Tusea măgărească: recunoaștere, simptome și tratament corect

Tusea măgărească: ce este și de ce nu trebuie ignorată

Tusea măgărească, cunoscută medical drept pertussis, este o infecție respiratorie extrem de contagioasă, cauzată de bacteria Bordetella pertussis. Deși este adesea asociată cu copilăria, poate afecta și adolescenții sau adulții, mai ales dacă imunitatea scade sau vaccinarea nu este actualizată.

Boala poate părea inițial o simplă răceală, însă evoluția ei este diferită și poate deveni severă, mai ales la copiii mici. Tocmai de aceea, recunoașterea timpurie a simptomelor este esențială.

Cum recunoști tusea măgărească

Tusea măgărească evoluează, de regulă, în trei etape distincte: 

• În prima fază, simptomele seamănă cu cele ale unei răceli obișnuite: secreții nazale, febră ușoară, oboseală, tuse discretă.
  Această etapă poate dura una-două săptămâni și este perioada în care boala este cel mai contagioasă.
• În a doua fază apare tusea caracteristică, în accese repetate, violente, greu de controlat. Copilul sau adultul poate tuși în serii rapide, fără să poată inspira între episoade. La finalul accesului apare un sunet specific, asemănător unui „urlet” sau inspir zgomotos, care a dat și numele popular al bolii. Pot apărea vărsături după tuse, înroșirea feței sau senzație de sufocare.
• În faza de convalescență, accesele de tuse devin mai rare, dar pot persista săptămâni sau chiar luni. De aceea, tusea măgărească mai este numită și „tusea de 100 de zile”.

Simptomele la adulți pot fi mai puțin evidente, uneori manifestându-se doar printr-o tuse persistentă, fără febră mare.

Cum se transmite

Tusea măgărească se transmite prin picături respiratorii, atunci când o persoană infectată tușește sau strănută. Contactul apropiat în familie, la școală sau în colectivități favorizează răspândirea rapidă.

Sugarii nevaccinați sau incomplet vaccinați sunt cei mai vulnerabili și pot dezvolta forme severe, cu risc de complicații respiratorii.

Tratamentul în tusea măgărească

Tratamentul trebuie stabilit de medic și implică, în mod obișnuit, administrarea de antibiotice. Acestea sunt eficiente mai ales dacă sunt începute în faza incipientă a bolii, reducând contagiozitatea și durata simptomelor.

În fazele avansate, antibioticul poate limita transmiterea, dar nu mai oprește imediat accesele de tuse, deoarece toxinele bacteriene au produs deja inflamația specifică.

În cazurile severe, mai ales la sugari, poate fi necesară internarea pentru monitorizare atentă. Complicațiile pot include pneumonie, convulsii sau episoade de apnee.

Pe lângă tratamentul medicamentos, este important repausul, hidratarea corespunzătoare și evitarea factorilor iritanți precum fumul de țigară.

Ce nu trebuie făcut

Nu se recomandă automedicația și nici administrarea de siropuri antitusive fără recomandare medicală. În tusea măgărească, accesele de tuse sunt determinate de mecanisme specifice, iar suprimarea lor fără control poate fi ineficientă sau chiar periculoasă.

Dacă tusea persistă mai mult de două-trei săptămâni sau devine spasmodică, consultul medical este esențial.

Prevenția prin vaccinare

Cea mai eficientă metodă de prevenire a tusei măgărești este vaccinarea. Vaccinul este inclus în schema națională de imunizare pentru copii și se administrează în mai multe doze, cu rapeluri ulterioare.

Imunitatea poate scădea în timp, motiv pentru care, în anumite situații, medicii recomandă rapel și la adolescenți sau adulți, mai ales dacă intră în contact cu sugari.

Tusea măgărească nu este o simplă răceală, ci o infecție bacteriană serioasă, care necesită recunoaștere rapidă și tratament adecvat. Accesele de tuse spasmodică, persistente și epuizante sunt semnul distinctiv al bolii.

Dacă suspectezi această afecțiune, nu amâna consultul medical. Diagnosticul precoce și tratamentul corect pot preveni complicațiile și pot limita răspândirea infecției.