Canadianul întâmpină dificultăţi în a se defini pe sine în termenii unei identităţi naţionale. Înainte de a fi canadian e altceva. Începe, deci, a se descrie prin ceea ce nu este, de fapt.
Se tot vorbeşte prin colonia românească aciuată sub arţar sau dornică de aciuare despre adaptare la cultura canadiană. Întrebandu-mă dacă eu personal m-am adaptat ei (ca sa vezi preocupari ce am!) ca iată se şi fac maine 2.5 ani de când m-am aciuat şi eu şi găsindu-mă oarecum în dificultate de a defini în vreun fel cultura canadiană, am zis să chestionez nişte canadieni, adică oameni born here, cum se definesc ei pe sine. Şi am constatat, cu oareşce mimată mirare, că lor le este şi mai greu. (Când spun cultură canadiană şi adaptare la cultură nu mă refer la arte şi arhitectura barocă a dealurilor, ci la mod de viaţă, identitate naţională, adaptarea venind aici ca înţelegere şi asumare a acestui mod de viaţă.
La asta te invită canadienii să te adaptezi. Dacă vrei, evident, că nu e obligaţie). Îşi definesc "cultura" ca "a bunch of different cultures under just one", menţiune foarte importantă pentru ca asta face, de fapt, din Canada o ţară unică din punct de vedere cultural.Şi SUA are imigranţi mulţi, doar că, din această perspectivă, diferenţa SUA/Canada e dată de faptul că în Statele Unite are loc aşa-numitul melting pot, adică prea puţin contează de unde vii, odată ce-ai venit aici, eşti american, that's it, pe când in Canada, e invers. În Canada eşti prima dată altceva şi apoi canadian. Şi asta o spun chiar canadienii. Am un coleg born here din părinţi polonezi.
Se defineşte pe sine ca fiind polonez, născut şi crescut în Canada, adică şi Canadian, dar pe urmă. L-am întrebat dacă s-ar muta în altă ţară şi mi-a zis: Da, în Polonia. De ce? Pentru că am good memories de când eram mic şi mă trimiteau părinţii la bunici. L-am întrebat şi dacă ar cunoaşte diferenţa dintre a merge în vizită la bunici şi a trăi unde trăiesc bunicii şi mi-a zis: Nu prea. Ok, aici e cheia. (Oarecum, că Polonia e Polonia.).Cultural, Canada este "a land of immigrants", după cum binecunoscuta autoare Margaret Atwood, spunea pe undeva. Este un "microcosm of the global macrocosm". Şi adaptarea la cultura presupune a incepe prin a respecta sau, mai degraba, a lua ca atare, drepturile oricui indiferent de credinţe, de culoarea pielii, de etc din categorie.
De a nu judeca. De a te debarasa de w.a.r. - "we are right". Drepturi si obligaţii in aceeaşi masură.Nu zice nimeni că nu-s rasişti canadienii, eu nu zic, dar nu sunt foarte. Şi sunt prietenoşi şi chiar dacă ar crede ei că au întotdeauna dreptate nu prea o arată cu patos. Aceeaşi idee mi-a trasmis-o şi un alt coleg. A zis el că învăţaţi fiind ei să trăiască armonios cu toţii laolaltă nu e foarte interesat de background-ul unui oarecare, nu îi pasă pur şi simplu, atâta vreme cât respectivul respectă regulile de bază ale bunei cuviinţe în societate şi nici măcar de asta nu e prea preocupat că nu e treaba lui, ci a autorităţilor în masură. Când l-am întrebat însă dacă s-ar muta în altă ţară, mi-a zis: Nu.
De ce? Pentru că asta este o ţara deschisă. Altele nu sunt aşa. Dar nu ţi se pare că asta e fix un soi de prejudecată pe care mai adineaori o blamai?...Mmmm.Continuarea pe Expat in Canada...
Posteaza comentariu