Intrerupere de sarcina?

Exista multe momente dificile in existenta unui cuplu. Se pare ca momentul transformarii unui cuplu intr-o familie este un scop posibil pentru parteneri. De regula, existenta unei familii este generata de aparitia unui copil. Totusi, sunt si cupluri care sunt puse in situatia de a analiza oportunitatea aparitiei copilului. Atunci apare posibilitatea efectuarii unei intreruperi de sarcina. Printre momentele de criza ale cuplului acesta reprezinta unul cu un impact crescut.

Un studiu efectuat de o anumita biserica din SUA demonstra ca cele mai multe cupluri care au parcurs o intrerupere de sarcina se despart in mai putin de un an. Articolul nu era foarte documentat deoarece nu spunea si cate cupluri care nu au parcurs un avort se despart in interval de un an. Cert este ca evenimentele de tipul intreruperii de sarcina sunt momente de criza suficient de puternice pentru ca un cuplu sa fie supus unei crize autentice.

Motivul pentru care am simtit nevoia sa va scriu despre aceasta tema este subiectiv. Primul meu caz de cuplu mi s-a adresat cu o problematica de acest gen. De curand am aflat ca sunt impreuna, in SUA, ca asteapta un copil si ca au devenit un cuplu stabil. Un cuplu care se iubeste. Dintr-un cuplu cu probleme, ce nutrea ganduri de separare a devenit un cuplu functional, pe cale de a deveni o familie. Au fost necesari cativa ani pentru ca sa se intample astfel, iar faptul ca au reusit reprezinta pentru mine o confirmare ca este posibil ca oamenii sa fie ajutati sa depaseasca problemele.

Situatia in care trebuie facut un avort este dificila deoarece apar ganduri si sentimente contradictorii, in special la femeie. Pe de o parte este motivul pentru care ar pastra copilul, pe de alta parte este dorinta de a-l avea. Doua stari contradictorii la fel de puternice care dau o stare de tensiune. Indiferent de varianta aleasa, ramane sentimentul neplacut al ratarii variantei secundare.

Pe de alta parte, apare la femeie tendinta de a considera vinovat pe oricine - pe "tata", pe parinti, pe doctor. Am intalnit un caz in care cuplul dorea sa aduca in fata instantei Cabinetul Medical ce efectuase intreruperea pentru mal praxis, desi ceea ce se intampla cu pacienta erau lucruri firesti - o stare de depresie. Sentimentul de pierdere si de depresie este o stare naturala dupa ce o femeie a parcurs aceasta depresie. Aici vorbim despre ceea ce se intampla in femeie si are consecinte neplacute pe care le poate depasi sau nu. Cand vorbim de intreruperea de sarcina ceea ce se pune in evidenta este "temeiul maternitatii", iar temeiul este in mare parte de factura inconstienta.

Eu nu militez nici pentru legalizarea si nici pentru interzicerea avortului. Aceasta nu este o problema a cabinetelor de psihologie, ci este una a Parlamentului. Cert este ca, indiferent daca este legal sau nu, intreruperea de sarcina are loc - si, tot indiferent de caracterul legal sau ilegal, are efecte psihologice certe. Caracterul legislativ are un impact minim asupra clientilor sau pacientilor de psihoterapie.

Asadar, femeia intra in momente dificile care ii afecteaza evolutia profesionala si sociala, iar cuplul prin starea de tensiune pe care o creeaza intra intr-un moment de dificultate majora. Tendinta de a proiecta propriile nelinisti, propriile anxietati asupra celuilalt sunt stari importante.

Schimbarile de stare psihologica deruteaza, iar femeia intra intr-o stare de depresie care o impiedica sa se manifeste in modul sau obisnuit. Este mai sensibila sau este mai agresiva. Are tendinta de a reprosa unele lucruri partenerului. Este derutata. Se simte neprotejata. Este ingrijorata in ceea ce priveste starea sa de sanatate. Sunt simptoame destul de raspandite.
Problema cuplului o constituie faptul ca aceasta experienta isi pune amprenta si asupra viitorului cuplului. Intr-un fel sau altul, experienta trece si este partial uitata insa uitarea nu inseamna si anularea starilor afective declansate de momentul respectiv. Acest proces va duce la erodarea cuplului si la structurarea unui moment dificil - cel al separarii efective. Chiar daca cuplul reuseste sa ramana impreuna, experienta isi va pune amprenta iar resentimentele scoase la lumina vor continua sa fie active chiar daca pe un plan inconstient.
Aceasta nu inseamna insa ca este un dat, ci doar ca asa se intampla in numeroase cazuri. Dar orice problema are o solutie.

Prima si cea mai la indemana solutie este separarea cuplului. Tot de obicei aceasta separare este un simptom si nu o consecinta logica a ceea ce simt partenerii. Este logic ca un cuplu sa se separe pentru ca cei doi nu se mai iubesc si nu mai simt decat indiferenta unul pentru altul sau numai unul fata de celalalt. Este insa ilogic ca un cuplu sa se separe - desi amandoi se iubesc - numai din pricina resentimentelor scoase la iveala de o situatie data.

O alta solutie este asumarea a ceea ce se simte. Asumare este un cuvant vag si destul de ciudat in acest context. Imi asum actiunea, prin urmare ce mai este de facut? Ar putea aparea ca o intrebare inerenta. In mod normal, ceea ce ramane de asumat este ceea ce simte, in special suferinta. Suferinta de a pierde ceea ce iti doresti. Suferinta de a pierde o parte din tine.
Asumarea este un lucru dificil si care tine cont de capacitatea fiecareia de a fi cu ea insasi. Eu numesc aceasta capacitate Eul Autoreflexiv care este o buna solutie pentru acest gen de situatie.

Sa-ti exprimi de 100 de ori motivele care te-au indemnat sa faci asta reprezinta o solutie inutila deoarece nu face altceva decat sa conduca la accentuarea sentimentelor negative. Mai curand, solutia ar putea fi capacitatea de a exprima partenerului ceea ce simte femeia, ceea ce a simtit, ce isi doreste. Evident se pune problema si daca partenerul reuseste sa suporte o asemenea "povara" si sa stiti ca nu este un lucru usor deoarece si el are sentimentele lui si este direct implicat.

O recomandare daca luati asemenea decizie: nu plecati de la ideea ca este o actiune exclusiv feminina, ci una a voastra. Faptul ca in cabinetul medical femeia va intra singura pe usa nu inseamna ca este exclusiv o problema feminina care nu implica de loc partenerul. Pentru actul conceptiei sunt necesare doua persoane. Ambele sunt implicate si ambele au pareri si sentimente despre "a fi parinte" si "a face intrerupere de sarcina". Este drept ca in momentul de dupa intrerupere, apare tendinta ambilor parteneri de a se retrage in sine si a anula comunicarea autentica.

Parerea mea este ca, daca te decizi pentru o asemenea experienta este bine sa apelezi la o perioada de consiliere psihologica. Experienta imi spune ca nu sunt necesare foarte multe sedinte pentru a parcurge mai usor aceasta perioada. Consider ca un set de 10 sedinte este suficient pentru a evita neplacerile ulterioare, cu atat mai mult destramarea cuplului. Poate ca o suma in jur de 5 - 6 milioane lei este utila sa investesti in sanatatea ta si a cuplului.

Evident, solutia ideala este prevenirea prin alte mijloace contraceptive. Dar acest subiect este foarte discutat si cred ca un medic este mai in masura decat mine sa ofere toate informatiile necesare, astfel incat nu ma voi opri asupra acestui subiect. Singurul lucru pe care il pot spune este ca ar fi bine sa existe apelul la profesionisti in toate actiunile noastre desi sunt si motive economice care impiedica multe persoane sa procedeze astfel.

De asemenea, aparitia unui copil in cadrul unui cuplu cand nu exista posibilitatea financiara a intretinerii lui este o alta problema si poate ca este mai bine ca un copil sa nu fie perceput ca "o povara". E dreptul unui cuplu sa se protejeze astfel. Dar exista persoane care, din motive religioase, considera ca aparitia unui copil este o datorie si un dar ceresc indiferent de ceea ce se intampla economic. Este dreptul fiecarui cuplu sa isi pastreze perceptele religioase.

Dar indiferent de decizii si cauzele lor important este sa fim pregatiti sa consideram simplu: decizia noastra va avea consecinte si pozitive si negative. Suntem pregatiti sa ne asumam consecintele negative (cu cele pozitive nu sunt mari probleme)? Rolul sedintelor de psihoterapie individuale (pentru femeie) sau de cuplu este de a marca psihologic separarea de copilul pierdut, scoaterea la lumina si exprimarea resentimentelor, asigurarea unui cadru de comunicare pentru cuplu, exprimarea sentimentelor fata de partener. Rolul consilierii psihologice este de a ajuta la parcurgerea rapida de catre femeie a perioadei dificile ce urmeaza intreruperii de sarcina.

Mesajele primite pe adresa iubire@eva.ro vor primi un raspuns pe site fie in cadrul unui articol, fie la rubrica de raspunsuri.

Mesajele primite pe adresa cabpsi@mymail.ro vor primi raspuns confidential, insa intr-un interval de circa o luna. Acest fapt este determinat de multimea mesajelor din aceasta casuta.

In cazul in care doresti un raspuns urgent si confidential, poti sa iti programezi o intalnire, la numerele de telefon 021 637 02 90 (pentru Bucuresti) sau 0722 453 906 (pentru Bucuresti, Timisoara, Bacau).

Nu se acorda consiliere telefonica. De la 1 ianuarie CPAP are un serviciu de asistenta psihologica la domiciliu. Serviciul este valid pentru orasele mari ale tarii.