti parintii! Si pentru a veni in ajutorul lor (al parintilor), deoarece nu este foarte usor ca parintii sa se adapteze acestei situatii, recomand tuturor o carte scrisa de o echipa de psihiatrii din Germania: "Copilul hiperactiv si incapatanat - Ghid pentru parinti", se comanda prin internet unei edituri din Cluj specializata in psihiatrie infantila. Iata adresa sit-ului: www.rtscluj.ro. Bineinteles ca acesta carte nu substituie consultatiile cu psihoterapeutul, dar este de un real ajutor in imbunatatirea comunicarii dintre parinti si copil. Si sa stiti ca daca urmati pasii descrisi veti avea rezultate foarte bune. Din experienta mea, am constatat ca adultii cer foarte multe copiilor lor, incepand chiar de cand incep sa rosteasca primele cuvinte, iar ei din dorinta de a ne fi pe plac, incearca sa duca la indeplinire cerintele noastre. Insa cand aceste cerinte nu au in vedere si dorintele lor, atunci intervine conflictul... Fiti rezonabili cand cereti ceva copiilor vostri! Si neaparat multumiti cand v-au ascultat! Deoarece noi formulam cerintele, dar uitam sa laudam copilul pentru reusitele lui. Pentru noi este normal ca a reusit, dar el poate inca nu stie sa deceleze din atitudinea noastra faptul ca suntem multumiti de el. Trebuie sa ii spunem in permanenta cata incredere avem in el, cat de mult il iubim...Pentru ca de multe ori uitam sa facem acest lucru, iar ei sufera in tacere si ... in hiperactivitate... Asta inteleg eu din hiperactivitatea copilului: lipsa comunicarii intre parinti si copil, refularea nemultumirilor acestuia in cele mai neasteptate situatii. Parinti, ascultati-va copilul! Intelegeti-l! Iubiti-l! Spuneti-i asta! Analizati-va pe voi insiva si relatia pe care ati avut-o cu el pana acum!!! Fara graba descoriti unde ati gresit si recunoasteti ca ati gresit!! Indreptati greseala!!! Linistea voastra sufleteasca se va reflecta in foarte multa intelegere si rabdare in relatia cu copilul!!! Iar el, cel care are atata nevoie de stabilitate va va aduce neasemuite si placute satisfactii!!! Copiii nostri sunt oglinda noastra!!! Cum sunt ei, asa sunt si vor fi si ei!! Destul... Iubiti-va mult!!!!
am citit aproape toate articolele scrise de parinti si ma regasesc in fiecare . deosebirea este ca vald are 12 ani impliniti si nu se igienizeaza singur, nu poate fi lasat singur pe strada sau in casa, nu sunt sigura de reactiile lui . problema mea este ca medicii psihologi nu-i acorda coeficientul de inteligenta corect, pentru a primi gradul 1 de handicap iar lui ii trebuie mereu un insotitor.ne-am descurcat pana acum cum am putut dar devine din ce in ce mai greu. astept un sfat de la dvs. sunt din brasov acoterm_2002@yahoo.com
copilul meu a fost diagnosticat cu adhd si deficit de limbaj.are 4 ani si inca nu are un vocabular dezvoltat spunand doar cuvinte din 3 silabe si nu spune niciodata mai mult de 2 cuvinte legate.as vrea sa stiu daca si alti copii cu acelasi diagnostic au aceeasi probelma,sau s-au confruntat cu ea
traim o adevarata drama.stam cu copilul acasa.are deja 5 ani jumate.nu se adapteaza deloc...oare il vom tine mereu acasa pentru ca nimeni nu face nimic pentru acesti copii???
Chiar cu riscul de a exagera ,va pot spune ,ca in lunga mea cariera (acum 33 de ani era considerata chiar o aiureala),am tratat totdeauna parintii copilului si in mod indirect copilulu. Tin minte ca mergeam la gradinita sau scoala si incercam sa explic cadrelor didactice cum trebuie sa se poarte, cum sa actioneze in orice situatie. PANA IN 1990 AM AVUT CAZURI MAI PUTINE iar cadrele didactice erau mult mai receptive,si bineinteles si rezulatatele erau incomparabil mai bune. Pe vremea aceea eram putini specialisti in clinici (cate unu in fiecare judet)si chiar foarte bine pregatiti.Acum avem o gramada de psihologi (si daca ar fi numai asta)si persoane care "citesc" diferite lucrari de psihologie care se considera si autorizate sa mai dea si sfaturi.EU CE SFAT SA VA MAI DAU ? POATE UNU SINGUR NU UITATI CA MAI SANT SI SPECIALISTI ADEVARATI. DR NAGHI DOREL, logoped, afaziolog,psihoterapeut online,surdolog
Am un baietel de 5ani,este hiperkinetic, ca tratament a luat cerebrolizin,haloperitol si as vrea sa stiu daca risatarum ii face bine, in prezent este la gradinita la o fundatie,pentru ca la celelalte gradinite si de stat si particulare au zis ca are ADHD si este un handicap si sa-l duc la o gradinita speciala.Copilul meu este o fire vesela,foarte sociabil,acum vobeste destul de bine si poate comunica cu cei din jur dar cam atit.Va multumesc
LUCREZ IN DOMENIUL CLINC DE 33 DE ANI .Am avut mi de cazuri,dar indiferent cum au fost am reusit sa lucrez cu un copil hiperkinetic(cu autism infantil).Trebuie sa ai multa rabdare si imaginatie in orice moment trebuie sa gasesti o solutie ptr a-i capta atentia .Din pacate asta nu se invata la facultate ci se formeaza pe parcursul activitatii.MEdicamentele recomandate sant bune dar nu asa cum i le-ati administrat si nu numai acelea ,ar mai trebui si altele dupa o alta formula de administrare.Cat priveste partea de logopedie aceasta este absolut necesara dar va trebuie unlogoped cu multa experienta si rabdare. va rog sa-mi raspundeti si s-mi spuneti de unde ati facut rost de risatarum ptr ca am un pacient care ar avea nevoie si nu am pe nimeni in germania cu stima dr naghi dorel
Denisa are 6 ani si nu vorbeste a fost diagnosticata cu ADHD cu elemente autiste.Este foarte agitata si are mainile transpirate repeta cateva cuvinte (mama,papa,nu)de foarte multe ori,este si agresiva.Merge la o gradinita speciala unde exista si logoped dar nu poate lucra cu ea deoarece nu sta locului.In momentul de fata ia un tratament compus din:depakine,rispen,risatarum.dar nu este nici oinbunatatire.Credeti ca este bun acest tratament?Ce ne-ati putea recomanda?
parerea mea ca parinte a unui baiat adolescent azi, care a observat din mica pruncie a copilului ca...ceva deosebit fata de ...obisnuit se intimpla, este: ar trebui sa ne uitam intai la noi, sa ne cunoastem din cine ne tragem , un pic mai atent.Nimic nu se intimpla fara urmari: ma refer la sanatate fizica si psihica.Eu in primele luni de viata ale copilului am intrebat parintii sotului despre ce boli semnificative au avut in familie, ...mi se parea normal, cunoscind totusi, bolile din familia mea.Doream sa le cunosc sa intocmesc un rezumat...pt mai tirziu , o analiza.Dar m-am lovit de privirile suspecte ale soacrei, catre socru, am inteles repede, dar nu am inteles de ce singuri ne taiem craca de sub picioare cu aceasta atitudine.Copilul meu a fost hiperkinetic, l-am urmarit atent, fara probleme majore, am incercat sa-l ajut sa se inteleaga el pe el si sa nu-i fie cumva rusine cu asta.Dar mie mi-a fost rusine cu niste bunici de ai lui, sotul meu a fost si el asa in tinerete, am aflat cu totul intimplator.Nu consider o rusine sa iti cunosti familia, doar comunismul a inoculat acestor oameni (?) dorinta de bani, putere si...suspiciune fata choiar de propria familie.Ce legatura are sanatatea cu asta?....Ar trebui sa ne revizuim atitudinile, sa pastram ce merita si sa aruncam...gunoiul.Sanatatea e importanta.
Posteaza comentariu