Maternitatea iti afecteaza relatiile sociale?

Odata cu aparitia unui copilas, viata ta se schimba din mai toate punctele de vedere, inclusiv in ceea ce priveste relatiile sociale. Astfel, casnicia nu este singura ta relatie asupra careia va avea impact nasterea bebelusului.

Te-ai gandit cum vor evolua lucrurile in ceea ce priveste relatiile pe care le ai cu prietenele tale? Este posibil sa intervina o raceala, cu atat mai mult daca acestea nu sunt casatorite sau nu au copii.

Nu este greu de inteles de ce se intampla astfel; sa presupunem ca, pana sa nasti, aveati programata in fiecare saptamana cate o intalnire "ca intre fete", sau stateati la telefon cu orele, impartasindu-va tot felul de ganduri, noutati si impresii.

Ei bine, acestea vor fi devenit amintire dupa ce te-ai intors de la maternitate cu micuta comoara in brate. Acum ai cu totul alte preocupari, iar clipa cand vei avea putin timp si pentru tine depinde de cat de repede gasesti o bona pentru bebelus.

Este perfect normal ce se intampla, maternitatea opereaza modificari majore in prioritatile oricui.

Dar, sa presupunem ca esti prima din grupul vostru care devine mamica. S-ar putea sa te simti cumva exclusa din randul celorlalte, pentru ca ele nu au aceleasi probleme si, natural, nici aceleasi intrebari sau subiecte de discutie pe care le ai tu.

Ti se pare ca nimeni nu te intelege (de fapt, asa si este, numai ca fara conotatia negativa pe care tinzi sa o dai acestui fapt) si te simti de parca ai fi rupta de lume. Daca adaugam la aceasta si oboseala inerenta, si noile responsabilitati, putem spune ca pana la depresie nu mai este decat un pas.

Pe de o parte, ar trebui sa fii pregatita si pentru posibilitatea ca relatia (macar cu unele dintre prietene) sa se incheie. De ce? Gandeste-te si tu: de ce o femeie nu are copii? Fie pentru ca nu vrea, fie pentru ca nu poate, fie pentru ca nu a sosit, inca, momentul. In primul caz, s-ar putea plictisi rapid de subiecte precum alaptat, colici, nopti nedormite, scutece si dinti de lapte.

In celelalte doua cazuri mentionate, poate ca respectivelor nu le este usor sa te vada pe tine cu un bebelus, cand ele nu stiu daca vor fi vreodata mame.

Si nu este vorba de invidie, ci doar de un sentiment de regret care, in timp, si-ar putea pune amprenta asupra relatiei voastre.

Tocmai de aceea, trebuie sa depui si tu un efort daca vrei sa pastrezi legatura cu fetele. Stiu ca numai cand auzi cuvantul "efort" simti ca ametesti, dar cel putin de data aceasta nu-ti voi spune ca va trebui sa nu dormi noaptea... Este vorba, de fapt, despre gestionarea relatiei voastre, si tu trebuie sa dai dovada de diplomatie (asa cum o faci, sa speram, si in cuplu). Cum ar trebui sa procedezi, in mod concret?

Pentru inceput, fii sincera si recunoaste: abia faci fata noilor tale sarcini. Nu este nimic rusinos aici, cu atat mai mult daca este vorba despre primul copil. N-are nici un rost sa pretinzi ca esti "superfemeia" capabila sa le faca pe toate exact ca inainte. Unele mamici procedeaza astfel, insa este inutil si total neconstructiv. Pe langa aceasta, vei vedea ca te vei simti mult mai usurata ulterior, pentru ca ai impartasit ceea ce ti se intampla si ce simti.

Primul pas a fost facut. In continuare, incearca sa-ti pastrezi, in masura in care este posibil, obiceiurile dinainte. De exemplu, daca obisnuiati sa vorbiti la telefon serile, nu te eschiva complet de la acest ritual. Fie si pentru cinci-zece minute, stati de vorba despre tot felul de lucruri, cum faceati si inainte ca tu sa nasti. Dupa cateva luni, cand poti lasa copilasul pentru cateva ore cu una dintre bunici de pilda, iesi cu fetele in oras.

Ar fi bine sa nu te plangi (prea mult...) de greutatile pe care le intampini in noua ta postura. Nici sa bravezi inutil nu e recomandabil, dar nici sa incepi sa te lamentezi ori de cate ori deschizi gura. Cu timpul, fetele vor incepe sa te evite, si pe buna dreptate.

Da, pentru tine nu va fi usor; esti fericita, ti s-a intamplat cel mai frumos lucru cu putinta si parca nu ai vrea sa vorbesti decat despre minunea din patut, care a dat vietii tale un nou sens. Insa, dupa cum iti spuneam, daca nu este si cazul celorlalte fete, nu vor putea sa te inteleaga (asa ca, oricum, nu vei obtine empatia pe care o asteptai).

Decat sa le ceri lor sa se schimbe, mai bine incearca sa gasesti si alte subiecte despre care sa vorbiti (ceea ce n-ar trebui sa fie prea greu, in definitiv femei sunteti toate...). Mai vrei argumente? Gandeste-te la o mamica pe care o cunosti, nu se poate sa nu fie cineva in anturajul tau. Nu ai auzit-o niciodata spunand ceva gen "Of, de m-as intoarce mai repede la munca, simt ca ma sufoc in casa!"?

Acest lucru ar trebui sa te puna pe ganduri. Daca iti gasesti si alte subiecte de discutie si, dupa cateva luni, si alte preocupari, nu inseamna ca nu esti o mama excelenta; dupa cum si reversul este valabil: daca vorbesti in continuu numai despre copilasul tau, asta nu te face o mama mai buna...