Unde vom descoperi unul dintre rarele exemplare ale acestei specii, pe care o numim "barbatul ideal"? Si, mai ales, de unde vom lua optimismul necesar pentru un nou inceput, pentru o noua idila, cand orice femeie ce poseda un cat d emic bagaj de experienta in materie de dragoste sufla sceptica si in iaurt, intrucat s-au prajit (cel putin) o data cu supa fierbinte?
Deseori, femeile se grabesc sa faca alegeri gresite: il prefera pe fanfaronul cu masina aratoasa, pe frumuselul parca decupat dintr-o revista ilustrata, cu splendizii lui ochi albastri, sau pe magnificul povestitor de istorii fanteziste. Ca sa spunem lucrurilor pe nume, aceasta se datoreaza faptului ca, o data indragostite, femeile devin adevarate maestre ale proiectiilor subiective si ale autoamagirii. In plus, aflate in acest stadiu, ele sunt deosebit de generoase in privinta trasaturilor nu tocmai ideale ale partenerului, cu alte cuvinte, nu se indupleca in ruptul capului sa renunte la imaginea pe care si-au inventat-o: aceea a unui barbat nemaipomenit.
Cand femela si masculul ajung fata in fata, este vorba in primul rand de un lucru: de atractie. Din fericire, acolo unde intra in joc emotiile, nu mai avem posibilitatea sa ne mintim singure. Zadarnic ne vom stradui sa-l gasim atragator pe cutare individ, daca in inima si in stomacul nostru nu tresare nimic. Golul ivit in stomac sau loviturile de ciocan ale inimii reprezinta termometrul infailibil al sentimentelor noastre: ca sa ne indragostim de-a binelea, trebuie sa se puna in miscare adrenalina.
Pastrati-va simtul realitatii
Tuturor celor ce au trecut candva prin seismul unui mare esec le recomand sa se maturizeze, devenind niste visatoare cu mintea treaza. Ce trebuie sa intelegem prin asta? De obicei, atunci cand ne indragostim, sentimentul nostru se amesteca pana la confuzie cu o stare de vis. Intalnim un om, inima incepe sa galopeze, ne pierdem capul si de aici inainte plutim in al noualea cer.
In majoritatea cazurilor acest "somnambulism" amoros reduce la tacere orice simt al realitatii - ceea ce, de altfel, este oarecum necesar, pentru a cultiva sentimentul unicitatii trairilor noastre. Insa nu va fi cu putinta sa deosebim pretiosul bulgare de aur de tinicheaua fara valoare, decat daca ne-am exersat astfel privirea, incat ea sa perceapa cu claritate posibilul si imposibilul, delimitandu-le unul de altul.
Visatoarea cu mintea treaza este femeia care, chiar dupa o mare deceptie, isi apara cu luciditate, pasiune de explorator si entuziasm visul ei de iubire, pastrandu-l neatins si viu. A fi o visatoare cu mintea treaza inseamna, pe de alta parte, sa nu te lasi pacalita. Daca purtarea unui barbat va da nastere la indoieli, le vei supune unui examen sever, iar omului respectiv ii vei scormoni prin toate ungherele sufletului. Nu-i vei lua drept garantata onestitatea, ci vei astepta sa o probeze.
Asa cum reiese din insasi denumirea pe care i-am dat-o, conceptul paradoxal de "visatoare cu mintea treaza" ne spune ca trebuie sa fim receptive fata de bine si frumos, dar totodata sa dobandim perspicacitatea indispensabila detectarii trucurilor folosite de barbati ca simple metode de cucerire. Educati-va in asa fel incat sa fiti si una si alta: si lucida si visatoare. Acest amestec va va feri sa cadeti cu usurinta in bratele falsilor indragostiti si in acelasi timp va va face atat de atragatoare, incat sa aveti posibilitatea de a alege.
Ideea unui barbat perfect e romantica, dar adesea nerealista, mai ales in cazul cand visatoarea nu vrea sa ramana cu picioarele pe pamant, adica sa ia in calcul ceea ce i se ofera concret. Desigur, literatura universala abunda in mari povesti de iubire, deoarece fascinatia sentimentelor inaltatoare nu se va stinge niciodata. Si e bine asa, caci sentimentele inaltatoare exprima un adevar profund al fiintei noastre, chiar daca ele nu sunt menite sa dureze.
La asta se adauga inca un amanunt ce complica datele problemei: infrigurarea cu care e cautat partenerul ideal pare sa creasca o data cu acumularea deceptiilor. Celei ce a suferit deja cateva infrangeri nu-i mai vine usor sa creada in existenta unui prototip perfect - si, cu toate acestea, e parca obsedata de el! Avem de-a face cu un paradox perfid: a te plasa emotional intre poli opusi, intre resemnare si marile sperante de fericire.
Insa aceasta sete nestinsa de fericire poarta ascunsa in samburele ei intim ideea salvarii prin prezenta unui partener. Sa nu ne miram asadar de faptul ca solitarii, atunci cand li se intampla sa se indragosteasca, adopta imediat pozitia "totul sau nimic", cu alte cuvinte nu accepta decat marea iubire. Chiar si cei mai tineri de 30 de ani tanjesc dupa un partener alaturi de care sa traiasca pana la adanci batraneti.
Boala timpului nostru: vidul
Din 1970 incoace, ponderea in totalul populatiei a persoanelor necasatorite a crescut de la 4,6% la 11,8%. A doua cifra era valabila in 1998. Noutatea consta in faptul ca tot mai multi tineri se decid sa traiasca singuri. Daca acum trei decenii se aflau in aceasta situatie mai ales varstnicii si vaduvii, azi aproape fiecare al patrulea tanar cu varsta cuprinsa intre 25 si 35 de ani a ales libertatea.
Iar tendinta se profileaza in ascensiune: in 2008, ne putem astepta sa gasim in aceasta categorie de varsta aproximativ 30% persoane fara familie. Deocamdata, in special barbatii prefera sa-si traiasca viata in burlacie. Studiile de data recenta indica faptul ca, in cele mai numeroase cazuri, solitudinea e considerata numai o stare de tranzitie, un parcurs intermediar intre iubirea A si iubirea B. Totusi, aproape intotdeauna, acest parcurs se intinde pe o durata de timp mai lunga.
Posteaza comentariu