L.R.: Conform statisticilor, 11% dintre oameni sunt diagnosticati cu fobii, dar datele neoficiale arata ca 50% dintre noi avem cel putin o fobie. Fobia este extrem de raspandita printre noi si exista o lista lunga cu tipuri de fobii. Pentru ca fobia sa fie diagnosticata trebuie sa fie mai veche de sase luni si trebuie sa apara nu numai la expunerea cu stimulul, ci si la simpla imaginare a lui. Daca te-ai gandit ca esti aproape de stimul este suficient ca sa ti se faca rau, sa intri in panica, sa produci reactii similare celor aparute in preajma stimulului real.
Ce este frica: Exista anumite persoane predispuse la fobii?
L.R.: Este discutabil. Exista anumite teorii care spun ca fobia se transmite genetic, dar sunt si anumite teorii care spun ca, de fapt, fobiile sunt o tara educationala si, mai ales, invatam in familie anumite fobii. Adica, daca mamei ii e frica de inaltime, o sa ma feresc si eu de inaltime. Exista diferite situatii care produc dezvoltarea unei fobii. Sunt fobii care apar ca urmare a unei experiente traumatizante, in care ne-am simtit expusi la stimulul respective. De exemplu, zburam cu avionul, apar niste turbulente, am scapat cu bine, dar pe urma ne-am dezvoltat aceasta frica exagerata de avion, care ne impiedica sa ne imaginam macar o calatorie cu avionul.
Pe de alta parte, sunt fobii la care noi nu am fost niciodata expusi, dar, chiar daca sunt irationale, nu putem sa ni le invingem. Unii psihologi afirma ca acest tip de fobii apare ca mostenire culturala, din inconstientul colectiv. Un astfel de exemplu ar fi fobia de serpi. Ne e frica de serpi, desi nu am vazut niciodata unul.
Frica irationala: Care este diferenta intre fobie si frica obisnuita?
L.R.: Frica obisnuita este o reactie normala la o situatie care ne pune in pericol si ne produce o reactie, de fuga, atunci cand stimulul advers este foarte puternic, sau de lupta, atunci cand simtim ca putem sa il infruntam. Fobia este o frica ce depaseste ratiunea si pe care o dezvoltam ori de cate ori suntem expusi la situatia respectiva sau la stimulul respectiv sau doar ne imaginam stimulul.
De exemplu, este normal sa iti fie frica pe o furtuna puternica, cand esti intr-o padure. Cand insa esti in apartamentul tau, in mijlocul orasului, si esti terifiat la gandul ca vei fi fulgerat in casa, nu poti sa iti stapanesti aceste sentimente de teroare, desi stii ca reactia este exagerata, atunci vorbim de dezvoltarea unei fobii. O astfel de persoana este diagnosticata cu fobie daca ajunge chiar sa se izoleze in casa, de teama sa nu interactioneze cu stimulul fobic.
In tratarea fobiilor, este obligatoriu sa gasim cauza?
L.R.: Exista mai multe scoli psihoterapeutice. In fobie, conform statisticilor, rezultatele cele mai bune pe termen scurt se obtin prin psihoterapia cognitiv-comportamentala. In aceasta terapie se lucreaza direct cu simptomul (frica) si mai putin cu trecutul subiectului si regulile de viata care l-au dus la acest tip de reactie intr-o situatie stresanta.
Cauza care a dezvoltat fobia devine importanta in masura in care este importanta pentru pacient si el simte nevoia de a descarca tensiunea acumulata atunci. Dar altfel, se lucreaza pur si simplu prin expunere si desensibilizare. Adica desensibilizam persoana respectiva in raport cu stimulul. De exemplu, sa luam arahnofobia, frica de paienjeni. In prima etapa, pacientul este expus la stimulul fobic in plan imaginar. Isi imagineaza ca il atinge si vede ca nu se intampla nimic si reuseste sa se relaxeze, sa se calmeze. In urmatoarea etapa, se trece apoi la expunerea in vivo, directa.
Cum ne putem trata fobia?
L.R.: In prima etapa, trebuie sa incepi prin a intelege ceea ce se intampla cu tine. Sa luam ca exemplu frica de inaltime. "Mi-e frica de inaltime" este un fapt real care are in spatele lui cel putin trei nivele diferite. Constientizarea este partea esentiala a acestei prime etape.
Nivelul cognitiv: tu constientizezi frica si iei masuri impotriva ei. Inseamna ca atunci cand stai la etajul 7 si trebuie sa iesi neaparat pe balcon atentia ta este foate concentrata. Esti foarte atent sa nu te apropii prea mult de balustrada, sa nu fie vreun cutremur; esti foarte atent cine e langa tine, ca nu cumva sa faca cineva o gluma si sa te impinga. Deci, atentia ta este solicitata la maxim pentru identificare stimulilor ce pot sa creasca anxietatea.
S-a descoperit ca oamenii cu fobii dezvolta o memorie extraordinara legata de situatiile in care li s-a declansat fobia. Mult mai bine iti amintesti anumite situatii decat daca nu ai avea aceasta fobie. Acesta este nivelul cognitiv.
Apoi, la nivel fiziologic, sunt anumite schimbari, transformari importante pe care, la fel, este bine in prima faza sa le constientizezi. Desi te simteai bine si nu aveai nici o problema, odata ce ai iesit la balcon, au inceput sa iti tremure picioarele, inima incepe sa iti bata mai tare, iti transpira mainile, esti pe punctul de a face un atac de panica, incepi sa respiri mai greu, simti ca te sufoci sau ametesti. Este o gama larga de simptome ce insotesc frica ta de inaltime ori de cate ori esti confruntat cu ea sau cu imaginea ei (e suficient sa vorbesti despre asta pentru ca aceste simptome sa apara).
Mai este si nivelul psihologic care este foarte important. In cazul fobiei de inaltime, o persoana gandeste astfel: "Daca sunt expus undeva la inaltime, eu o sa mor sau o sa imi pierd controlul".
Fiecare are dictionarul lui personal care ii intareste aceasta fobie. Si atunci persoana care are o fobie trebuie sa inteleaga foarte bine ce se intampla cu ea in momentul expunerii la stimulul fobic.
A doua etapa este diferentierea intre real si imaginar. Cel care are o fobie stie ca frica lui este exagerata, ca are componente irationale si componente rationale. El constientizeaza acest lucru, insa nu se poate stapani; atunci ar trebui sa faca diferentierea intre ce crede el si ce se intampla cu adevarat.
Daca iesi pe balcon, emotia ta iti spune, de exemplu, ca 100% o sa mori sau 90% o sa cazi. In acest caz, ne intoarcem pe partea cealalta si transformam aceste puncte in real. Ce inseamna ca 90% o sa cad si o sa mor? Faptul ca din 100 de persoane care ies pe balcon, 90 cad si mor. Se intampla cu adevarat asta? Binenteles ca nu. Astfel ai un impact mai dur cu ceea ce inseamna realitatea si iti dai seama de exagerarea emotiilor tale raportata la momentul sau la situatia respectiva. Te gandesti: cat la suta de fapt din persoanele care ies pe balcon mor? Si atunci iti dai seama de fapt ca, dincolo de emotiile tale, de fobia in sine, riscul nu este extrem de mare. Iesi pe balcon si vezi ca nu ti se intampla nimic.
Te duci si a doua oara; totul pe fundalul unor exercitii bune de relaxare. Pentru ca atunci cand ne este frica, ne incordam foarte mult organismul si ne exacerbam aceasta stare de frica. Fiind relaxati, oprim cumva organismul sa transmita starea de frica, si ii dam sentimental de siguranta. Si asta ne ajuta mult, ne intareste un comportament pozitiv si securizant.
Expunandu-ne de mai multe ori stimulului fobic, ne desensibilizam si fobia trece de la sine.
Cat de multa atentie trebuie sa ii acordam fobiei noastre?
L.R.: Depinde de tipul de fobie. Daca ai o fobie de inaltime si tu locuiesti la Constanta si nu prea obisnuiesti sa calatoresti in afara orasului, nu te deranjeaza prea mult. Dar daca ai o fobie de zbor si esti om de afaceri si trebuie sa calatoresti des cu avionul, e greu sa o ignori. Depinde de disconfortul pe care il ai, de cat de implicata este fobia in existenta ta si cat de des interactionezi cu stimulul fobic.
© Copyright:
Fobia sau frica irationala
Cui nu i-a fost frica, la un moment data in viata, de ceva sau de cineva? Fie ca ne-am temut pentru viata noastra sau a altcuiva in situatii limita sau pur si simplu am simtit un nod in gat cand am trecut pe langa catelul vecinului, frica este o urmare fireasca a activarii instinctului nostru de conservare. Ce se intampla, insa, cand frica de anumite obiecte sau situatii se declanseaza si dincolo de contactul direct cu stimulul care o provoaca? Cand frica devine irationala, obsedanta si incontrolabila? Specialistii o numesc fobie. Lena Rusti, psihoterapeut, ne explica ce este fobia si cum se poate trata.
Comentariile 1-50 din 100
Care vreti sa discutati de fobia sociala,impreuna pt o solutie raul05_2005@yahoo.com
care suferiti de fobie sociala,intrati sa vorbim
Eu am 10 ani si sufar de frica de fantome si de intuneric inca de la 4 ani.Cate odata ,cand ma urc in pat am impresia ca fantoma strabunicului meu sta langa mine...cateodata ma ia plansul si nu ma pot controla...imi vine sa MOR!!!!!!!Chiar nu ma pot controla...La fel si la intuneric nu pot adormi decat cu ceva aprins sau cu parintii sau cu bunicii langa mine.AJUTATI-MA, VA ROOOOG!!!!!
Buna dragelor,eu am dezvoltat de-a lungul timpului tot felul de fobii,la un moment dat,nici nu mai ieseam din casa.Situatia s-a agravat si mai rau dupa nasterea celui de-al doilea copil,cand atacurile de panica au devenit mult mai frecvente,m-am simtit total depasita.Am fost la doctori,mi-au prescris o multime de medicamente,dar am renuntat la ele din cauza efectelor secundare.Am inceput si psihoterapia si sotul meu mi-a cumparat niste programe audio de pe brainsync,ro care m-au ajutat enorm.Daca aveti rabdare si faceti activ ceva,puteti sa va imbunatatiti starile,eu am reusit!Multa sanatate!
"Teo pe 20 Aug 2012, 01:06 Mi-e frica sa ies pe strada Acum 9-10 luni cand veneam mai pe seara de la scoala(pe la 6),un barbat se tot uita la mine de dupa o masina si cand a vazut ca ma indrept catre intrarea blocului a venit catre mine,s-a oprit in loc cam la 4m in fata mea si a scos din pantaloni....stiti voi ce...." Teo, da-mi add la octav9 si iti spun cum sa treci peste.
Am un copil de 13 ani ,care a fost traumatizat la nastere,din prima zi de viata a avut crize( intepenea tot corpul ),medicii nu ii puneau un diagnostic clar,encefalograma a fost normala tot timpul,acum ii este frica de inaltime de spatii deschise,nu merge singura pe strada . Intelectualul este foarte bun Nu stiu ce sa mai fac!
Acum 9-10 luni cand veneam mai pe seara de la scoala(pe la 6),un barbat se tot uita la mine de dupa o masina si cand a vazut ca ma indrept catre intrarea blocului a venit catre mine,s-a oprit in loc cam la 4m in fata mea si a scos din pantaloni....stiti voi ce.Am ramas incremenita.Am reusit sa intru in bloc cam in 10 secunde pt ca deja sunasem la interfon.Am gasit puterea sa-i spun ca daca il mai vad chem politia.Cand am ajuns in casa tremuram toata dar mi-am zis ca a fost o frica de moment si ca in maxim 2 luni o sa uit incidentul.Din pacate nu a fost asa.Am devenit paranoica.Mi-e frica sa ies din casa chiar si pana la ghena de gunoi care e foarte aproape.Ma gandesc sa nu fie vreun betiv dupa usa si sunt pregatita sa dau un pumn daca chiar ar fi cineva acolo.Cand ies pe strada sa iau paine de exemplu ma uit in toate partile,la toti oamenii,in special la barbati,la privirile lor si unde isi tin mainile. In ultima vreme sa spunem ca a mai scazut putin din frica,dar ma gandesc ca vine iarna si se va intuneca devreme,iar eu voi iesi cam tot la aceeasi ora de la scoala si ma panichez. Am incercat sa ma controlez si sa fiu ca inainte de acel incident,dar nu s-a putut. Habar-nam ce sa mai fac.....
Eu am o teama exagerata fata de paianjeni, e greu de inteles pt unii, dar nu mi-e teama ca mi-ar putea face vreun rau. Si ca sa fiu mai explicita: mi-e teama sa ma uit la poze, sa-i vad la TV, si mai grav mi-e frica de cei de jucarie. Imaginea lor ma inspaimanta si reactionez urat de tot, de curand a adus cineva o tarantula de jucarie in birou, am crezut ca mor de frica, am inceput sa tremur si am iesit plangand din birou. Am rugat pe cineva s-o puna undeva intr-o cutie sa nu o mai vad si apoi am stat toata ziua cu teama ca cineva ar putea face o gluma proasta si sa ma sperie din nou. E groaznic sa ai o asemenea fobie, sa-ti fie frica de imaginea in sine, de forma acestei vietuitoare, si nu de faptul ca ar putea sa-ti faca vreun rau. Nu stiu daca as putea sa ma vindec de aceasta fobie, as fi foarte fericita sa ajung macar sa nu-mi mai fie frica de cei din poze sau cei de jucarie.
Dezvolt o ciudata fobie prntru urechelnite. Au aparut acum aproximativ o saptama pe peetele de afara al casei si daca las geamul deschis intra chiar si cu plasa bine prinsa de rama. Mi-e frica sa ma culc de teama sa nu am vreuna in pat si se intampla sa ma gasesc cate una pe birou si sa inghet de frica. E ceva in neregula. Nu am mai pati asa ceva pana acum. Am senzatia ca se urca pe mine si ca nu pot scapa de ele.
In articol s-au scris lucruri interesante. Pe de alta parte exista si alte alternative. Fobia se poate trata in 15 minute, daca paacientul vrea sa-si rezolve aceasta problema. Procesul este unul extrem de simplu si nedureros, iar rezultatul este garantat si poate fi verificat imediat. Pe evabergmann@blogspot.com gasiti toata lista fobiilor existente la ora actuala in lume. Multe sunt cunoscute, despre altele veti citi pentru pentru prima data aici. In masura in care vreti informatii suplimentare va stau la dispozitie la adresa de mail therapist.eva.bergmann@gmail.com. Si cel mai important: daca vreti sa scapati de o fobie tratati CAUZA, nu efectul. Va astept cu drag. Eva Bergmann
as dori sa stiu si eu cum sar putea scapa de laganat sau un remediu ceva ca nu stiu ce sa fac astept un raspuns pe adresa de mess multumesc shady_eminem1985
As dori sa stiu sa descopar cauza acestei oribile fobii..mi se face rau numai la gandul unui paianjen,am nevoie de ajutor
Si la mine au aparut starile de fobiie,in urma cu 2 ani.De atunci ma chinui ingrozitor.Nu locuiesc in Romania,iar medicii de aici ma sfatuiesc sa nu iau calmante pt ca creeaza dependeta.Cand au inceput primele simptome,tocmai ma intorceam din concediu. Nu stiu cum se numeste fobia pe care o am?poate fi un amestec intre agarofobie si altceva?mi-e teama sa ies din casa de frica ca trebie sa erg la toaleta.Asta se intampla icand sunt in autibuz,metrou,masina....e un calvar.Va rog ajutati-ma!multumesc
si daca o sa fiu eu acela 1 din 500 000 care o sa cad de la balcon ? cum s=a intamplat de curand cu animatoarea de pe litoral care a cazut de la balcon ?sau urcandu=ma in avion ,de unde stiu ca nu voi fi eu intr=unul din zecile de avioane (din milioanele -e adevarat ) care cad anual ? nu cumva e o problema cu necunoscutul in general ?
Articolul mi se pare foarte bun.Si eu am cateva fobii,la fel cum majoritatea lumii.Problema intervine atunci cand nu-ti mai poti desfasura activitatea zilnica din cauza,cand iti influenteaza cariera,viata sociala,personala,etc..Spre ex.,la mine 'expunerea la stimul' in repetate randuri mi-a facut mai mult rau,amplificand simptomele.In cazul fobiei sociale s-ar putea sa foloseasca metoda de a interactiona si in alte conjucturi,inafara de scoala(vb de anxietate de performanata),la un ceai,sau chiar bere:la mine a functionat intr-o oarecare masura :P succes,cheers
eu sufar de claustrofobie de cand am ramas insarcinata.M-e frica de spatile inchise si de tot ceea ce ma strange chiar si un inel daca port si dimineata cand ma trezesc am degetele umflate si nu pot sa scot inelu ma sufoc si intru in panica.va rog care ma poate ajuta sa scap de acest chin
Am o problema si nu stiu daca pot sa o numesc fobie. Obisnuiesc sa ma uit la multe filme...horror si de obicei eu sunt cel care da stingerea si tot timpu aud zgomote mi se pare k s uita cineva la mine si parca ma simt amenintat; k si cum as fi victima unui spirit(nu sunt inspaimantat de crime sau asa dor de ceva supranatural: spirite,demoni,etc).. ma puteti lamuri si pe mine??contactatima la raulyo22@yahoo.com
am si eu o problema, simt ca orice durere cat de mica poate fi o boala grava, mi se usuca gatul simt ca nu mai am aer si ma panichez. cel mai grav e ca nu mai pot iesi din casa. va rog mult daca ma puteti ajuta scrieti la teo4280@yahoo.com
imi este frica de toate insectele posibile....nu stiu,cred ca sunt foarte bolnava.
Am o frica teribila de gandaci...cred ca pot zice ca este o fobie...Cand vad unul pe strada il ocolesc...sau dak gasesc unul prin casa tip...plang ...tremur...imi vine sa ma urc pe pereti...fratemiu zice ca sunt nebuna...oare chiar asa e?
eu nu pot sta unde e aglomeratie ,de ex ieri prietena mea a vrut sa mancam in oras,am ajuns acolo iar pe mine m`au luat toate caldurile ,la voce ma schimbasem si eram f incordat..si transpirasem.de multe ori am patit asta si o patesc in continuare.nu stiu ce sa fac help
sa intamplat cand eram ff mica.aveam 10 ani si mi-a cazut pe fata de atunci mi-se face rau de cate ori se intampla sa dau d el ,ce sa fac? spuneti-mi va rog
am o frica ingrozitoare de gandaci; mi se zbarleste toata pielea pe mine, ma trec frisoane si cu cat incerc sa ma detasez de aceasta problema parca mai rau imi este, frica creste, nu scade; m-am gandit serios sa apelez la un psiholog; nu cred ca expunerea la stimul m-ar putea face sa scap de aceasta frica, din contra cred ca as lesina daca ar pune cineva un gandac pe mine; realmente nu stiu ce sa fac;
am si eu o problema nu pot asculta muzica ,nu imi place nici un fel de gen de muzica ,pur si simplu ma irita nu ma relaxeaza si ma enerveaza
foarte bun articolul.as vrea adresa de mail a doamnei
Mi-a placut articolul, daca se poate as dori sa-mi dati adresa de mail al doamnei lena rusti.
Buna ziua! Eu am o frica excesiva de orice:mi-e frica de ce poate aduce ziua de maine,de pierderea serviciului,de creditele de la banca,de batranete,de moarte,cred ca sunt cea cu drobul.Ma puteti ajuta cu ceva?
Buna! Eu se pare ca am o fobie a viermilor si a ramelor... pur si simplu cand vorbesc despre ei sau vad vreo poza cu aceste nevertebrate imi vine sa lesin... nu stiu ce sa mai fac? Va rog ajutati-ma! Tin sa va anunt ca am 14 ani o varsta foarte frageda de aceea nu vreau sa sufar toata viata de aceasta fobie:| Plz help me !
Imi place articolul foarte mult pana sa citesc asta am crezut ca sunt singura care are aceste frici sau stari de panica. Si eu sufar de asa zisa fobie frica de iesit afar sa nu mi se faca rau sau frica de locuri aglomerate nu pot iesi intr-un club daca e multa lume ca simt ca nu pot lua aer si ca simt ca ma ia cu lesin.mi-e frica deasemenea de inaltime mi-e frica sa nu am vreo boala si mai am si alte mici chichite. Vreau sa zic ca eu nu vreau sa-mi petrec tineretea in casa ca am doar 22 de anu si eu sunt constienta ca daca as iesi si as umbla putin prin oras si sa ma socializez poate as scapa de toate astea va rog spuneti-mi si mie cum sa ma gandesc cum sa scap de aceste temeri ca nu am fost asa si care sunt cauzele ca am ajuns asa va multumesc sper sa-ma ajuye cineva adresa mea de mai e mailath_erika@yahoo.com
Eu sufar de frica de boala, de moarte. La tot ce ma doare sau ce simt asociez cu ceva grav. De ex daca ma doare capul cred ca voi face atac cerebral, daca ma inteapa inima cred ca voi face infarct etc. Credeti ca voi scapa de aceasta teama?
E bine de stiut si de indrumat persoanele care nu stiau ca are fobie...
Minunat articol, dar este simplu de zis sa ne expunem de mai multe ori stimulului fobic pentru a ne desensibiliza, din pacate, mai greu de facut;
Si eu sufar de fobie sociala, manifestata in special la serviciu in relatii cu sefii, este o tortura credeti-ma, as fi preferat sa sufar de orice alt tip de fobie, am luat Seroxat 2 ani si m-am simtit excelent dar m-am ingrasat 7 kg. Psihiatrul mi-a prescris Efectin cica sa iau toata viata si nu mai vreau, pentru ca am avut niste simptome groaznice cand am intrerupt Seroxatul cu toate ca am facut-o gradat. Maine ma duc la homeopat sa vad dace se poate rezolva ceva pe aceasta cale. Daca nu, n-am decat sa ma droghez toata viata cu pastile.
Mi-e frica de intuneric, paianjeni si de analiza la sange, sufar de hipertiroidism si trebuie sa fac analiza la sange lunar, dar cand ajung in laborator ametesc si mi se face rau, va rog ajutati-ma. De asemenea nu pot dormi cu lumina stinsa daca nu e cineva langa mine, cat despre paianjeni ce sa spun, cand vad unul mi se inmoaie picioarele.
Sufar, dupa cum se vede de 2 tipuri de frica: de inaltime si de spatii inchise. Stiu ca de fiecare data totul este exagerat si irational dar de multe ori nu-mi pot controla reactiile. Cosmarurile mele sunt legate de caderea de la inaltime si de a fi uitata intr-o cusca sau o camera foarte mica din care nu mai pot sa ies. Frica de inaltime este atat de mare incat reactionez violent si cand copilul meu se duce pe un balcon la un apartament care se afla la o inaltime mai mare de etajul 5 (am impresia ca va cadea de acolo). Nu stiu daca voi putea sa scap de aceste fobii dar de multe ori ma straduiesc din rasputeri.
Sufar de arahnofobie. De fiecare data cand vad un paianjen fac un atac de panica. AM MARE NEVOIE DE AJUTOR!!! Va rog frumos sa-mi dati un sfat :((
Noi suntem cei care trebuie sa ne controlam in rest nu ne va ajuta nimeni.
Eu pot indica fobiile!
Am iesit in urma cu 4 ani cu niste prietei la cafea. Paharul era fierbinte si atunci am avut o stare de tremur - tremurandu-mi mana. De atunci tot timpul cand ies undeva trebuie sa beau 2-3 beri ca sa ma relaxez si implicit sa ma comport normal ca sa nu mai tremur. Ce imi sugerati sa fac?
Buna, cand eram copil dar si cand am mai inaintat in varsta (acum am 29 de ani), aveam o teama inexplicabila ca exista cineva sau mai bine zis o forta sub patul unde dormeam si ca vrea sa ma traga. Imi linisteam aceasta teama teribila invelindu-ma toata lasand doar nasul afara ca sa pot respira. Devenise un chin pentru mine, imi era parca frica sa respir sau sa ma misc ca sa nu-mi observe prezenta, cumva sa nu deranjez. Am incercat sa-mi controlez aceasta fobie dar nu am reusit, ce m-a ajutat foarte mult, dupa multi ani, mai precis pana acum trei ani cand am inceput sa citesc Biblia, ei da, asta m-a ajutat sa inving aceasta obsesie. Din cand in cand mai apare insa ma gandesc ca nu e nimic in universul asta care sa-mi poata face raul asta atat cat Dumnezeu ma iubeste si ma apara. Ma gandeam in clipele alea ca El nu vrea sa-mi fie frica ca nu vrea sa ma sperii de acea "forta" care vroia sa-mi faca rau. Simteam cum ma acopera cu bratele sale si nimic nu poate sa-mi faca nimic. Dumnezeu a fost salvarea mea. Poate parea neadevarat sau... nu stiu cum, dar m-a ajutat .
Am o problema cu intunericul... am 19 ani si nu am dormit niciodata in camera singura si cu lumina stinsa... ori cu cineva cu mine, ori e lumina aprinsa. Nu stiu exact de ce imi e frica... dar lucrul care imi provoaca cea mai mare frica sunt siritele, fantomele si altele de acest gen... nu ca as fii vazut vreuna. Aseara chiar m-am certat cu prietenul meu pentru ca nu vroia sa dormim cu tv-ul aprins. Ma ia o spaima enorma daca el adoarme inaintea mea... nici nu imi pot imagina cum ar fii sa stau intr-o camera fara pic de lumnia, ma ia groaza, cam asta a fost... vad ca nu sunt singura care are o problema de genul asta... Va poop.
Nu stiu ce mi se intampla dar de o luna si ce va mi se intampla niste lucruri ciudate. Acum o luna cumnatu meu sa operat si am fost cu sotul meu sa stam si noi cu el si eu vazandu-l in ce stare este ma impresionat si nu a mai durat mult si mi sa facut rau am lesinat avem tensiunea 7, aveam un gol in stomac imi venea sa plang de ce nu stiu. A trecut cam o luna de atunci am fost in mol si cand am urcat sus nu aveam nimic cand sa coboram eu nu am mai putut sa cobor cand ma uitam in jos aveam un gol in stomac si ma lua ameteala. Astazi m-am dus la un magazin care avea doua etaje m-am urcat linistita cand sa cobor ma luase frica am coborat repede sa nu ma ia ametealea sau sa lesin.
mi-e frica de gandaci dar doar daca ii vad in casa, daca sunt afara in iarba pot sa ma si apropii de ei, insa daca ii vad pe lucrurile mele mi se inmoaie picioarele de parca m-as uita la un film de groaza.
Am o frica de bolnavii epileptici am vazut un caz la varsta de 25 de ani si de atunci nu mai scap de frica acesta am 38 de ani cei mai frumosi ani au trecut cu acesta spima si ma confrunt zi de zi cu teama acesta iau ca tratament coaxil dar nu mai pot sunt ametit am o frica care ma ia din stomac mi se invirte cerul deasupra capului va rog ajutati-ma
Am 44 ani si din copilarie sufar de teama de spatii inkise si de locuri aglomerate. De 5-6 ani, am descoperit ca sufar de teama de spatii deschise, de locuri necunoscute, de intuneric, de mall-uri, de metrou, treama de a pleca departe de casa, pt ca numar in gind kilometrii ce ma despart de casa si intru in panica. Am facut 2 luni tratam homeopat, si dee un an jumate tratam cu zoloft, rivotril, rispen, si ma simi putin mai bine, insa convingerea mea este credinta in Dzeu, rugaciunea si postul.Asta nu e o boala ce se vindeca,, depinde doar de vointa si autocontrol, insa eu nu pot controla situatiile care stiu ca ma vor duce la starea de panica, ce imi da palpitatii, sufocare, tremuraturi, neliniste. M am saturat si de antidepresive si antipsihotice, asa incit aceste medicam imi dau reactii adverse, cu constip, tulb de vedere, etc. Singuira mea nadejde este in bunul D-ZEU!
ma bucur de aceste intrebari pt ca prietena mea cred eu ca are asa ceva si imi este teama pt ea...ea este o persoana care a avut o traumatiuzare prea rea ..ea este mereu inchisa si vrea mereu sa stea izolata in casa pt ca ii este teama sa nu faca ceva gresit..pt ca mereu ii este bine eu sunt linga ea dar se schimba prea repede si nu stiu cum pot sa o ajut citeodata cred ca eu am gresit dar stiu ca ea se schimba minut dupa minut...vorbeste ceva si nu stie sa termine acel subiect pt ca trece la altul si nimeni nu o intelege...va multumesc pt raspunsuri asa ca acum eu am sa-i fi alaturi..anna
Ce parere sa am... astzi p data de 5.08.2008... mama mea a gasit un paianjen... si o tipat... si eu m-am dus sa vad ce are... cand colo ea vazuse un paianjen... eu cand am auzi cuvantul paianjen am simtit ca mi se opreste aerul..numai puteam...numai suport boala asta...am inceput sa tremur pana la gasit mama si la omorat...si acuma eu tot tremur..numai suport boala asta..va rog sa ma ajutati cu un sfat..am doar 15 ani..si chiar am nevoie de un tratament
Dupa nasterea gemenilor (fata si baiat) am fobie. De 16 ani nu pot sta singura nicaieri, depind la fiecare minut de o persoana matura si cunoscuta. Este groaznic nu pentru mine ci familia mea. Copii nu au avut si nici nu au o mama normala si ia afectat si pe ei. Cu timpul au devenit sprijinul meu psihologic incercand sa ma sprijine. De copil am avut atacuri de panica dar nu stiam ce este cu mine. Am observat ca si fata mea a avut 2 atacuri de panica la dentist, recoltarea sangelui pt analize. Nu stiu daca din cauza mea traind cu mine sau este ereditar. As vrea pentru ei sa stiu cum sa procedez sa nu aiba aceasta problema. PAREREA MEA ESTE CA AR TREBUI SA SE DISCUTE CAT MAI MULT DESPRE PROBLEMELE PSIHOLOGICE, cred ca daca am fi informati mai mult am trece mai usor peste ele iar pe unele le putem evita.
Imi place inotul foarte mult... dar in bazine care sa nu depaseasca 2m... cand sunt in apa mai mare de 2m imi apare imediat o imagine cu mine in mijlocul marii... inconjurata doar de apa... este fobie?
E interesant articolul pt ca eu chiar mi-am identificat toate starile acestea pt ca am o fobie. Nici nu pot sa rostesc numele sau sa il scriu. Anumite animale... care s-au amintit si in articol. E groaznic. Am ajuns sa imi fie frica de cablul de la dus. O rice forma ma duce cu gandul acolo si imi declanseaza o serie de imagini teribile. O sa merg la psiholog din aprilie pt ca nu pot sa scap singura, dar mi-e frica de ceea ce presupune adica nu imi pot imagina sa iau contact cu... am impresia ca o sa paralizez daca se intampla asa ceva. De multe ori visez oribil din cauza asta. Chiar imi doresc sa scap de aceste lucruri.
Posteaza comentariu