Care sunt diferentele intre psiholog si psihiatru?
In primul rand, ce este foarte vizibil, ce poate fi cu usurinta spus, este faptul ca exista o importanta diferenta de formare profesionala intre psiholog si psihiatru. Psihologul urmeaza Facultatea de Psihologie, pe cand psihiatrul urmeaza Facultatea de Medicina, dupa care urmeaza specializarea in Psihiatrie. Practic, putem spune ca specializarea in psihiatrie este o a doua facultate, avand in vedere faptul ca rezidentiatul (pregatirea in orice specialitate a medicinei se numeste rezidentiat) dureaza 5 ani.
Pornind de la aceasta diferenta a formarii, sa ne uitam si la obiectul muncii celor doi (psiholog si psihiatru). Evident, este omul. Diferenta consta in faptul ca psihologia se ocupa cu studiul omului in toate ipostazele sale (individ, grup, masa), atat omul "normal" cat si cel "bolnav". Pe cand psihiatria se ocupa doar de omul cu probleme (emotionale, comportamentale etc). Altfel spus, psihiatria se ocupa doar de omul bolnav.
Spun "om sanatos" si "bolnav" cu ghilimele pentru ca exista o intreaga discutie despre definirea "normalului" si a "patologicului" in materie de comportament. Poate ar fi mai corect sa spunem "persoana aflata in dificultate" pentru ca nu orice om cu o problema psihologica este neaparat un bolnav.
De fapt aici este zona de intersectie intre psihologie si psihiatrie: subiectul comun al celor doua stiinte este omul aflat in dificultate. Oamenii care apeleaza la psiholog sau la psihiatru nu sunt neaparat "nebuni", nu sunt bolnavi; ei au o problema mai mica ori mai mare, o apasare, o framantare. Psihiatrul, fiind de formatie medicala, are tendinta sa dea o solutie care poate fi buna sau rea. Psihologul incearca sa-l asculte, sa-l inteleaga si sa impartaseasca problema cu el, fiind mai putin orientat spre rezolvare, conform constructiei sale profesionale.
In fata persoanei care vine la consiliere, psihologul are un singur mijloc de interventie si anume psihoterapia. Psihologul trateaza prin sfatuire, prin cuvant. In timp ce psihiatrul dispune de doua instrumente: psihoterapia si psihofarmacologia.
Psihiatrul poate sa fie si psihoterapeut, dar este si medic, tratand medical pacientul, cu medicamente.
"Disputa" intre psihiatri si psihologi se refera la cine este abilitat sa faca psihoterapie. Exista multi adepti ai opiniei conservatoare conform careia psihoterapia ar trebui lasata pe seama psihologului, iar psihiatrul sa faca numai psihofarmacologie. Opinia aceasta nu este insotita si de alte argumente si poate lasa loc multor interpretari pro sau contra. Ce este evident este faptul ca atat psihologul, cat si psihiatrul, pentru a deveni psihoterapeuti, trebuie sa faca o pregatire speciala, cu o anumita durata in functie de tipul de psihoterapie optat.
Dupa ce termina aceasta formare riguroasa si dificila - atat din punct de vedere al timpului cat si ca efort intelectual si material - se obtine competenta intr-un anumit tip de psihoterapie. Alaturi de competenta farmacologica si de cea medicala in general, medicul poate sa o dobandeasca si pe cea psihoterapeutica, pe cand psihologul nu poate avea decat competenta in psihoterapie. Intrand in aspectele mai subtile ale discutiei despre diferenta psiholog-psihiatru, aici e o diferenta notabila intre psihologii psihoterapeuti si psihiatrii psihoterapeuti.
Putem spune pe buna dreptate ca orice profesie de pe aceasta lume formeaza si deformeaza omul intr-un anumit fel. Medicina formeaza, dar si deformeaza in acelasi timp. Psihiatrul, fiind format ca medic, are o anumita viziune (poarta un tip special de "ochelari") prin care priveste pacientul.
Omul are o problema, iar psihiatrul fiind doctor este solicitat pentru rezolvarea problemei respective; trebuie sa-i gaseasca neaparat solutia. Pe cand psihologul, avand o formare doar teoretica, a psihologiei, abordeaza suportiv persoana cu problema psihica. Psihiatrul fiind medic, are o abordare mai interventionista a omului cu probleme.
Eu, pacient, cum stiu de cine am nevoie: de un psiholog sau de un psihiatru?
Relatia medic-pacient este o relatie speciala, chiar daca atat formal, legal, cat si din punct de vedere al atitudinii, in ziua de astazi, relatia medic-pacient este "desacralizata". In prezent se vorbeste de medicul prestator de servicii si de pacient - beneficiarul acestor servicii. Din toate categoriile posibile de relatie prestator-beneficiar, relatia medic-pacient este deosebita, foarte sensibila si extrem de vulnerabila.
Precum proverbul "fiecare sac isi are peticul", fiecare om trebuie sa-si gaseasca acel terapeut cu care sa stabileasca o legatura de incredere, sa "rezoneze". Dilema psiholog versus psihiatru nu reprezinta, de fapt, o problema reala. Important este sa te duci fie la un psiholog, fie la un psihiatru, pentru ca mai departe vei fi indrumat.
Psihologul poate sa spuna familiei sau direct tie "esti prea bolnav, prea afectat, trebuie sa te tratezi, sa iei medicamente, eventual sa te internezi...". Sau invers, psihiatrul anunta pacientul "Nu e o problema de psihiatrie, este indicat sa mergi la psiholog si sa vorbesti cu el pentru a gasi o solutie".
Problema reala este gradul probitatii si al onestitatii profesionale in ceea ce priveste atat psihologul, cat si psihiatrul. Este un lucru stiut ca orice psiholog si psihiatru in formare este instruit sa-si decline competenta atunci cand se simte depasit, nu neaparat din punct de vedere "tehnic", ci si privind contactul interuman.
Un alt aspect al relatiei psiholog-client, psihiatru-pacient este legat de valentele acestui tip de relatie. Acolo se produc niste procese numite transfer si contratransfer. Se formeaza o anumita legatura de o factura foarte speciala de "investire" a increderii (sau chiar a afectiunii) de la pacient la medic (transfer) sau invers, de la medic la pacient (contratransfer).
Acest schimb emotional poate fi o premiza pentru un tratament de succes sau, dimpotriva, poate duce la fenomene daunatoare pentru finalizarea actului terapeutic. In cazul din urma, indiferent ca este vorba de psiholog sau de psihiatru, este recomandabila declinarea competentei si indrumarea omului cu probleme catre un alt coleg de aceeasi specialitate.
Este foarte important sa intalnesti acel profesionist (psiholog sau psihiatru) onest, care sa nu se ambitioneze sa rezolve cazul. Se cunosc foarte multe situatii in care psihiatrii privesc pacientii tehnicist (simptome, mecanisme neurologice) si fac abuz de instrumentul medical si prescriu medicamente desi nu este necesar, sau sunt necesare dar in alte doze. Medicamentele au si ele efecte secundare, plus ca esti pus in conditia de bolnav "Sunt bolnav. Iau medicamente".
Exista si situatia inversa, in care psihologul a dat peste un pacient cu o problema psihica grava, care ar fi avut nevoie de interventie mai radicala (internare, medicamente). In loc sa-l recomande psihiatrului, psihoterapeutul se ambitioneaza "sa traga de acel pacient".
Am auzit, din pacate, pareri ale unor psihiatrii care considera psihoterapiile (sunt multe tipuri de psihoterapie) daca nu ca pe o pierdere de vreme, cel putin ca pe un lucru nu prea demn de incredere. De asemenea am auzit psihologi care ii acuza pe psihiatrii ca distrug oamenii dandu-le medicamente. Evident ca acestea sunt pozitii "extremiste", care nu ajuta nici profesionistii din domeniu, nici clientii. Din fericire extremistii sunt putini, dupa stiinta mea.
Majoritatea - psihologi sau psihiatrii - sunt de parere ca pozitia cea mai corecta este cea care le imbina pe amandoua. Intotdeauna colaborarea dintre psiholog si psihiatru este in beneficiul pacientului. Altfel spus, cele doua categorii de profesionisti ar trebui sa coopereze, nu sa rivalizeze.
In mod normal, patologia usoara - tulburari de dispozitie, tulburari de somn, depresii usoare, tulburari de stres, fobii etc. - poate fi rezolvata prin psihoterapie. Dar sunt situatii in care doar statul de vorba cu un om cu tulburari grave nu este suficient.
Patologia majora - depresii severe, tulburari psihotice etc. - are nevoie de interventie psihiatrica. Acolo trebuie intervenit cu medicamentul, eventual cu izolarea omului prin internare sau prin concediu medical. Ceea ce este cu adevarat important este compatibilitatea terapeutului cu pacientul si alegerea metodei potrivite fiecarui caz.
© Copyright:
Psiholog versus psihiatru
Nu putini sunt cei care nu cunosc diferentele dintre ceea ce reprezinta un psiholog si ceea ce reprezinta un psihiatru. Pentru multi dintre noi notiunea de psiholog acopera si atributiile psihiatrice si invers. Este gresit? Este corect? Exista diferente notabile intre aceste doua profesii? Eu, persoana cu probleme cum stiu de cine am nevoie: de un psiholog sau de un psihiatru? Cristi Popa, medic specialist psihiatru lamureste confuziile si vorbeste despre relatiile psiholog-client si psihiatru-pacient.
Comentarii (50)
buna ziua numele meu este elena asi dori o informatie de la dvs daca ma puteti ajuta cu qaceaqsta problema eu locuiesc in grecia am un prieten grec suntem impreuna de 6 luni problema este ca de curand mi a spus cq a consumat cocaina 20 ani el are 48 de ani acum am vazut ca e cu medicamentele in buzunar consuma artane si lexudanil eu stiu ca aceste medicamente sunt ptr bolnavii de parkinson nu stiu se drogheaza cu ele nu poate sta fara ele si ce se va intimpla in cazul acesta consuma de mult timp ce pot face la medic nu vrea sa mearga este foarte nervos ce pot face cum pot sa il ajut va multumesc
Sotului meu i s-a spus de un medic specializat ca trebuie sa consulte un psiholog,insa el sustine ca nu are nevoie si nu vrea sa tina cont de sfatul dat de medic cu toate ca ni s-a spus ca este necesar sa se consulte cu un psiholog.Nu stiu ce sa fac ca sa-l conving ca nu trebuie sa fii neaparat nebun ca sa consulti un psiholog.Cum as putea sa-l conving?
Tot respectul pentru acei psihologi, psihoterapeuti, medici profesionisti adevarati si cu experienta necesara; imi permit o constatare: psihologii, chir daca nu in totalitatea lor, in sinea lor, au o frustrare puternica pt. ca nu sunt medici; ...unii au decenta sa se comporte normal, altii ar putea beneficia de psihoterapie in calitate de pacient si nu de client; sa fiti sanatosi!
psihologii ar trebui sa stea cuminti in banca lor si sa nu mai scoata din prostie medicatia psihiatrica
...ajutati-ma si pe mine va rog cu informatii..si mai concret...exista posibilitatea de a studia psihiatria in afara fac de medicina?....ca specializari, sau...orice... ps. scuze pentru exprimare
Din nefericire, articolul dlui doctor este plin de informatii eronate, prea multe pt a le contabiliza aici. din nefericire, in locsa informeze corect, dl doctro dezinformeaza. In baza aceseti pareri "de specialitate", multi posibili pacienti sevororienta gresit inalegereape carre o vor face atunci cand se vor hotari sa consulte un specialist. Aveti amabilitatea si verificati mereu opiniile cuiva prin cel putin oaltasursa. Psiholog psihoterapeut de orientare dinamica Ioana S.
Cum sa conving un om, se pare suferind, sa mearga la psiholog si dupa, daca este cazul, sa mearga la psihiatru?
as vrea sa stiu daca se poate sa fac voluntariat la psihiatrie... adica am doar 15 ani dar mi-as dori foarte tare sa fiu volunara la un spital de psihiatrie... se poate?
k e foarte tare si trebuie sa merg si eu l psihiatru...neaparat
Am pana in prezent doar pareri proaste despre psihologi.Multi te privesc mai degraba ca pe un cobai sau ca pe un portofel plin.Este de notat formula "psiholog-client psihiatru-pacient"
psihologul are mare efect asupra persoanelor care isi pierd increderea , au rationament dar intra intr-un sfera fragila unde amplifica problema sau chiar deviaza ajungand ....( paranoia ). cand o persoana ajunge in ultima faza , pierde total controlul asupra situatiei, intra in scena psihiatrul. de multe ori fara a mai putea schimba situatia multa sanatate Ciprian Tataru Cluj Napoca
Nu este o problema asa de mare ( zic eu ) deoarece intotdeauna se poate gasi o cale de consens,de mijloc! Un exemplu elocvent sa spunem in care chiar conlucreaza medicul psihiatru cu psihologul este acela in care, un pacient este trimis la medicul psihiatru cu un diagnostic prezumtiv! Medicul psihiatru asculta ""plangerile"" pacientului si pentru o mai buna diagnosticare ( mai corecta ) il trimite pe pacient la psiholog , pentru ce? Pentru testare psihologica. Acolo i se fac testarile necesare, se determina acei ""indici"" si dupa inerpretarea testului pacientul se intoarce la psihiatru ! Iata deci o conlucrare utila PSIHOLOG - PSIHIATRU ! Cat despre afirmatia domnului / doamnei de mai sus "...trebuie sa apuce o cale..."" Preotul dupa parerea mea ajuta doar atunci cand ""bolnavul"" sau mai bine zis pacientul crede atat de tare incat sa se ""autotrateze"" prin ( si e intinsa mult afirmatia ) ""autosugestie"" Toate Bune !
Dupa parerea mea e o mare problema aceasta a psihologului versus psihiatrul, ar trebui inventata o noua categorie de specialisti care sa iti indice calea catre unul sau altul. Intr-adevar omul e in dilema atunci cand trebuie sa apuce o cale nu stie daca e medicul, psihologul sau preotul si de cele mai multe ori nu mai marge nicaieri asa ca apreciez ca exista si persoane care incearca sa echilibreze balanta si doar sa dea lamuriri. Multumesc
In patologiile usoare te ajuta psihologul. Este chiar placut, interesant sa te descoperi, sa te cunosti mai bine. Din pacate, oamenii din Romania se duc arareori la psiholog si cand cred ca trebuie sa o faca, au deja nevoie de un psihiatru. Cei mai multi, nici nu fac deosebirea intre o depresie si o psihoza, iar printre noi se plimba o multime de depresivi, tarandu-si ranile sufletului, asteptand si sperand sa vina o zi in care sa poata zambi din nou, fara a cere ajutor medicului.
Cine a scris articolul este cumva pshihiatru?
Cum ati spus chiar voi, si psihologul si psihiatrul sunt formati si deformati de perioada de scolarizare. Indraznesc sa spun ca sunt doar deformati nu si formati. De ce? Pentru simplul motiv ca se considera invatati de scoala, si capabili sa rezolve datorita unor cunostiinte probleme sufletesti. Ori sufletul domnilor nu este un mecanism (pentru simpul motiv ca are posibilitatea de a alege) pe care sa-l repuneti din nou in functiune dupa anumite 'metode' fie prin consiliere, fie prin terapie. Singurul lucru de care are nevoie, este iubirea. Ea este cea care ofera si increderea si stimulul pentru ca nu voi, ci chiar 'pacientul' sa vrea nu sa se vindece, ci sa traiasca sanatos si fericit. Si singurul care poate sa se vindece folosindu-se chiar de propria sa vointa este pacientul. Daca pacientul nu vrea sa se vindece, puteti voi face orice, ca nu faceti nimic. Punct. Iar simplul fapt ca tratati pe cineva ca si bolnav si-l primiti in cabinete, si il trimiteti la doctori si la spitale sau sanatorii, nu vor face altceva decat ca omul respectiv sa se creada cu adevarat ca este bolnav si sa aiba toate sansele sa ramana asa. Bolile sufletesti nu sunt boli domnilor, ci neputinte! Ar fi cazul sa nu mai faceti pe doctorii si sa incepeti sa constientizati ca ceea ce ati invatat in scoala nu va ajuta aproape cu nimic. N-ar fi rau din partea dumneavoastra sa vindecati oamenii incognito daca tot sunteti atat de specializati. Atata timp cat este o profesie care se invata nici psihologia nici terapia nu va face nimic, daca lipseste elementul ei profund uman. Omenii sa fie oameni. S'atat. Apoi daca tot acceptati ca exista suflet, chiar stiinta pe care o studiati demonstreaza ca este legata de suflet, (psyche=suflet, logos=stiinta), ar trebui sa acceptati si existenta lui Dumnezeu, pentru ca nu se poate fara. Iar daca voi sunteti doar oameni ar trebui sa constientizati ca sufletul nu poate fi vindecat de oameni, sau in orice caz nu de niste oameni care nu sunt invatati de Dumnezeu cum sa faca asta. Si iarasi cheia vindecarii este iubirea. Nu este rusine omule ca ai nevoie de iubire, chiar daca nu o cauti cu innadinsul. Omul este fiinta iubitoare. Asa ca domnilor inainte de toate... increstinati-va! si mai departe veti stii ce sa faceti. Mai intai pe tine si apoi pe altii. Sa nu creada nimeni ca poate ajuta pe altcineva fara sa-l cunoasca si daca nu se cunoaste cineva pe sine fata de care este cel mai apropiat si cu are petrece tot timpul, cum va putea sa cunoasca pe celalalt si sa-l ajute?!? "Invatati de la Mine!" zice Hristos.
Mi se pare aiurea articolul:|... Cumva voi trimite-ti omul doar la psihiatru... si psihologii ce sa mai faca? Au si ei o specializare... sunt si ei buni si de multe ori fac minuni in consiliere... nu gata... cum ai problema te duci la psihiatru... nu mi se pare ca sunteti obiectivi:|
Este foarte bine structurat articolul si ar trebui citit de toti cei care nu inteleg aceasta diferenta dintre psiholog si psihiatru..
Comentariul dinainte mi se pare total pe dinafara. Probabil ca aveti o problema personala cu dl. doctor... Asa ca... "lasa-neeee, lasa-neeee"!!!
"ADEVARAT" Sunt intru totul de acord cu opinia anterioara. De mai multe ori am avut o stare oarecum de revolta citind articolul pentru ca are un caracter foarte pronuntat PRO-psihiatrie, si asta gandindu-ne ca ar fi trebuit sa fie un articol obiectiv . Psihiatrii in general nu se mai specializeaza si pe psihoterapie, decat rarisim , considerand ca stiu destul deja, iar modul lor de tratament al problemelor este de a umple pacientul de medicamente aceasta neducand la rezolvarea efectiva a problemei ci la "sedarea", uitarea ei momentana. In general cand tratamentul e intrerupt toate problemele revin. Este un mod mult prea AGRESIV de a "rezolva" ceea ce poate fi rezolvat doar prin intelegere si aprofundare nu prin transformare a omului intr-o leguma. Sunt de acord ca tulburarile foarte grave, bolile psihice, debilitatile mentale GRAVE este necesar a fi tratate cu medicamente. Plus de asta daca domnul doctor ar fi fost suficient de informat ar fi stiut de exemplu ca la masterul de psihanaliza de la universitatea Spiru Haret (de exemplu) se face curs special de farmacologie." CE SA ZIC... ADEVARUL E CA UNIVERSITATEA SPIRU HARET E TARE DE TOT, MARE SPECIALIST TREBUIE SA IESI ABSOLVIND CURSURILE UNEI ASTFEL DE FACULTATI... MAI BINE TACI CHITIC SI NU MAI ZI LA NIMENI NIMIC DESPRE PREFERINTELE TALE EDUCATIONALE. VAI, VAI... FACULTATI DE 2 LEI CU EXAMENE PE INTERNET... BUNA TREABA!!!
"Cum as putea lua legatura cu dumneavoastra am o problema care nu o pot rezolva singura. Am mare nevoie de un pshiolog. As dori daca se poate adresa dumneavoastra de email, am mare nevoie de dumneavoastra si simt ca trebuie cat mai repede." Draga mea, se pare ca nu ai inteles nimic din articol, zici ca ai mare nevoie de psiholog, pe cand omu' zice clar ca e psihiatru.. .mai citeste articolul si hotaraste-te de cine ai nevoie.
Cum as putea lua legatura cu dumneavoastra am o problema care nu o pot rezolva singura. Am mare nevoie de un pshiolog. As dori daca se poate adresa dumneavoastra de email, am mare nevoie de dumneavoastra si simt ca trebuie cat mai repede.
Ei hai ca nu e chiar asa cu facultatile astea, este o tampenie sa spui ca facultatea de medicina e mai usoara ca pshihologia!! Este de 1000 ori mai grea si nu uita draga...si cu 2 ani mai lunga!
Acesta este un articol in care ies clar la iveala complexele unui medic. Aveti o mare problama ca uneori pacientii va confunda cu psihologii, care "AU DOAR O FACULTATE" si nu doua ca asa-zisii doctori psihiatri. Fie vorba intre noi, ca scriu in cunostinta de cauza, chiar credeti ca rezidentiatul e o a doua facultate. Pur si simplu va duceti si veniti de la servici, cu un programel destul de lejer. Hai sa lasam deoparte chestia asta cu a doua facultate, ca suna a complexat. Si la facultatea de psihologie se invata foarte mult si sunt mai seriosi ca cei de la medicina. Si nu trebuie dati bani ca treci de un examen, ci pur si simplu, inveti.
Am avut o problema in casnicie, careia i s-a alaturat si lipsa increderii de sine si altele, in fine nu pot explica ce-am simtit in perioada aceea in cateva cuvinte, concluzia fiind ca am avut cateva sedinte la psiholog impreuna cu sotul meu, pentru ca amandoi trebuia sa fim acolo sa incercam sa depasim momentul sa ne faca sa intelegem si sa acceptam situatia. La inceput nu m-a incantat ideea, nu pentru ca n-as fi avut incredere in sfaturile acestuia, ci pentru ca acest lucru m-a pus de fapt sa recunosc ca avem o problema. Dupa asta a fost usor, ca sa zic asa. Am gasit o femeie psiholog, care ne-a ajutat sa depasim momentul. Acum ma bucur ca am facut-o.
Am ajuns sa accept o programare (cu trimitere de la medicul de familie) la un psihiatru (pentru ca in oraselul meu de provincie nu exista psiholog), care cica mai e si cel mai bun din oras, pentru un episod depresiv cauzat de problemele financiare si familiale foarte mari pe care le am de o viata. Am pornit de la ideea ca pot vorbi sincer despre orice cu acel om, ca doar din acesta cauza am acceptat sa ma duc, si am iesit de acolo scarbita si dezamagita, ca nimeni si nimic nu ma va convinge sa mai calc intr-un cabinet al vreunui astfel de asa -zis " medic" de provincie. In afara de faptul ca a incercat sa ma convinga ca dieta mea alimentara, de fapt conduita alimentara pe care o urmez ca stil de viata (nu mananc prajit de 8 ani, nici porc, nici mizerii cumparate din fast food-uri, mezeluri si alte porcarii) nu este buna, mi-a indus prin dialog ca ar fi mai bine sa ma apuc sa bag in mine un porc prajit pe zi daca s-ar putea (ca doar asta sunt invatati in facultati, cum sa spele creiere si cum sa se joace cu mintile oamenilor, recunoasteti ca etica profesionala nu ii caracterizeaza pe toti, nu exista padure fara uscaturi). M-a trimis afara la o tigara, desi am specificat ca nu fumez, si ceea ce a reprezentat bomboana pe coliva, culmea nesimtirii, caci eu permit nimanui sa-si bata joc de situatia mea sociala si financiara (cu atat mai mult ca o facea pe timpul meu si pe banii mei, nu pe timpul lui, ca el era paltit sa stea acolo), a avut tupeul sa imi spuna ca doar in mintea mea nu pot, dar ca daca vreau pot sa ma intretin cu 250 ron pe luna din care sa platesc chirie, intretinere (caldura, curent si tot ce mai include), gaze, mancare, medicamente, etc. Mai toti medicii adevarati pleaca din tara, nu ii condamn, eu nu am posibilitatea sa plec, ca as pleca, iar medici buni nu mai gasim decat in orasele mari ale tarii, iar eu nici asta nu imi permit, sa merg la o consultatie la persoana care se pricepe sa-si faca meseria.
Azi vorbim despre psihiatri, psihologi si psihoterapeuti considerand ca fiecare are ca obiect al muncii: omul - sanatatea omului. In fapt cei care se ocupa de aceasta problema sunt numai psihiatrii si psihoterapeutii. Pentru a deveni psihoterapeut nu este suficient sa urmezi cursurile facultatii de psihologie ci sunt obligatorii ani de formare si minim 150 ore de dezvoltare personala. Articolul este rautacios minimalizand anii de formare in profesia de psihoterapeut punand semnul egal intre psiholog (formarea de baza) si psihoterapeut. Este nedrept!
Trebuie sa mergem la duhovnic cand simtim ca avem probleme, dar sa gasim unul bun in care sa ne gasim linistea si echilibrul.
Se iveste un pic subiectivismul, dar si incercarea(si partial succesul) constienta de a fi obiectiva. Fain articol. Bravo.
Acest "comentariu" mi-a ajutat foarte mult in ceea ce voi face!! Multumesc d-na Oprea!!
cum pot lua legatura cu un psiholog prin internet? Adresa mea este soareclaudia@yahoo.com
CUM POT LUA LEGATURA PRN INTERNET CU UN PSIHOLOG?ADRESA MEA ESTE monicalumi@yahoo.com
IMI CER SCUZE,CUM AS PUTEA VB.CU DVS.-DR.CARMN OPREA-O ADRESA,UN TELEF.AL DVS.E-MAIL MEU ESTE monicalumi@yahoo.com
si psihologul si psihiatrul,au rol important,pt un om care nu mai stie,care va fi urm.pas in viata lui.-cand ai nevoie de ajutorul lor,inseamna ca vrei sa traiesti-si nu oricum.
Keyword Side Effects Of Drug Lexapro Boards Shop Baikalguide Lexapro And Dizziness Celexa Versus Lexapro Information About Side Effects For The Drug Lexapro Celexa Vs Lexapro Inexpensive Lexapro Effects Lexapro Side Stopping Anxiety And Lexapro Hairloss And Lexapro Lexapro And Klonopin For Anxiety Are Effects Lexapro Of Side The What
de unde stii cand sau /si daca ai ales medicul sau psihologul bun ?
este ceva interesant
un interviu foarte interesant din care am invatat multe aspecte ale celor doua stiinte.sant studenta in anul I la fac de psihologie UTM.cred eu o stiinta care spune multe despre noi ca indivizi.as dori sa mai citesc asemenea articole si eventual intr o zi nu prea indepartata sa mi pot spune parerea din punct de vedere profesional.....elena stancu
Hi!!! Fire House Construction Company, Finance Home Loan Northstarfinance Us, Attorney Cedar Rapid, General Contractor Phoenix, hoop!
in linii mari, fiecare dintre noi ar trebui sa cunoasca diferentele intre cele doua ipostaze. ceea ce frapeaza este faptul ca unele persoane, de formatiune medic generalist,de exemplu, nu sesizeaza aceste diferente.trist, foarte trist, dar au pretentia ca un proaspat absolvent al facultatii de psihologie sa poata prescrie un tratament medicamentos pentru o anumita afectiune psihica.
Sunt intru totul de acord cu opinia anterioara. De mai multe ori am avut o stare oarecum de revolta citind articolul pentru ca are un caracter foarte pronuntat PRO-psihiatrie, si asta gandindu-ne ca ar fi trebuit sa fie un articol obiectiv . Psihiatrii in general nu se mai specializeaza si pe psihoterapie, decat rarisim , considerand ca stiu destul deja, iar modul lor de tratament al problemelor este de a umple pacientul de medicamente aceasta neducand la rezolvarea efectiva a problemei ci la "sedarea", uitarea ei momentana. In general cand tratamentul e intrerupt toate problemele revin. Este un mod mult prea AGRESIV de a "rezolva" ceea ce poate fi rezolvat doar prin intelegere si aprofundare nu prin transformare a omului intr-o leguma. Sunt de acord ca tulburarile foarte grave, bolile psihice, debilitatile mentale GRAVE este necesar a fi tratate cu medicamente. Plus de asta daca domnul doctor ar fi fost suficient de informat ar fi stiut de exemplu ca la masterul de psihanaliza de la universitatea Spiru Haret ( de exemplu) se face curs special de farmacologie.
Interesant punctul de vedere al domnului Cristi Popa, medic specialist psihiatru. NU sunt de acord cu dumnealui atunci cand spune ca doar patologia usoara trebuie tratata de psiholog. In 1998, una din prietenele mele, a murit tragic in urma violentelor la care a fost supusa de catre viitorul sot. Am suferit un soc la aflarea mortii ei si, pe fondul unei sensibilitati accentuate de probleme din copilarie, am fost diagnosticata de psihiatru cu tulburari de somatizare. Nu am putut sa ma deplasez decat cu mare dificultate, nu am putut sa vorbesc decat cu mare dificultate, aveam atacuri de panica, ma durea stomacul, colecistul imi creea probleme etc. Doamna psihiatru care este o somitate in domeniul medical clujean mi-a prescris un pumn de medicamente. La inceput le-am luat insa efectul a fost invers. Nu numai ca nu m-am linistit, sa ma fi vazut cum eram, ca un caine violent inchis intr-o cusca prea stramta. O stare de rau, atat psihica cat si fizica, m-a dominat pana in momentul cand sotul meu m-a obligat sa intrerup tratamentul si m-a dus la un psiholog. Am facut psiho-terapie mai bine de un an si jumatate si am invatat in acea perioada cum sa inving atacurile de panica, cum sa inlatur toate gandurile negative si cum credinta in Dumnezeu, in cazul meu, a reusit sa ma echilibreze. Va doresc multa sanatate (psihica) tuturor!
parerea mea este ca in cazul unor astfel de probleme,si nu numai,un rol deosebit de important il au si familia, prietenii, anturajul... un mediu plin de dragoste si de incredere, este cu atat mai necesar cu cat problema este mai mare... daca exista si credinta in Dumnezeu si sprijinul unui duhovnic, care are un rol asemanator cu al unui psiholog, un adevarat sprijin atat pt. cel cu probleme, dar si pt.famlie. deci, in nici un caz nu trebuie sa ne pierdem speranta...
Eu cred ca e un lucru absolut normal sa apelezi la una din cele doua pers,problema e ca multi dintre noi nu recunosc ca au probl si se eschiveaza foarte mult in momentul in care trebuie sa faca acest pas.toate acestea pleaca din subconstient si tocmai de aceea lumea ar trebui sa invinga aceste temeri apeland la specialisti.Pshiholog sau psihiatru?alegerea poate fi facuta in functie de nevoile fiecaruia.si inca un lucru lumea ar trebui sa fie mai mult informata despre acest domeniu astfel nu s-ar mai crea confuzii.
eu cred ca disputa n-ar trebui sa fie aceasta psiholog vs. psihiatru, ci psiholog vs. duhovnic. va spun sincer ca am fost la psiholog si pur si simplu ma lasa doar pe mine sa vorbesc, sa spun ce vreau, dar problema nu mi s-a rezolvat, el nu a contribuit cu nimic. duhovnicul in schimb m-a ajutat enorm de mult, si intr-un an de zile am depasit problema. sufletul are nevoie sa se destainuie unui om pe care il simte ca este cu adevarat langa el, care-l primeste la orice ora din zi si din noapte, care se jertfeste oricand pentru el, rupand din el, din timpul sau, intrerupand orice activitate, uitand de sine fara parere de rau. am observat cum duhovnicul "se arunca in prapastie" ca sa te scoata pe tine. sedintele la psiholog sunt programate, platite. nu zic ca se creeaza legaturi afective intre pacient si psiholog, dar nimic nu se compara cu taina sfintei spovedanii.
cum iti prescrie duhovnicul un medicament in cazul in care ai o nevoie vitala de asa ceva?! orice stie ca rugaciunea este mai mult decat un pansament atat pentru psihic, cat si pentru fizic. ce te faci insa daca ai probleme psihice grave? ti se face rapid o exorcizare?????
rusinea de a merge la psiholog tine de mentalitatea romanului. prefer sa ajunga o moda consultarea unui psiholog. macar asa poate o sa putem sa vedem lumea mai lipsita de griji.si, in definitiv, de ce conteaza mai mult "gura-satului" decat vocea noastra interioara??
in cazul bolnavilor psihici, si nu a unor tulburari oarecare,in care duhovnicul nu are cum sa actioneze eu stiu ca acesta colaboreaza cu un psihiatru care ii prescrie o anumita medicamentatie. exista chiar si duhovnici absolventi ai facultatii de psihologie. cazul tanacu,al exorcizarii, este unicat. oricum tanara de care era vorba a fost trimisa si internata la spitalul de psihiatrie unde a primit un tratament. cand s-a intors la manastire, maicile au avut grija sa-i dea in continuare medicamentele respective. cand aceasta a inceput sa faca crize, au chemat ambulanta care a refuzat sa vina in acel moment. oricum, mie mi s-a parut exagerat de mediatizat si comentat cazul tanacu, dar asa sunt stirile, orice este anormal trebuie prezentat. dar acum daca vedem ca sotul si-a ucis sotia din gelozie(cel mai frecvent) sau din alte motive, daca X s-a sinucis fiindca avea un trai greu, daca Y a iesit dezbracat pe strada sau in balcon, daca Z a baut si apoi s-a batut sau chiar a ucis pe cineva, nu inseamna ca daca avem sot/sotie o vom ucide, daca avem o viata plina de griji si lipsuri ne vom sinucide, sau vom iesi dezbracati pe strada, daca bem vom omori pe cineva. nu se poate generaliza pornind de la cazul tanacu. rationamnetul ar fi cu totul eronat. eu vreau sa cred ca majoritatea dintre noi avem o minte deschisa si matura, capabila sa analizeze, sa judece si sa traga concluzii veridice cu realitatea.
un depresiv trebuie sa aiba siguranta ca este depresiv si pentru asta are nevoie de psihiatru.urmand tratament medicamentos, este foarte util pentru vindecarea sa cat mai rapida si pt a evita recidiva, sa faca si psihoterapie la un psiholog, care il va ajuta sa isi formeze un comportament cognitiv bun.costurile sunt mari dar suferinta este si mai mare.
Asa cum spunea si una din cititoarele acestui articol trebuie sa stii daca ai nevoie de consiliere si de ce fel de consiliere ai nevoie.Nu stiu daca gresesc dar cred ca din cind in cind toti avem nevoie de un sfat , de un cuvint incurajator, de ,,paiul supravietuitor'' de care sa ne agatam.Si atunci cind linga noi nu se afla nimeni , sau daca e nu se pricepe, nu-i pasa , nu stie sau nu vrea sa ne ajute, avem nevoie de aceea persoana capabila din punct de vedere profesional sa ne ajute. Din pacate cei mai multi dintre noi nu stim unde sa o cautam sau nu avem timp sau in cazul meu localitatea de resedinta e una departe de toti si de toate. Asemenea initiatite , prin intermedinul internetului daca nu fac minuni macar ne ajuta .Sa nu devenim disperati.
Posteaza comentariu