Poveste adevărată: "Nu i-am spus iubitului meu că am avortat copilul nostru"


Sunt într-o relație de doi ani și ceva și am ajuns într-un moment în care nu credeam că voi fi vreodată, date fiind măsurile de siguranță pe care mi le-am luat întotdeauna.

Mai exact am rămas însărcinată – cu prezervativ... – și am fost nevoită să fac un avort. Nu a fost o plăcere, chiar dacă poate așa veți crede după ce vă voi povesti situația.

Iubitul meu este un om foarte mișto, suntem prieteni de multă vreme și iubiți doar de acești doi ani care au trecut ca gândul. Este un tip pe care mă pot baza în orice situație, mai puțin chiar asta în care sunt acum. El provine dintr-o familie destul de numeroasă, mama lui a tot făcut copii uitându-le numărul, și printre ei sunt și două cazuri de boli genetice. Nu intru în detalii acum ce boli și care-i treaba cu ele, e suficient să vă spun că sunt foarte nasoale și că eu dacă aș fi fost în locul mamei lui i-aș fi avortat înainte fără să mă gândesc prea mult.

Bun, e momentul să admit și că eu nu sunt o adeptă a maternității. Spre deosebire de iubit, eu sunt dintr-o familie total distrusă de băutură, în care tata o bătea pe mama cu orice ocazie – și pe mine și pe fratele meu când ne prindea prin curte – și faptul că eu am scăpat relativ întreagă din coșmarul ăla se datorează bunicii care m-a luat mai mult pe la ea, m-a dat la școală și a avut grijă să nu o iau pe urmele mamei.



Poate din cauza traumelor din copilărie, poate pentru că eu sunt una din „femeile alea”, cert e că eu nu mi-am dorit niciodată copii, și nici nu cred că voi ajunge vreodată să îmi schimb părerea. Oricât de mult l-aș iubit pe om, nu sunt dispusă să risc cel puțin una din două: să iasă un copil cu un defect genetic moștenit pe linie paternă sau să iasă un copil cu alte defecte (alcoolism sau debilitate) moștenite pe linie maternă.

Așa că ori de câte ori a fost așa, tangențial, discuția între noi că el ar vrea copii (normal, crescut într-o familie cu 7 frați...) eu am spus că nu vreau copii. El a zâmbit, ne-am contrat în argumente pro și contra și discuția s-a diluat în diverse, fără s-o scoatem la un capăt. Întotdeauna mi-a convenit acest final. Nu-mi plac ultimatumurile. Nu știu ce aș face dacă el ar veni într-o zi și ar zice: fată, știi ce, eu vreau copil, or dacă nu hai pa!

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod