Orice parinte este tentat, mai mult sau mai putin constient, sa-l perceapa pe cel mic prin "oglinda" propriei personalitati, dorindu-si ca acesta sa-i calce pe urme.
Spre exemplu, daca tu esti o persoana extrovertita si careia ii place sa fie in centrul atentiei, iar fiica ta este mai timida, ai tendinta, poate, sa incerci sa ii impui sa se comporte altfel decat simte ea.
Un alt aspect este ca majoritatea parintilor doresc sa-si realizeze visele care au ramas la stadiul de... vise, prin intermediul copiilor. Este ca si cum ar trai ei insisi acele satisfactii si impliniri.
Daca sotul tau si-a dorit sa devina medic, insa, din anumite considerente, nu a putut urma facultatea de medicina, nu este deloc exclus sa-l oblige pe copil sa se orienteze spre aceasta facultate, fara sa tina cont de preferintele si inclinatiile acestuia.
Nu spune nimeni ca este usor sa-l accepti pe cel mic asa cum este. Iti doresti ce este cel mai bine pentru el, numai ca notiunea de "bine" poate sa nu coincida cu ceea ce intelege micutul prin aceasta. Incercam sa ii impunem ceea ce dorim noi, in loc sa ne mentinem atitudinea deschisa si sa fim dispusi sa ne adaptam personalitatii lui.
In contextul stilului de viata cotidian si al numeroaselor proiecte de care trebuie sa ne ocupam la serviciu, nu este de mirare ca tindem sa-l tratam si pe copil ca pe un proiect, ceva asupra caruia putem detine controlul.
Dar cel mai bun mod de a-i fi, cu adevarat, de folos, este de a-l ajuta sa se descopere si sa se cunoasca el insusi, iar rolul nostru, ca parinti, este de a-i arata directia potrivita - si in nici un caz, de a i-o impune.
Orice parinte trebuie sa fie constient de faptul ca micutul are calitati care trebuie stimulate si cultivate, dar si defecte sau slabiciuni pe care se intampla sa nu le putem schimba si trebuie sa le acceptam ca atare.
Invata sa asculti
Prioritatea ta, ca mama, este sa inveti sa-l asculti pe cel mic si sa asculti ce are de spus. La varsta de trei-patru ani, este momentul optim sa afli ce il intereseaza, ce isi doreste si sa-i stimulezi creativitatea.
De asemenea, daca stii ce se intampla in mintea lui si ce gandeste, vei fi scutita de surprizele neplacute. O data stabilite, legatura emotionala si comunicarea dintre mama si copil nu pot fi distruse decat in situatii extreme.
Evita etichetarile
Acest aspect este important mai ales in primii ani ai micutului, cand esti tentata sa-l sufoci cu exemple: "Prietenul tau e mai cuminte", "Fratele tau este mai descurcaret". Oricum, la aceasta varsta copilul este in proces continuu de schimbare, si nu este deloc imposibil sa-si schimbe atitudinea - fiind, in acelasi timp, scutit de a se simti inferior in raport cu alti copii.
Gandeste in perspectiva
Visele si dorintele copiilor trebuie incurajate chiar daca - sau mai ales - nu coincid cu ale noastre. Daca micutul vrea sa devina pilot de curse, iar tu il "vezi" economist, nu incerca sa-l demobilizezi (eventual, spunandu-i ca si-a ales o profesiune periculoasa).
Tine cont de faptul ca isi va schimba de nenumarate ori punctul de vedere pana ajunge la varsta la care trebuie, cu adevarat, sa decida ce vrea sa faca in viata. Este important sa stie ca poate conta pe tine in orice situatie.
Posteaza comentariu