Ca tată, recunoaște că e un sentiment aparte. “Toți prietenii mei îmi spuneau: Cipri, o să vezi că îți schimbă viața! Într-adevăr, e un sentiment și ai niște trăiri pe care nu le-am avut până acum. Dar, totodată, nu vreau să îmi schimbe viața. Adică, mă simt bine așa cum sunt. Tot ceea ce mi se întâmplă mi se pare că e natural și nu aș vrea ca lucrurile astea să se schimbe doar pentru prin venirea unui copil. Sigur că împreună cu Ioana ne vom implica în creșterea lui.
Va fi o nouă etapă în viața noastră, însă vreau ca lucrurile să decurgă natural și nu cum spune toată lumea că acum o să se schimbe și o să fie altfel. NU! O să fie la fel ca și până acum. Sigur că o să avem și un alt rol, dar aș vrea ca lucrurile să fie la fel.Aici nu există “să facem”
A recunoscut că s-a întors acasă după 13 ani și este dezamăgit la maxium de ceea ce a găsit. ”Lumea nu mai e preocupată de sport și vedem asta la nivel politic. În primele 10 poziții ale programului de campanie nu se află sportul.
Am revenit acasă și mi s-a spus: «Cirpiane, trebuie să te reacomodezi». A fost cel mai mare șoc! Adică eu sunt român! Gândesc românește… Am văzut doar cum funcționează alții, vreau să facem. Și mi s-a spus: «Nu, nu! Aici trebuie să faci!» Deci diferența e foarte mare. E păcat că oamenii sunt din ce în ce mai egoiști și se identifică cu nonvalorile. Adică, până la urmă, trebuie să plecăm de la ceea ce vrem să fim și abia apoi să avem.”Când Radu Buzăianu i-a mărturisit că îl vede Președinte la Federația Română de Fotbal, argumentându-i că are experiență, prezență și că de oameni ca el ar fi nevoie, întrebându-l dacă va participa, Marica a spus: ”Nu m-am gândit la asta.
Ca să iei o astfel de decizie, în primul rând, trebuie să te bazezi pe tine și sa-ți asumi împreună cu o echipă niște lucruri. Este vorba despre “să facem” și nu ”să faci!”Imnul pe hârtie
Cât despre Imnul de stat și cunoașterea cuvintelor de către fotbaliști, Ciprian Marica a povestit: “La un moment dat, ne-au dat la echipa națională Imnul pe hârtie, ca să îl învățăm. Țin minte că, de multe ori, și înainte de meci când se ieșea pe teren unii dintre noi mai citeau imnul.
Am avut și ”ora” Ia care a trebuit să îl învățăm, mai ales că era și frumos. Iar trăirea momentului în care cântai împreună cu spectatorii și jucam acasă era fantastic.”
Posteaza comentariu