Mă întreb deseori ce înseamnă viața, ciclul ei și timpul care se scurge în clepsidră, fiecare firicel de nisip fiind un semn clar că totul este ireversibil. Apoi stau să mă gândesc dacă printre eroinele din povești sau legende există măcar una care să fie trecută de vârsta tinereții, în statistica modernă tinerețe însemnând 15-25 ani. Toate eroinele sunt frumoase, cu bujori în obrăjori, părul bogat și bălai, piele albă etc, etc.
Dacă iau orice revistă în mână și o răsfoiesc văd numai chipuri angelice privindu-mă cu îngâmfarea tipică tinereții. Ca femeie, trăiești zilnic cu sabia lui Damocles deasupra capului. Cât ești tânără și frumoasă ești naivă și uneori ești nevoită să accepți legile junglei ca să înaintezi în viață.
Tinerețea îți insuflă optimism și starea de invincibilitate. Sky is the limit!, e o vorbă a englezului.Când te maturizezi - așa îmi place mie să descriu perioada 30-40 de ani - când știi că nu tot ce zboară se mănâncă, ajungi să te poziționezi clar în societate, dar parcă simți că cineva sau ceva te amenință de la spate. Îți întorci privirea peste umăr și vezi sute de priviri tinere și flămânde, gata să te atace și să își ia locul. Și parcă mai e ceva..ahh, da, sunetul firicelelor de nisip care cad continuu în clepsidră. De la 40+ încep șușotelile și încet-încet te prinzi că, mai în glumă mai în serios, lumea începe să te bage în categoria femeilor “bătrâne”. Brr, urât cuvânt.
Ce înseamnă bătrână?
Când am început să mă îngraș, să-mi cadă pielea și să fac riduri?
Când nu mai am voie să port mini sau cizme cu toc?
Când nu mai am voie să îmi port părul lung și să ies cu umerii goi într-o rochie strălucitoare?
Când nu mai am voie să cochetez cu un bărbat decât dacă este mult mai mare decât mine, altfel aș fi penibilă sau disperată?
Oricum, ceva se întâmplă cu femeile la această vârstă.
E un declic, ca un sistem de apărare, împotriva unui sistem care este, prin natura sa, nemilos. Fiecare femeie își pregătește propriul ei text, în funcție de starea și personalitatea ei cât și de poziționarea în societate. Unele încep să dea ceasul înapoi. Încet, încet, cu mișcări sigure și zâmbetul pe buze, îți zic că au o anumită vârstă, cu vreo 4 ani mai puțin decât cea reală. Adică te mint frumos! Altele, foarte enigmatic, îți răspund că o doamnă nu-și spune niciodată vârsta. Hmmm, aici n-ai ce să faci decât să o prinzi în offsaid și să-și arunci ochii pe buletin sau credit card atunci când le scoate din geantă.Sunt și cele care, foarte indignate ca își permiți să le clatini balonul de săpun, îți spun că ele au gene bune și că vârsta nu se va așterne pe chipul lor. Eiii, și aici am vrut să ajung.
Cum este mai bine? Să punem totul în cârca genelor noastre foarte bune, moștenite de la mama sau bunicul din partea tatalui sau să admitem că , în epoca științei și tehnologiilor avansate, putem să ne permitem ca să arătăm bine și că, DA, unele dintre noi recurg la terapii de frumusețe care încetinesc efectele îmbătrânirii.Voi ce spuneți? Gena sau Genetica? Leacuri băbești sau terapii inovatoare? Cât și cum trebuie să ne păstrăm frumusețea? Cât contează și pentru cine? Eu fac o greșeală ca îmi dau vârsta adevarată și că împărtășesc din secretele mele de beauty?. Am 42 de ani și, când am schimbat prefixul, mi-am facut cadou prima injecție cu botox la ridurile dintre sprâncene. Voi, ce secrete de beauty aveți?
Cu drag,
Dana Săvuică
https://www.facebook.com/pages/Dana-Savuica/158645347535146?ref=ts
Posteaza comentariu