Doar odată cu plecarea în Canada am înţeles că ochii care nu se văd se uită şi că a pleca înseamnă a muri un pic. Dar şi că apa trece, pietrele rămân.
Mulţi români spun că nu ar pleca niciodată din ţară pentru că nu ar putea niciodată renunţa la prietenii lor. Ceea ce este un mare adevăr. Nu numai că renunţă la ei, dar, în timp, relaţiile tind să mai supravieţuiască numai prin nostalgie şi doar cu foarte puţini dintre ei. Impactul pe care distanţa îl poate avea asupra unei relaţii de prietenie este covârşitor şi prea puţini îl deduc înainte de a pleca.
În primele luni de la aterizarea în Canada nu dormeam cu nopţile sau dacă apucam să dorm, mă trezeam cu mult înainte de cântatul cocoşilor, cum se zice.
Şi nu pentru că fusul orar, cu care nu eram obişnuită, dădea bătăi de cap ceasului meu biologic, deşi s-a întâmplat şi asta, ci pentru că voiam să-mi prind online prietenii din Romania ca să pot vorbi cu ei, de-ale noastre, cunoscute şi vechi. Nu mă puteam desprinde de viaţa de acolo, pentru că doar pe ea o cunoşteam, aceasta, pe care numai ce-o începusem, nu-mi spunea nimic şi nici nu aveam cu cine o împărtăşi. Deşi ajunsă într-un nou mediu, doar spaţial eram departe de ţară.Încetul cu încetul însă, ancorându-mi viaţa nolens volens în noul cadru, m-am văzut nevoită să renunţ la nopţile albe, la conexiunea cu vechile mele cunoştinţe, ca într-un final, după încă o perioadă, să constat că vieţile noastre, conectate acolo prin poveşti, interese comune şi ajutor reciproc, au devenit paralele, iar noi nu mai prea aveam despre ce vorbi.
În afară de amintiri. Pentru că ceea ce ţine, practic, o relaţie de prietenie în priză, este raportarea la un mediu comun de desfăşurare a vieţii. Astfel, pe ei continua să-i preocupe România, pe mine, însă, cu totul altele. Rămân în picioare doar relaţiile care şi în ţară fuseseră foarte, foarte bine închegate, oamenii pe care îi poţi la fel de bine asocia cu membri ai familiei.Astfel, românul ajuns în Canada se vede nevoit, prin natura împrejurărilor, să se înconjoare de alţi oameni, de a-şi face alţi prieteni, nu pentru a-i înlocui pe ceilalţi, dar, social, nu poate trăi singur tânjind de la distanţă după cei care sunt prea departe.
De obicei, cum sângele apă nu se face, el se înconjoară tot de prieteni români, în oraşele mari din Canada, comunităţile de români fiind foarte mari. Evident că există şi relaţii de amiciţie cu oameni provenind din alte naţii, dar cei mai mulţi aleg să-şi găsească prietenii cei mai buni tot printre ai noştri, din aceeaşi nevoie de a împărtăşi un cadru de viaţă comun, inclusiv trecutul.Citiţi mai multe în jurnalul meu, Expat în Canada...
Posteaza comentariu