Trebuie să precizez din capul locului că eutanasierea câinilor fără stăpân mi se pare o măsură administrativă extremă care nu face decât să accentueze incapacitatea primăriilor şi a ong-urilor specializate de a rezolva această problemă care durează de mai bine de 25 de ani. De 23, putem vorbi despre ea.
Nu ştiu şi nu înţeleg de unde vine această ură şi disperare împotriva celor care susţin că maidanezii trebuie luaţi de pe străzi. Nu înţeleg nici incapacitatea iubitorilor de animale de a se asocia şi de a rezolva această problemă.
Pentru că e clar, câinii fără stăpân nu au ce căuta pe stradă. Sunt călcaţi de maşini, sunt înfometaţi, sunt bolnavi şi, în goana lor după un adăpost şi apărare, se adună în haite şi provoacă tot felul de tragedii. Nu câinii sunt de vină pentru situaţia actuală, ci noi, oamenii. Şi, mai ales, ipocrizia noastră. E atît de simplu să ne extaziem în faţa unei imagini cu căţeluşi postată pe Facebook, dar facem atât de puţin pentru protecţia şi îngrijirea lor.Un câine, în schimbul emoţiei, echilibrului, dragostei pe care ţi-o oferă, are nevoie de protecţie, de hrană, de asistenţă medicală, de plimbări şi de supraveghere.
Într-un cuvânt, de bani. Un câine nu se creşte cu resturi de la masa de prânz şi nici nu se lasă închis în apartament cât ne aflăm la slujbă. Acel câine, într-un astfel de caz, se chinuie. Şi atunci, o persoană care poate deţine animale într-un oraş trebuie să îndeplinească mai multe condiţii, una dintre ele, în afara sentimentelor, e să-şi permită să întreţină un animal de companie.Asta ar fi trebuit să facă membrii asociaţilor de protecţie a animalelor, nu să dea din gură şi să umple străzile cu câini luaţi din adăposturi doar pentru a-şi încânta finanţatorii publici sau privaţi.
Erau obligate să găsească soluţii de adopţie, să participe la recenzarea lor, la sterilizare şi să nu intre în jocul corupţiei administrative. E uşor să dai declaraţii, e mult mai greu să obţii rezultate. Până atunci, unii îşi plâng copiii morţi, alţi îşi pansează rănile şi cu toţii vom asista neputincioşi la soluţia finală impusă de autorităţi pentru eliberarea oraşelor.Această situaţie la care s-a ajuns este tabloul unui eşec perfect şi conjugat al societăţii civile şi a administraţiei corupte, care au conspirat împotriva logicii şi a bunului simţ până când situaţia a devenit de nesuportat.
Posteaza comentariu