Cum traieste un adolescent divortul parintilor?

Multi adolescenti vorbesc despre acest moment in special cand sunt suparati, revoltati, frustrati. "Voi pleca de acasa", "Voi face ce vreau", "Nu ma va mai obliga nimeni sa fac ceea ce nu vreau" etc - iata cateva dintre cuvintele lor.
 

Modelele adolescentului sunt parintii

Adolescentul, desi trecut de varsta copilariei continua sa aiba multa nevoie de grija si indrumarea parintilor sai. Autonomia, independenta se refera la capacitatile din ce in ce mai mari de autoingrijire, la treburile casnice, la posibilitatea de a face diferite drumuri singur, de a face cumparaturi, de a se ocupa cu responsabilitate de scoala, de a avea pasiuni si hobby-uri personale. In privinta relationarii cu ceilalti, in privinta vietii afective si a maturizarii emotionala si sociale, adolescentul este inca imatur. Modelele sale sunt in primul rand parintii, primii si cei mai de-aproape adulti cu care intra in contact. Cand era mic se juca "de-a mama si tata", incercand sa imite cat mai bine infatisarea si comportamentul parintelui de acelasi sex.


Cum simte el despartirea  fizica a parintilor?

In adolescenta, a ajuns in momentul in care deja face multe din lucrurile pe care le-a vazut inca de cand era mic la parintii sai. In plus, modul de a se relationa cu un partener de sex opus este invatat in familie, de la cuplul parental. Daca a avut parinti care isi aratau iubirea unul altuia folosind nume de alint sau facandu-si cadouri dragalase, si adolescentul va proceda asa cu primul sau prima prieten/a. Daca parintii isi reprosau infidelitatea si crizele de gelozie erau ceva frecvent, adolescentul va simti el insusi lipsa de incredere in prietena sa. Daca in acest context, apar discutii, certuri, neintelegeri, despartirea parintilor, adolescentul fiind destul de mare sa inteleaga despre ce este vorba, va fi in primul rand derutat si destabilizat in procesul lui de identificare cu parintii sai. In mod evident, el nu poate fi de acord cu ceva care il raneste si de aici propria lui pozitie in aceste dispute intre parinti.

Atunci cand parintii se despart, copilul este si el impartit intre ei. Atat fizic, prin faptul ca va petrece un timp separat cu fiecare dintre ei cat si afectiv pentru ca va trebui sa divida inauntrul lui partea pentru mama sa de partea pentru tatal sau. In urma conflictului dintre ei, adolescentul a avut anumite trairi si momente cand s-a simtit mai aproape de mama sa si momente cand s-a simtit mai aproape de tatal sau. Aceste parti ale lui au ramas si vor ramane separate inca mult timp, pana cand el va fi deja matur si poate va reusi sa le puna laolalta, facand apel la diferite mecanisme de aparare, rationalizare, uitare etc.


Care sunt reactiile lui?

In privinta modului in care gandeste si actioneaza, adolescentii au reactii diferite, de la o implicare excesiva in conflictul parental pana la o absenta totala si o retragere ingrijoratoare. Unii adolescenti incearca sa "profite" de neintelegerile si lipsa de comunicare intre parinti si sa poarte diferite mesaje de la unul la celalt cu diferite scopuri. Altii incearca sa se protejeze de suferinta retragandu-se cat mai mult si refuza sa participle la discutii cu fiecare dintre parinti si chiar cu alte rude. O stare depresiva, de retragere si izolare, de refuz al contactului cu oamenii, chiar cu colegii de scoala, uneori abandonul scolii sau boli somatice insotesc aceasta perioada. Toate sunt indicatorul suferintei pe care adolescentul nu o poate elabora, gestiona, rupturii care se produce in inteiorul sau.


Cum il afecteaza?

In functie de sprijinul si ajutorul de care beneficiaza in aceaspta perioada, adolescentul va fi afectat mai mult sau mai putin. Este cert ca el are nevoie sa vorbeasca aceste lucruri, sa exprime trairile sale fara sa fie judecat, criticat, laudat pentru ele. Indiferent ce simte si pentru cine, aceste trairi deosebit de intense il impovareaza. O persoana neutra care sa il poata asculta si doar atat este cea mai in masura sa ii acorde acest ajutor. Neutralitatea ei se refera la lipsa unei judecati, la lipsa sfaturilor si la a nu fi nici de partea mamei si nici a tatalui, la a nu incerca sa convinga adolescentul de ceva ci doar la a-l sustine sa exprime ceea ce simte, crede si gandeste.