Acest an școlar sau cum arată haosul

Sunt mama lui Victor (10 ani) și sunt tare mândră de asta. Am divorțat când copilul avea 2 ani și de atunci a început aventura noastră în doi și viața mea de femeie divorțată.
Sunt mama lui Victor (10 ani) și sunt tare mândră de asta. Am divorțat când copilul avea 2 ani și de atunci a început aventura noastră în doi și viața mea de femeie divorțată.
14 Octombrie 2021
13 septembrie 2021, an pandemic. Bine, depinde pe cine întrebi. Începe școala cu reguli respectate (iar depinde pe cine întrebi).
Se respectă regulile de pandemie cam cum respectam noi faptul că nu se fumează în școală. Punem masca să ne vadă lumea, dar palmăm pandemia de câte ori avem ocazia.
 
Școlile încep fizic, suntem încrezători, vom înfrânge, nu suntem noi cei viteji și mai drepți dintre traci? Cam da! Chiar și datele o spun... vitejii ca vitejii, dar lumea celor drepți se mărește zilnic cu câteva sute de persoane.
 
Școlile rămân deschise, ministrul ne liniștește spunând că se închid ultimele și se deschid primele. Ne-am liniștit!
 
25 septembrie 2021, același an pandemic. Apare primul caz în clasa copilului. Procedura spune că se trece online și copiii se vor întoarce la școală după 8 zile, în baza unui test negativ, sau pot aștepta 14 zile și se întorc fără test, fluierând cum ar veni (pe sub mască, da).
Buon! Trecem online.
 
Primele zile de online au nevoie tot de câteva zile ca să li se poată scrie povestea.
 
Restul, după 25 septembrie, ar putea fi foarte bine ilustrat cu prima mâzgăleală a copilului pe o hârtie. Nu știu dacă ai voștri au avut acest moment, dar al meu l-a avut: i-am pus un pix în mână și o foaie și i-am arătat că pixul lasă urme. S-a pornit și a dat cu el în toate sensurile, apoi m-a urmărit toată ziua cu foaia aia să mi-o bage în ochi și să-mi arate ce mare artă a făcut. Eu mă arătam entuziasmată de fiecare dată când micul Picasso imi aducea tabloul în raza vizuală. Cam așa cred că ar vrea și domnul Câmpeanu să ne uităm noi acum la tot ce se petrece.
 
Trec primele 8 zile.
Ne testăm după 8 zile? Unde? Acasă? La o clinică? La școală? Pe banii cui? Dar de ce să-i testăm? Dar de ce să nu stea 14 zile? Oricum, după aceste 8 zile e pe alese: cine și cum vrea. Între timp, evident, au mai apărut câteva cazuri printre ei, iar virusul ăsta nu este online. Dacă unii se întorc și alții nu, vă dați seama, asta presupune ca profesorul să fie ”împărțit„: va preda și fizic, celor care aleg să se ducă, dar și online - celor care aleg să nu se ducă. Buon! Suntem părinți uniți, vrem binele copiilor, decidem să mai stăm acasă încă o săptămână. Stăm!
 
Stăm în timp ce din ce în ce mai mulți viteji se luptă cu boala și din ce în ce mai mulți înfrâng în lumea celor drepți.
Urmează iar consultări cu părinții, cu profesorii, cu conducerea școlii, majoritatea câștigă, mergem la școală!!! (că doar e ultima care se închide, nu așa s-a zis?)
 
Mergem! Mai mergem trei zile și apare alt caz. Azi. Suntem anunțați să mergem să ne luăm copiii de la școală. Începe alt haos, părinți cu program dat peste cap, care nu puteau ajunge imediat la poarta școlii, copii care plecau și alții care rămâneau în clasă. Am refuzat până acum să scriu despre asta. Și nici timp nu pot să zic că am avut prea mult. Clasa a V-a nu e deloc simplă, iar online, vă zic, e și mai complicată.
 
Altceva voiam să vă zic, că se tot vorbește despre binele copiilor și cum e mai sănătos pentru ei (fizic și mental) să meargă la școală, decizie care ne aduce în acest bambilici, dar despre părinți nu vorbește nimeni.
Despre sănătatea părinților nu vorbește nimeni... Că azi, după anunțul cu luatul de la școală, dacă suna careva la Salvare, venea ambulanța și ne ducea direct la Obregia, fără nicio discuție și chiar și fără test Covid.


 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod