Nora a ajuns la Casa Albă în 1961. A fost recrutată de Pierre Salinger ca voluntară la biroul de presă al Casei Albe, locul în care avea să "aterizeze", un an mai târziu, Mimi Fahnestock (pe atunci o tânără de 19 ani).
Erau şase femei în biroul lui Salinger. Nora era singura care nu avea un birou, nici măcar un scaun pe care să stea ca să lucreze. "Încă mă minunez! Nu doar pentru că nu eram singura tânără din Casa Albă care nu-şi permitea o garderobă nesfârşită precum avea Jackie, dar şi pentru că eram singura din biroul de presă care n-avea unde să stea. Iar atunci, ca şi acum, puteam să dactilografiez 100 de cuvinte pe minut. La fiecare 48 de ore, erau teoretic 4.800 de cuvinte pe care nu le puteam scrie pentru că n-aveam un birou. În plus, aveam tot timpul senzaţia că nu-s în apele mele. E un detaliu important pentru ceea ce vă voi povesti mai încolo, când lucrurile se vor încinge niţel", a scris Nora în cartea sa.
La doar câteva minute după ce a început să lucreze la Casa Albă, tânăra Nora îl întâlnea pe preşedinte. Kennedy zbura într-o deplasare la Annapolis, iar Salinger a invitat-o să urce în elicopterul presei.
Tânăra angajată şi-a petrecut toată vara lui '61 pe holul arhivei de documente. A avut ocazia să citească tot felul de notiţe, inclusiv unele marcate cu "Top Secret" sau "Numai pentru citit". Lucruri importante. Foarte importante. Unele chiar extrem de importante şi confidenţiale. Pe vremea aceea nu erau camere video de supraveghere şi senzori, aşa că a putut să-şi bage şi ea puţin nasul prin câteva hârtii.
Uneori, mai avea şi surprize amuzante. Lângă arhivă era toaleta bărbaţilor, iar într-o zi, purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Sam Rayburn, s-a încuiat din greşeală înăuntru.
"Dacă n-aş fi fost eu pe acolo, stătea şi acum blocat", se laudă Nora în cartea ei.
Posteaza comentariu