Pastele este o sarbatoare importanta in economia anului calendaristic. Semnificatia sa este, fara indoiala, o problema care tine in primul rand de continutul sau teologic. Cum ne pregatim de Inviere este important, dar de ce o facem este si mai important. Oare ce vedem noi in ouale rosii? Daca toata lumea se refera la lucrurile exterioare noua, acest articol as vrea sa cuprinda ceea ce este in noi. Pentru ca tot ceea ce este exterior are importanta doar daca exista in noi asimilat si integrat.
Este sarbatoarea de Paste, mergi la Biserica, iti parchezi masina familiei langa biserica preferata, iti iei partenerul si copilasii cu tine si mergi sa asculti o slujba. A doua zi, spargi oua rosii, mananci pasca, te uiti la TV sau te intalnesti cu familia la o masa traditionala de familie.
Voi doi faceti astfel, efectuati anumite actiuni impreuna. Dar oare motivul pentru care le faceti este unul situat la o anumita dimensiune a psihicului? Oare de ce facem un anumit lucru? Rolul psihologului nu este cel de a emite decizii, sfaturi, pareri. El are un rol foarte clar structurat - a explica ceea ce se intampla in fapt si a intelege - in acest fel fiecare persoana poate sa aiba capacitatea de a alege. Dar este o alegere facuta in conformitate cu ceea ce esti si nu una aleatorie.
Asadar, haideti sa vedem cateva scenarii posibile in ceea ce priveste Pastele. Persoanele care apar in aceste scenarii sunt imaginare. Orice asemanare cu persoane reale este de asteptat. Daca va regasiti in unul din scenariile de mai jos atunci poate ca ar fi bine sa meditati un pic. Daca nu, atunci ar fi recomandabil sa va intelegeti asa cum sunteti.
O familie traditionala - incearca sa se situeze pe valorile date. Face ceea ce face pentru ca asa se face. Este o acceptare in simbolistica sa a faptului in sine. Este o persoana care traieste in sentimentul de credinta si isi doreste sa faca asta. Dimensiunea importanta este credinta, si ma refer aici la sentimentul de credinta si nu la actul credintei. Cred in ceea ce fac pentru ca actionez din convingere si din ceea ce simt.
Conformismul social - este acea persoana care considera ca in viata sociala sunt obiceiuri pe care are datoria sa le respecte. Nu resimte o stare de credinta. Se refugiaza mai mult in a face oua rosii decat a le impregna de propriul act de credinta. Mersul la biserica este resimtit ca o datorie, de multe ori destul de neplacuta care creeaza un soi de abordare formalista. Acolo un amestec intre plictiseala si oarece placere.
Imaginea de sine - cand aceasta dimensiune este importanta si determina o persoana sa-si faca propriile alegeri ar insemna ca ceea ce conteaza este imaginea pe care o are pentru ca totul sa fie perfect aranjat. Persoanele de acest gen nu au temeiul ca fac ceva pentru ei ci pentru ceilalti. Este important nu sa fie cozonac, ci un cozonac care sa impresioneze, sa fie aratos.
Nevoia de matrice, de familie - aceste persoane iau in considerare in special Pastele ca forma de adunare a familiei. In general, este un temei pentru persoanele mai in varsta care incearca sa profite de acest prilej pentru a-si aduna membrii familiei intr-o atmosfera relaxata. Pentru alte persoane este o forma de apartenenta la o familie data, la o matrice definita. Eu sunt si apartin acestei familii.
Relaxarea - nevoia de relaxare provine mai mult din resimtirea stresului in diferite ipostaze. O viata agitata, complicata, o viata cu multe ore petrecute la serviciu. Cand aceasta dimensiune este importanta, celelalte temeiuri trec pe un plan secund. Sunt persoanele care prefera sa se axeze pe caracterul de "perioada libera", in care te poti simti eliberat de un stres. Este, de fapt, o stare ce ar trebui sa caracterizeze viata de zi cu zi. Pastele functioneaza in acest caz ca o perioada de odihna. Pentru aceste persoane conteaza mai mult faptul ca exista o zi libera decat temeiurile religioase. Aceste persoane cauta sa se elibereze cat mai mult de sarcini, iar toate obiceiurile specifice perioadei sunt tratate mai mult ca "substitute de sarcini de serviciu".
Atunci cand o persoana resimte mai degraba suparare si nevoia de a fugi, atunci va recurge la inlocuirea obiceiurilor de Paste cu dorinta de a merge la serviciu. Aceste persoane sunt mai mult axate pe indeplinirea unor acte care se pot realiza oricum. Ei pot merge la serviciu, se pot oferi voluntari in tot felul de actiuni sub motivul ajutarii colegilor sai. Aceste abordari tradeaza, in special, nevoia de a exprima suparari pe care persoana nu stie sau nu poate sa le exprime.
Si tu ai in mod sigur un anumit fel in care privesti aceasta sarbatoare. Poate fi unul din cele enumerate de tine mai sus sau oricare altul. Dar si partenerul tau are un anumit fel in care priveste Pastele. Problema autentica va aparea atunci aceste temeiuri se intalnesc. Obisnuita cu propriile tale temeiuri care se constituie intr-o solutie universala si crezand ca toata lumea gandeste ca tine, poate vei avea tendinta de a nu acorda prea mare importanta temeiului partenerului.
Atunci lucrurile se petrec cam asa: in cuplu, persoana activa va avea tendinta sa-si imprime propriul temei. Daca temeiul tau corespunde cu cel al partenerului, semnificatia psihologica a temeiului se pierde si nu merita prea mare importanta. Psihologia intervine atunci cand lucrurile nu functioneaza. Se cunoaste expresia "fericiti cei saraci cu duhul". In planul profesiei de psiholog aceasta ia forma: "fericiti cei ce nu simt contradictie in fiinta lor". Este si un semn al absentei complexitatii, dar si o forma de manifestare a plenitudinii fiintei. In cadrul cuplului situatia este similara. Cat timp exista o unitate, aceasta va permite actiunea corespunzatoare a cuplului.
Sarbatorile pot fi afectate atunci cand temeiurile sunt diferite. Pe aceasta baza pur reala se poate crea o contradictie, iar desfasurarea in fapte va fi cam asa (ipostaza este imaginara): Tu vezi in Pasti un act de credinta, ti se pare firesc ca tot ceea ce este incrustat ca obicei de Pasti sa fie respectat. El considera Pastele din temeiul conformismului social - in acest caz, toate initiativele tale vor fi privite cu rezerva si oarecum de neinteles. Tu pari a nu intelege ce vrea el, el nu pare a intelege ce faci tu.
Temeiurile se vor confrunta pentru ca persoana activa din cadrul cuplului va fi cea care va initia actiunile din perspectiva temeiului personal. Celalalt va accepta sau se va opune. Daca va accepta - va ramane cu un sentiment de frustrare, daca se va opune - se va declansa un conflict.
Daca va fi frustrat, aceasta frustrare se va manifesta intr-o forma sau alta la un moment dat. Nu putem estima multimea de variante pe care o ia aceasta frustrare. Poate lua diferite forme si, in nici una, sa nu existe o multumire. Daca se va ajunge la conflict, atunci cel care il declanseaza nu va exprima direct motivul pentru care se naste acest conflict, ci va incerca sa-l ascunda in ceva pe care poate sa-l exprime. Cum ar fi "ti-am cerut sa mergem la film si nu la biserica" sau "Iar mergem la soacra!", etc.
De aici lucrurile degenereaza sau se reformeaza. Fie este o cearta menita sa reaseze lucrurile in cadrul cuplului si la capatul careia partenerii sa-si reafirme sentimentele dar poate, la fel de bine, sa fie o cearta de uzura in care cei doi sa mai puna o piatra la distrugerea cuplului.
De fapt, daca reusim sa privim din unghiul "teoriei temeiului" vedem ca ceea ce se intampla este un fapt natural. A nu accepta temeiul celuilalt echivaleaza cu a spune ca cei doi sunt identici sau a afirma ca "vara e ca iarna". O eventuala disfunctie poate proveni din aceasta stare dar este o stare naturala pe care nu stim sa o gestionam doar. Este drept ca pentru a accepta temeiul celuilalt este necesar sa fim pregatiti psihologic pentru acest lucru. Nu este simplu, nu este complicat, dar este nevoie sa simtim temeiul celuilalt pentru ca, de cele mai multe ori, celalalt nu isi constientizeaza propriile temeiuri.
Temeiurile vin din mecanisme profunde care se combina cu elemente de educatie, experienta. Sunt in cea mai mare parte produse inconstiente. Dar produse pe care le resimtim si simtim in actiunile pe care le exersam in fiecare clipa. Este dificil sa gasim loc si pentru ceilalti dar daca acceptam temeiuri diferite atunci vom trece de la un punct de vedere la un orizont larg de cunoastere.
In final, va doresc sa aveti un Paste asa cum il simtiti si in care sa faceti loc si pentru temeiurile celorlalti. Este un bun prilej deoarece, pana la urma, Sarbatorile sunt un prilej de reconciliere si de evolutie iar temeiul privind Pastele nu iti poate afecta foarte mult existenta.
Posteaza comentariu