Pe Anca, acest statut de femeie libera o face fericita, cel putin asa imi spune ea: "Sunt libera si deloc disponibila! Am ales acest statut si sunt foarte mandra", imi spune ea, jubiland de fericire, la cei 32 de ani ai sai. Acest statut ii ofera libertate deplina, poate sa faca ce vrea, cand vrea, unde si cu cine vrea, fara sa fie trasa la raspundere. "Ce mi-as dori mai mult? Poate mai multe nopti in cluburi. Nu prea pot sa ma 'leg' de o persoana prea mult timp pentru ca ma plictisesc repede. Am nevoie de noutate in fiecare clipa, nu pot sta locului. Uneori ma gandesc la faptul ca ar fi ceva in neregula cu mine, dar important este ca ma simt foarte bine asa cum sunt", isi raspunde Anca, libera si deloc disponibila. Intr-adevar, pana la urma conteaza cum te simti, desi uneori si aceste simturi te pot insela...
Alina este implicata intr-o relatie de cinci ani, insa in ultima perioada se simte singura. "Practic nu sunt singura, dar ma simt ingrozitor de singura. Eu si iubitul meu nu mai facem sex de aproape un an si asta ma deranjeaza enorm, pentru ca imi spune ca ma iubeste si... parca este in van. Eu caut satisfacerea nevoilor carnale in alte parti, dar tot la el ma intorc. De ce? Pentru ca suntem impreuna de cinci ani si nu ma pot desparti de el si nu pot sta nici singura", este justificarea Alinei.
A fi libera sau a fi cuplata?
Aceasta este intrebarea. Oare daca te implici intr-o relatie nu mai ai timpul tau liber, nu mai ai partea de pat, dar pana la urma ce e atat de rau sa imparti totul la doi? Poate chestiunile materiale vor cantari mai mult, dar gandeste-te cum e sa imparti fericirea, tristetea, realizarile, visele si bucata de paine cu o persoana care te iubeste si pe care o iubesti... Intr-o relatie, ca si in viata de celibatara, exista avantaje si dezavantaje, important este cum le gestionezi, cum te ajuta ele sa te simti senzational. "Nu ma simt niciodata singura atunci cand sunt impreuna cu iubitul meu. De ce alt avantaj as mai avea nevoie?", se intreaba, retoric, Maria.
Multe femei se simt singure intr-o relatie, cand stau langa o persoana absenta si departe de sentimentul de iubire... Si mai multe femei isi dau intalniri cu barbati, dar se simt ingrozitor de singure. Citeam un studiu (daca mai era nevoie de o cercetare stiintifica pe aceasta tema) din care aflam ca relatiile amoroase si dragostea fac bine oricarei fiinte umane. De ce? Pentru ca iubirea intareste sistemul imunitar si imbunatateste functia cardiovasculara. Chiar si discutiile face to face ne fac bine, pentru ca aceasta actiune stimuleaza procesul chimic de producere a oxitocinei.
Pe Facebook, si prietenele Eva.ro si-au exprimat parerea. Claudia spune: "Cel mai frumos lucru in viata e sa iubesti si sa fii iubit si fericit!!! Familia si prietenii sunt cei care iti implinesc viata! Fara discutii... cu cineva langa tine, care te pretuieste".
"Cea de celibatara este cea mai frumoasa viata. Asta, la varsta mea. Nu merita sa te complici cu 'iubitelu''.(...) Nu trebuie sa ne inchidem viata cu o singura persoana, cu toate ca o iubesti, dar orice inceput are si un sfarsit si nimic nu e vesnic", este de parere Anne Marie.
Adriana raspunde cu un citat din Henri-Frederic Amiel: "A trai pentru tine este odios si plicticos. Viata intemeiata pe fericire personala oboseste si alunga speranta".
Viata de celibatara sau de cuplu, alegerea iti apartine, pentru ca tu stii cel mai bine ce te face fericita si implinita.
Comentarii (18)
ma intilnesc cu un baiat de virsta mea, de aproximativ 1 an si 8 luni... el zice ca ma iubeste, eu ma simt un pic mai bine, pt ca e cineva care simte asa ceva pt mine... dar eu nul iubesc, am iubit... si cum se spune "iubesti adevarat o singura data in viata", nu zic ca nu mai am sentimente de iubire, dar nu atit de puternice cum au fost acele sentimente pentru acel baiat pt care am simtit si am trait sentimente de dreagoste adevarate. Acu ma intilnesc cu actualul si imi este draga, tin la el, as face aproape orice pt el, dar nu e ceea ce am simtit odata, nu simt acei fluturasi in stomac cind stiu ca trebuie sa ma intilnesc cu el, nu simt acei fiori prin tot corpul care te fac sa pari ca zbori atunci cind te saruta... M-am resemnat cu gindul ca n-o sa mai pot sai arat celui care l-am iubit cu adevarat sentimentele mele fata de el... Iar acu dupa atitia ani (aproape 4 ani) de cind nu lam mai vazut si nu am mai vb cu fostul, mai e o flacara mica care arde in suflet, si in speranta ca o sa-l uit incerc sa ma intilnesc cu mai multi baieti stiind ca am un iubit care spune ca ma iubeste... Acu pot sa spun si eu, sunt intr-o relatie dar ma simt mai libera ca niciodata, pt ca am toata libertatea sa flirtez cu altii si chiar sa sarut pe cine vreau, evident ca actualul nu stie, chiar daca cred ca presupune... Imi pare rau dar alta modalitate de a uita acele sentimente care mai pilpiie in sufletul meu cred ca pot fi "ucise" in acest mod, sa ai pe cineva dar sa te simti libera, sper sa fie cu folos acest "tratament". Intorcindu-ma la subiectul discutiei cred ca intr-o relatie trebuie sa fii libera dar cu responsabilitati, si nu cred ca acele femei care spun ca vor sa fie singure nu au nevoie de imbratisare, de o persoana care sa fie numai a lor, de tatal copiilor lor, de acel corp care sa le incalzeasca noaptea, de o persoana care sa le spuna citeo gluma sau sa le sustina...
Parerea mea este k nu poti sta singura..devii o femeie rece . E frumos sa iubesti,sa fii iubita,kiar dak de cele mai multe ori nu prea esti iubita..Toti trebuie sa treaca prin bune si rele..P.s : Daca dragoste nu e,atunci nimic nu e !
don't think, just drink :D ce caut eu aici :O
felicitari ALINA pentru ceea ce simti, cum simti, ce gandesti si cum transmiti asta! nu mai am nimic de adaugat ! sunt in asentimentul tau 100 % ! am vazut si intaniti de-o mie de ori cumpluri, oameni in cuplu mai nefericiti, profund nefericiti si teribil de blazati decat oameni "singuri"! dupa relatii de lunga durata, dupa implicare, pasiune, iubire, tradare, plafonare... de trei ani AM ALES sa... ALEG can d, cum, cu cine, dar mai ales CE VREAU!!!! si sunt foarte fericita! SUNT UN OM LIBER!!!! n-am sa inteleg niciodata de ce oamenii daca nu se mai inteleg, nu se mai iubesc, fimpotriva se urasca, se jignesc, se insulta, isi fac unuia altuia rau voluntar... raman totusi impreuna cand vita ta poate fi si arata altfel... eliberati-va dragelor, curaj... de ce trebuie sa stai agata de-o toarta doar de teama de a nu fi singura de Craciun?!? Evoluati! Mi-m facut concediul unde si cand si cum am vrut, fac ce vreau cyu mine si-n casa mea, ma intalnesc si petrec timpul pe care-l vreau... a si, da!!! fac mai des si mai multa dragoste decat sute de cupluri!!!! :-)
poate dezamagesti si nu iti dai seama! pt ca intr-un cuplu amandoi au o vina,ceva iti lipseste si cauti in alta parte,la fel si partenerul de cuplu cauta acel ceva ce ii lipseste in alta parte...nu santem perfecti,dar oamenii intodeauna cauta perfectiunea,asta e greu de inteles....pt mine cel putin...
iubirea e un sentiment foarte frumos,o iubire pura si sincere nu te v-a face sa suferi,o dragostea adevarata te v-a face sa infloresti ca o floare,sa iubesti este minunat...asa ca fetelor porniti in cautarea iubirii adevarate!! Cautati persoana care v-a face sa infloriti ca o floare care te face sa simti ca traiesti pt ca va spun sincer,cand o sa intalniti o sa simtiti ca traiti. Si inca un lucru,nu v-a dati batute la fiecare esec,viata consta in esecuri si impliniri,urcusuri si coborasuri....pana la urma acolo undeva mai departe sau mai aproape o veti gasi...:) Good luck to everyone!
MAI BINE LIBERA DECAT SA SUFERI .EU ASTA CRED EU NU DEZAMAGESC DAR SUNT DEZAMAGITA
Dupa 8 ani am decis sa fiu singura! pentru ca ajunsesem la suprasaturatie .Intram in casa si jumatate din mine ramnea la usa. Jumatatea aia vesele spontana pusa pe sotii. Obosisem sa metin in centrul atentie un barbat care ma iubeain felul lui dar care avea nevoie sa fie tot timpul in centrul atentie si la cel mai mic semn ( a se citi somn)sa se simta neglijat. Da , e greu, dar merita! Acum sunt eu cu mine insami si ma accept asa cum suntAm 26 de ani si pentru prima oara simt ca traiesc p! ceea ce ar trebui sa faca si barbatul cu care alegeti viata
dap exact cum se simte si anka sunt si eu libera si imi place sa ma distrez si cand vine vorba de relatii pana acum cea mai lunga relatie a fost de o luna jumate cred ;)) pur si simplu ma plictisesc fooartee repede dar sigur o sa gasesc eu tipul care nu o sa inceteze sa ma uimeasca ;))
Ai rezumat o frustrare care a fost si a mea...neajunsurile, acest "taking for granted".."lasa,ma' ca am prietena, e acasa, face mancare, spala, calca"..si atat! e urat sa vezi cum tu te pui pe plan secund in numele sentimentelor ce le porti si ca nu esti apreciata. e un lucru simplu pe care-l cerem; vrem sa fim tinute-n brate ca sa ne simtim protejate, insa el e prea obosit; daca tu esti obosita, la randul tau, nu-l intereseaza acest aspect:trebuie sa stai drepti, ca altfel "nu-l iubesti". e ciudat ce se-ntampla cu relatiile in zilele noastre. e frustrant ca nu mai exista sentimente adevarate, doar "porniri" care tin 3-5-8 luni si dupa, dispare tot ce a fost frumos. apropo de stres, niciodata nu am fost mai suparata, mai slaba, mai nervoasa ca atunci cand am avut partener de viata, pt ca toate problemele lui le luam asupra mea, fiecare vorba aruncata la nervi, era resimtita de mine cu o dubla intensitate. nu stiu alte femei cum sunt, insa in momentul in care prietenul/iubitul isi schimba atitudinea vis-a-vis de mine, ii intorc spatele pt ca stiu ca merit ceva infinit mai bun si o iau de la 0, stergand din minte relatia cu respectivul.Nu se moare din asa ceva, insa cand te dedici trup si suflet, ramai cu un gust amar si te inraiesti. Important e, ca dupa astfel de dezamagiri, sa luam o pauza o perioada de timp si sa ne canalizam eregiile pe chestiile marunte care ne fac fericite si nu implica existenta barbatului.....
Referitor la ce a spus cineva pe aceasta tema "Familia si prietenii sunt cei care iti implinesc viata! Fara discutii... cu cineva langa tine, care te pretuieste" - dar ce te faci cand familia si iubitul/iubita nu te pretuiesc? te iubesc poate, fiecare in felul lui dar nu te pretuiesc si nu te apreciaza si te critica zi de zi? iti spun eu, mai bine e singur/singura..Si mie imi place sa ma simt iubita dar daca pentru asta am de indurat 1000 de alte neajunsuri, mai bine lipsa..SI daca ma gandesc bine, suntem toti crestini, daca ne iubeste Dumnezeu pe fiecare, de ce atata nevoie de iubire si apreciere de la niste muritori pacatosi ca si noi? Cu totii suntem pacatosi deci iubirea oricaruia din noi e la fel de lipsita de valoare in comparatie cu iubirea unei fiinte fara de pacat..Eu una, ajunsa la 30 ani, batuta la cap sa ma marit de iubit si ai mei am ajuns la intelepciunea de: - a nu-mi mai dori niciodata sa ma iubeasca/aprecieze/admire cineva vreodata ceea ce nu e deloc rau, doar eu ma cunosc 100% si am pot aprecia/iubi/admira/critica/mustrului in cunostinta de cauza - a trai mult mai detasata de ORICE AR CREDE LUMEA DE MINE pentru ca, sincer, e plin de prosti in tara asta - a nu mai iubi 100% decat pe cine ma iubeste 100% Credeti-ma ca nu mai imi cade parul de la stres, arat mult mai bine acum ca la 25 de ani cand ma stresam ca fraiera din varii motive emotionale, sunt mult mai increzatoare in mine si curajoasa..am devenit exact cum trebuia sa fiu dintotdeauna..si cu eforturi minime..si daca ma uit bine, lumea incepe sa ma respecte! In ce priveste mariajul nu voi uita sa trec pe la notar inainte si sa divortez dupa un an foarte linistita daca lucrurile nu merg bine. Am libertatea de a face si decide orice legat de viata mea si vreau sa ma bucur de fiecare clipa cum consider (nu sa fur, insel sau distrug) fara a lasa pe nimeni sa-mi umbreasca bucuriile sau realizarile, criticandu-ma doar din dorinta de a parea ei superiori (desi nu sunt). v-am pupat
Trebuie sa-i dau dreptate totala Julietei. Dragostea, credem noi, ne face sa avem fluturasii in stomac, sa fim aeriene, sa avem mereu zambetul tamp in coltul buzelor, sa ne gandim mereu la perechea noastra, sa-i acordam prioritate in toate gandurile si actuinlie noastre. Eu cred ca asta e pasul 1 al unei relatii, nicidecum dragoste..poate doar indragosteala. Credeam ca iubirea este cliseul de care citim/auzim mereu:"cel mai nobil sentiment", cel care ne face sa fim asa cum suntem de fapt cand renuntam la agandi cu creierul, substituindu-l cu inima. Trist este ca nu-i asa decat la inceput.. am ajuns la o varsta frageda sa cred ca este un sentiment urat, o himera care te transforma in ceea ce nu esti si nici n-ai vrea sa fii. se stie ca noi, femeile, avem de multe ori tendinta sa ne transformam in "carpe" pt cel la care tinem..lasam orgoliul la o parte, de cele mai multe ori, refuzam cu buna stiinta sa-l vedem asa cum este el si trecem peste multe indolente. Nu mai suntem noi; nu am avut mari deceptii in dragoste, cum se poate presupune, ca scriu din ofuscare..din contra; insa ori de cate ori am simtit ca nu mi se acorda minimul de atentie de care avem nevoie cu toate, m-am retras gratios zicandu-mi ca "voi gasi un altul, pe gustul meu; n-a fost sa fie". dar si aici intervine problema:traim niste vremuri in care dragostea trupeasca primeaza si barbatii, cel putin, se simt datori sa cada in mrejele oricarei pitzipoance dezgolite; dragostea sufleteasca e de fapt the real deal, chestia care ne umple sufletele....si lucrul cel mai greu de obtinut in ziua de azi. Nu cred ca avem pretentii prea mari de la parteneri si la un moment dat, ne inchidem in noi si dupa o experienta nereusita, ne promitem insene ca "data viitoare" n-o sa ma fim la fel de dragastoase si mieroase, pt ca data trecuta n-a functionat mecanismul asta si noi am iesit sifonate serios. Cum sa incepi o relatie, daca iti incolteste in minte ideea ca poate si asta se va comporta ca ceilalti? Teama nu rezolva nimic si de cele mai multe ori, zicala "de ce ti-e frica, de aia nu scapi" se aplica. Dar si aici e o problema:poti sa stai cu teama asta-n tine? ce relatie vei incepe astfel? care ii va fi viitorul? cert e ca nu se poate nici cu dragoste, dar nici fara dragoste..si sumbru, dar cred ca vom ajunge sa suferim mult mai mult dintr-o relatie decat de singuratate. Cu greu se-nchid ranile unui suflet distrus..
cind cineva a trecut deja de virsta celor care scriu aici nu poate fii de acord cu extremele pe care le prezentati ele sint valabile doar in anumite etape ale vietii indiferent care varianta,altfel viata este un drum cu multe inceputuri si multe sfirsituri cu multa iubire si multa deznadejde care pina la urma te fac mai intelept sau....nu
am citit pe acest post de nush cate ori cuvantul iubire, dar ce iubirea, oare chiar exista sau e doar rodul autosugestiei noastre. Vrem sa credem ca da exista, uneori e frumos sa credem in povesti, si noi cand eram mici ne bateam cu pumnu in piept ca exista mos craciun cand altii incercau sa ne spulbere visele, imi pare rau ca de data asta eu sunt cea care spulbera visele pe aici insa, am inceput in ultimul timp sa fiu mai realista. Iubirea nu-i chiar asa roza pe cat pare ,si nici rosie ca inimioarele de push, iubirea e o chestie care te face slab, de ce? pentru ca devi mai tolerant, o persoana devine slabiciunea ta, te transformi fara sa-ti dai seama, devi egoist pentru ca ajungi sa vrei persoana aceea cu orice pret numai pentru tine, ti mortis de relatie ca sa-ti fie tie bine, uneori ajungi sa tem inti singura ca esti fericit/a. De ce iubim? ca sa nu fim singuri nu? ne efrica de singuratate, nu avem destula incredere in noi? toate cestiile astea sunt venite din dubconstient, noi ne ocnvingem singuri ca iubim, defapt iubirea e doar o cheste in capul nostru. Nimic mai adevarat ca suntem atrasi (atrase) de anumite persoane, incepem sa punem suflet si sa privim putin mai serioasa treaba nu doar o aventura de o noapte asta pentru ca poate gasim in persoana de langa ceva ce ne atrage is vrem sa exploram mai mult,exista chimie, ne respectam , ne place cum se poarta acea persoana si incepem sa ne convingem ca iubim persoana aceea apoi ajungem sa ne obijnuim, nu mai vedem totul roz dupa 1 an, in an jumate dar asta e ni l-am ales cum sa dam cu piciorul la atata amar de timp, dupa ce ma investit incredere si "iubire", devenimnesiguri pe noi dar ne e frica de schimbare. Sau daca persoana cealata simta ca nu-i mai e locul acolo iar noi o "iubim" o sa incercam sa o facme fericita doar ca sa stea, nu pentru fericirea celui de langa noi ci pentru propria noastra fericire, pentru ca, si aici ajung la ce ma zis prima data , e slabiciunea noastra. Mai ganditi-va la ce v-am spus probabil nu veti vrea sa-mi dati dreptate, stiu cum e nici eu nu credeam si ma atema in pumnul in piept ca exista dragoste si nu poate fi nimic mai sublim, mi-am analizat insa rleatia pe care o am de 3 ani...si inca o mai am insa nu prea inteleg de ce exact de ce, cu toate ca nu mi-e frica de schimbare, insa partenerul meu n-a inteles aceasta teorie si inca inecarca sa ma faca fericita pentru a fi el fericit.
Foarte interesant subiect de discutie.
este evident din felul in care scrii articolul, ca numai echidistanta nu esti in ceea ce priveste singuratate, ca esti adepta variantei "in cuplu" si nu intelegi complet de ce cineva ar alege altceva, iar singura motiv pe care il accepti este acela ca persoana este adanc ranita, frustrata sau tematoare! Eu una nu reusesc sa inteleg de ce viata cuiva trebuie neaparat sa se alature pt totdeauna altei vieti, de ce totul trebuie impartit la 2, si de ce ne trebuie neaparat un suflet care sa ne iubeasca neconditionat. De ce fericirea nu e completa decat daca o impartasesti cu cineva, de ce nu te poti bucura de viata decat daca cineva te aproba? Care este problema cu singuratatea? Ma refer la singuratatea aleasa! care este problema daca imi place sa dorm singura si sa am tabieturile mele, si nu vreau nici sa mi le schimb pt cineva si nici sa fac compromis dupa compromis pt ca a noastra convietuire sa fie decenta? De ce asta inseamna musai ca am fost parasita/tradata/mintita/ranita? sau ca sunt incapabila de iubire? Iubirea este un lucru minunat, unic, deosebit, care merita intreaga atentie si respectul tuturor fiintelor umane, dar intre iubire si relatii nu trebuie pus semnul egal! Poti iubi pe cineva fara sa-l vrei alaturi toata viata, poti sa te vindeci de o iubire si sa incepi alta...sau nu. Poti iubi lumea intreaga si poti darui o parte din tine tuturor celor ce au nevoie de ajutor, sau intelegere, si poti simti atunci insutit fericirea, chiar daca nu ai o verigheta pe deget! Sa iubesti te face fericit, dar o relatie nu reuseste intotdeauna. Desigur ca sunt convinsa ca exista femei care s-au alaturat unui barbat si sunt multumite de aceasta situatie, pt ca raspunde dorintelor avute de ele, dorinte de dependenta, sau dimpotriva de libertate in cuplu, de familie sau de lipsa ei, etc, etc, etc, o mie de exemple exista, si uneori cineva este varianta ta masculina cu care faci o echipa de minune ce merita admirata! Dar asta inseamna oare ca toti trebuie sa ne petrecem viata cautand disperati pe cineva care sa "ne faca fericiti"?...dar noi singuri nu ne putem face fericiti? si ce se intampla daca iti irosesti viata asteptand pe cineva asa cum il vrei tu si iti dai seama cat timp ai pierdut si cate ai fi putut face daca nu mai asteptai sa vina cineva si sa te "salveze" de singuratate? Ma simt indignata de numeroasele articole si exemple sociale de dependenta emotionala si incorsetare in modele vechi si desuete de genul "viata nu e viata daca nu ai un partener" si "nu esti in stare sa iubesti si sa fii fericita daca esti singura"!
Dragelor, eu sunt singura si nu pentru ca asta este o optiune! Pur si simplu nu s-a intamplat ...cel putin pana acum (Am 33 de ani) si vreau sa spun ca in viata mea exista iubire si ma bucur de fiecare moment. cu tot respectul fata de autoarea articolului, vreau sa adaug ca nu neaparat o relatie de cuplu iti aduce implinire in viata! sa nu ridicam asteptarile artificial si sa creeam aceasta iluzie ...mai ales ca sigur exista si domnisoare la inceput de drum si asteapta un print pe cal alb care sa le aduca in viata toata satisfactia! Viata este minunata cand ai prieteni, cand esti plina de energie, cand imparti la randul tau iubire fata de cei din jurul tau, fata de animale, fata de societate! Sa fii plin de viata care inseamna iubire, asta cred ca-i scopul! Ok, si daca prin toate acestea ai norocul sa intalnesti si barbatul care iti este jumatatea , atunci este perfect! Dar sa nu lasam viata sa treaca pe langa noi si sa nu-i apreciem valoarea daca nu exista un partener ... Da, eu inca sper dar nu fac din asta un scop indrajit ... :) Cine poate sa spuna ca esti mai implinita cu un barbat sau fara ?! in comparatie cu ce? apoi, din experienta spun, ca nicio extrema nu este buna! o zi buna tuturor!
Personal, am evoluat şi simt nevoia constantă de a fi alături de cineva, căruia să-i împărtăşesc toate problemele mele, cu care să mă sfatuiesc, de a cărui iubire să fiu conştienta minut de minut, care să-mi ofere protecţie , siguranţă, alinare, dragoste. A fost o vreme când nu suportam ideea de a fi "înlănţuită" - după cum ziceam eu - într-o relaţie , mi se parea aiurea să stau cu un barbat câţiva ani , ca mai apoi să ne despărţim şi să realizez că mi-am pierdut o importantă perioadă din viaţă cu o iluzie. Îmi plăceau aventurile si profitam de pe urma lor , alegând doar plăcerea mea, nu şi a partenerului.Mi s-a întâmplat ca de multe ori , să părăsesc barbaţi care vroiau o relaţie stabilă cu mine, doar din cauza temerilor care au dispărut o dată ce l-am întâlnit pe actualul iubit , cu care sunt împreuna de aproape 5 ani şi jumătate.El este singurul care îmi îndeplineşte toate nevoile mele, atât fizice, cât şi sufleteşti . Alături de el am o viaţă sexuala activă de care nu ne plictisim niciodată pentru că de fiecare dată încercăm să experimentăm ceva nou, inedit , alături de el mă simt stabilă din orice punct de vedere. Şi îmi dau seama acum că poate asta a fost principala mea frică , cauza din care terminam orice relaţie înainte ca aceasta să însemne mai mult decât o relaţie fizică, în care ne satisfăceam unul altuia doar dorinţele carnale, pt că eram conştientă de incapabilitatea celui de lângă mine de a-mi oferi siguranţă, protecţie,stabilitate,dragoste. E greu să fii singură, să nu ai pe nimeni , un suflet care să ştii că te iubeşte necondiţionat.Degeaba ai prieteni, ei nu pot suplini acest gol din suflet. Important este însă ca femeia să nu se avânte în căutarea unui suflet pereche ca într-o vânătoare disperată şi să-l aleaga pe primul-venit. E bine să laşi să treaca timpul, să cunoşti persoana de lângă tine o vreme, să iţi dai seama dacă vă potriviţi şi să faci alegerea potrivită. Personal, viaţa de cuplu, de stabilitate deci, este cea mai bună. Mult succes evelor, totul depinde de voi !!! pupici dulci
Posteaza comentariu