Nu te-ai născut pentru a impresiona lumea. Te-ai născut pentru a fi fericit!


Se spune că există două momente importante în viața fiecărui om: atunci când te naști și ziua când afli motivul pentru care te-ai născut.

Unii află, alții nu reușesc nici până în ultima clipă. Asta e diferența.


Mă uit în stânga și-n dreapta. Atât de puțini oameni fericiți! Atât de puțini oameni care așteaptă un strop de fericire de la mașina aceea muncită pe brânci, de la casa aceea impunătoare, dar goală, de la hainele scumpe și fără rost. 

Fericirea nu înseamnă să-i impresionezi pe alții

 
De fapt, știi ce? Cu cât vrei să impresionezi mai mult, cu atât ești mai nefericit. Cu cât încerci să te hrănești cu idealuri efemere, cu atât îi faci și pe alții mai nefericiți. Pentru că nefericiții aceia care încă n-au înțeles că fac umbră pământului doar pentru a fi ei fericiți și nu pentru alții, vor crede că tu, în toată opulența ta, tu ești mai fericit decât ei. Și uite așa devine un cerc vicios și nimeni nu mai scapă. 

Fericirea înseamnă să-ți găsești liniștea. Starea aia când nimeni și nimic nu te mai atinge pentru că tu deja ai înțeles. Ai înțeles că te-ai născut pentru a fi fericit. Și când ai înțeles asta, lucrurile încep să se schimbe în viața ta. Pentru că fericirea înseamnă liniște sufletească și mentală. Adică fericirea te face să te simți puternic, încrezător și fără strop de răutate. Și astfel începi să riști pentru că îți cunoști puterea, devii mai empatic și mai atent pentru că ai învățat să ai încredere în tine și încetezi să mai pui judeci. 

Nu știu de unde a pornit treaba asta cu "fii bun cu alții". Cât suntem copii, toți adulții ăștia parcă au o placă bine înregistrată și nu se mai opresc. Dar de ce nu zice nimeni "fii bun cu tine întâi și apoi cu alții?". Parcă ne-ar programa încă din primii ani de viață să devenim sclavi. 
Sclavii banilor, că doar am învățat să fim buni cu alții.
Stăm cu orele peste program ca să ne permitem o mașină luxoasă. Să vadă alții că ne merge bine. Stăm cu orele peste program ca să avem o casă impunătoare, să ne vadă alții puterea. Dar cine ești când stai singur în casa aia mare? Cum te simți tu, oare? 
 
Sclavii societății, că doar am învățat să fim buni cu alții. Ce dacă nu-ți place omul de lângă tine? N-ai voie să-i spui asta. Ce dacă nu vrei să faci cum fac alții? Ai fi un ciudat. Dar ești tu fericit, oare, dacă îți limitezi bucuria? Nu. Ești nevoit să te limitezi. Deci nu ești bun cu tine, dar cu alții, da. Și cine spune că așa e corect?

Nu te-ai născut pentru a impresiona lumea. Te-ai născut pentru a fi fericit!

 
Închide ochii, relaxează-te și încearcă să auzi cuvintele astea de la o voce caldă. E plăcut, să știi. O să simți cum te cuprinde o stare de nirvana din care nu vrei să mai ieși. Și nici n-ai avea de ce. De ce să nu te trezești în fiecare dimineață cu gândul ăsta: "Băi, e dimineață și iar o să fiu fericit. Ia să văd ce-mi mai dă viața azi." Ești deja smart și ai înțeles că fericirea înseamnă și lecții. Dacă nu evoluezi, cum o să fii mai fericit decât ieri?
Cu gândul ăsta devii mai puternic, mai bun, mai fericit. Și când tu vei fi așa, vei avea și oamenii potriviți lângă tine. 
De asta te-ai născut, omule! Să fii bun cu tine.
 
Eu sunt Doamna Kovacs și de vrei să mai auzi de mine, dă-mi cuvintele mai departe. 

Cu drag,
Doamna Kovacs

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod