Un alt week-end, o altă destinaţie. De data asta am încercat şi nordul Franţei. Am fost la Le Touquet-Paris-Plage. Am fost în RAI. RAI, vă spun!
În capul meu, nordul Franţei era “special”, că aşa citisem eu la ziar, văzusem în film şi auzisem de la cei din jurul meu: oamenii au un accent ciudat, iar clima este oribilă (plouă mereu). Ce mai? Vreme de făcut copii, de numărat bani, de înnebunit în casă (fiecare alege varianta care-i place). Dar, socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, desigur.
Când intri în Touquet, intri într-o pădure (la propriu).
Şi în fiecare luminiş, vezi câte o casă. Nu am văzut atât de multă verdeaţă, atât de mulţi copaci la un loc din copilăria petrecută la bunicii mei. Prima impresie - “De vis”!Ajunşi la casa de la Touquet, ne aştepta bunica prietenului care a copilărit în părţile locului. O femeie de toată isprava, care ne pregătise un pui cu prune uscate şi cartofi la cuptor şi salată din producţia proprie. În realitate, bunica are 82 de ani, dar nu îi dai mai mult de 62; îşi cultivă singură legume (catofii copţi la cuptor şi salata aveau gustul ăla pe care îl aveau legumele din grădina bunicii, când le-am gustat ultima oară acum vreo 20 de ani) şi se ocupa, în tinereţe, cu animalele de pe lângă casă..
să stea bine în frigider (dacă mă înţelegi ce vreau să spun). 82 de ani şi într-o formă excepţională… de la legumele din grădina proprie i se trage, cu siguranţă.Dar bunica mai are un alt as în mânecă: o cafea dimineaţa, câte un pahar de cidru la mese şi un pahar de apă înainte de culcare (a zis că nu-i prea place apa, că e fadă, fără gust). De notat, zic!
După o masă copioasă, în loc de o siestă nesimţită, am vizitat împrejurimile. Când am spus că Touquet e de vis, am avut dreptate.
După vreo 10 minute de mers prin păduricea plină de casuţe fără garduri, cu gazoane aerate, ajungi la plajă, pentru că această comună franceză numită Touquet “se scaldă” în Canalul Mânecii. Am descoperit o plajă imensă, cu dune şi mici “gărduleţe” pe ici şi colo, căţei şi cai la galop. 14 grade în atmosferă, apa mării nu foarte rece, numai plăcut să te plimbi. Divin, după un pui la cuptor.Citeşte mai mult pe blogul meu Nicol Buburuza, între Franţa şi România, niciodată rătăcită sau urmăreşte-mă pe Facebook.
Posteaza comentariu