M-am gândit să împart și cu voi un text trimis de o clientă de-a mea, în care descrie, din punctul său de vedere, o ședință de FatAssasin, un antrenament pe care l-am lansat anul trecut. “- Încă zece! Acum mă urâți, dar la vară îmi dați acatiste!”.
"Cine a fost măcar o dată la oră la Cori știe la ce mă refer. Cine a fost la FatAssasin știe și mai bine ce zic. La Fat Assasin m-am dus pentru că m-a atras numele, în sensul că, toate ne-am dori să ne asasinăm surplusul de grăsime, right? “Insistăm pe mușchii coapsei interioare, brațe, fesieri și abdomen”, am auzit-o pe Cori spunând prin vestiar. TING! Mi s-a aprins beculețul.
Mi-am făcut curaj și am venit într-o după amiază de joi, de la ora 17. În sala mică, fetele frumos aliniate, câte o salteluță, două gantere de 1kg și câte un kettlebell de 4 kg.
Toate bune și frumoase, începem încălzirea, Cori e într-o dispoziție de milioane, mai o glumiță, mai o fandare… the works. Începem cu brațele. Primele serii, ok. Trecem la triceps. Încep grimasele prin sală și sprâncenele se ridică. “ÎNCĂ zece?!” e întrebarea care vine în mintea tuturor. Facem niște flotări, cu chiu cu vai, dar sub atenta supraveghere a Cerberului nostru cu un zâmbet malefic și totuși atât de drăgăstos pe buze. “Ok, dacă tot suntem pe palme și genunchi, să lucrăm fesierii.” În sală se oftează deja, numai la gândul că o să ne ardă fundurile în curând. “Lăsați văicăreala și gândiți-vă la ceva frumos. Nu dau sugestii, vă spun doar că vine varaaaa… Hai, abdomenul încordat, piciorul sus, spre spate. Pisi în roz, spatele drept!”. Bun, ne dăm duhul și la exercițiile pentru fesieri, urmează minunata coapsă interioară. De data asta, încep văicărelile. Picioare tremurânde, cârcei care ne chinuie mușchii, brobonele de transpirație picură pe saltelele roșii ca o… savarină!Oops, subconștientul meu o ia razna. Slap, slap! Revenind. Ne chinuim noi acolo, spre bucuria lui Cori: “Dar nu mai închideți ochii, privirea sus, uitați-vă la mine, să vă văd cum suferiți! Și nu vă mai încruntați la mine, că faceți riduri. Sau aveți bani de botox?” și râde în hohote și ne pufnește și pe noi râsul. Chiar dacă asta ne împiedică să mai respirăm. “Hai, ultimele zeceee!” Când aud cuvintele astea, crește inima în mine (și cheful de workout, pentru că știu că se apropie finalul).
“4, 3, 2,1, ultimele zeceee”. “Așa ai zis și mai devreme, de ce nu zici direct ultimele 20?”, mă revolt eu. De ce? Pentru că așa e Cori. Îi e așa de drag de noi, încât vrea să ne chinuie cât mai mult, ca să arătăm cât mai bine. Sincer, la mine merge. Dacă vii să mă rogi frumos să fac 100 de repetări la exercițiile pentru fesieri, te refuz cu zâmbetul pe buze. Dacă vii și mă strângi de talie ca să țin spatele drept în timp ce execut mișcarea, ca să țin spatele drept și să lucrez corect, poți să fii sigur că nu o să mă opresc până nu zici “relaxăăăm”.Urmează stretchingul, nelipsitul stretching. Când toate suntem roșii la față, când coafura foarte atent aranjată s-a dus naibii, când sticla de apă s-a golit și când simțim că o să ne dăm duhul.
Este un super-sentiment să știi că ai făcut ceva pentru tine, că o să merite efortul depus și te gândești că data viitoare o să faci cu cel puțin 5 repetări mai mult decât la ultimul antrenament.Aplauzele de la final și strigătele de muoilțumire nu sunt pentru că s-a terminat ora. Sunt pentru persoana din fața noastră, căreia chiar îi pasă. Mulțumesc, Cori!!! Dacă o să-mi fac tatuaj vreodată, o să fie cu textul “Încă zece!”.
Posteaza comentariu