Şi bărbaţii au suflet. O dimineaţă de vară, acum un sfert de secol

paul-teodorescu
Trec zile lungi, trec ani şi nu mai ştiu nimic despre tine. Ţi-ai construit o lume a ta la care nu pot şi nu vreau să ajung

Mă gândesc la tine în fiecare zi cu soare. Stăteai pe plajă şi priveai marea. Aş fi vrut să intru în mintea ta şi să-ţi citesc gândurile. Să mă las mângâiat de ele ca de nişte valuri.

Atunci, la douăzeci de ani, ştiam că dragostea noastră n-o să dureze. Se consuma în acea săptămână, iar, odată ajunşi acasă, ne vom depărta unul de celălalt. Dar, acolo, eram împreună. Vorbeam puţin şi ne sărutam mult. Te ţineam în braţe până adormeai, dimineaţa mă strecuram din pat şi plecam să văd răsăritul. Asfinţitul era în responsabilitatea ta. Lumina nu te trezea, îţi mângâia faţa, iar buzele tale o sărutau în somnul din zori.

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod