Am 38 de ani şi sunt o femeie împlinită. Am o carieră frumoasă care îmi oferă satisfacţii şi bani. Pe lângă asta am moştenit suficienţi bani de la familia mea, ca să nu fie nevoie să muncesc vreodată. Totuşi pentru că îmi place meseria pe care mi-am ales-o – sunt avocat – am avut succes şi în carieră, iar asta îmi dă o siguranţă şi nişte certitudini pe care puţine femei le au la vârsta mea. Sunt sănătoasă, arăt mult mai tânără decât vârsta pe care o am şi asta mi-a asigurat mereu succes la bărbaţi. Niciodată nu m-am gândit până acum la faptul că ei ar sta cu mine pentru bani, date fiind atributele despre care v-am spus mai sus.
Totuşi, de vreo doi ani de zile sunt cu acest tip pentru care am acum sentimente confuze. Este mai tânăr decât mine cu cinci ani, este un bărbat foarte frumos, cuceritor, şarmant, un amant excelent şi un om de lume. Dar are o problemă cu banii şi cu jocurile de noroc. Mai exact nu îşi gestionează bine finanţele, iar pasiunea pentru jocuri, care nu este totuşi o dependenţă deocamdată, îi accentuează această problemă financiară.
Noi ne-am cunoscut în Franţa, ajungând din întâmplare la aceeaşi petrecere a unor amici comuni. Pentru mine a fost atracţie la prima vedere. Pur şi simplu nu-mi puteam lua ochii de la el. Pentru că sunt o femeie independentă, dar şi voluntară, i-am făcut avansuri fără să aştept să mă cucerească el. Iar lui se pare că i-a convenit.
Am devenit amanţi la scurtă vreme şi am petrecut perioade minunate împreună. La început îşi plătea fiecare distracţiile , apoi o vreme am plătit eu, dar asta nu m-a deranjat. Într-o zi, acum un an, mi-a spus că are o mare problemă şi că trebuie să facă rost de 10.000 de euro. Nu stă în caracterul meu să descos omul dacă el nu vrea să intre în detalii, aşa că i-am dat, fără să îl întreb exact la ce-i trebuie. Pentru mine banii ăia nu reprezentau o problemă, chiar dacă este totuşi o sumă mare. Iar dacă asta îl ajuta să iasă din situaţia delicată, de ce n-aş fi făcut-o? M-a asigurat că în maximum două luni mi-i dă înapoi.
A trecut un an şi nu i-am văzut. Iar relaţia noastră este un pic modificată de acest amănunt. Eu nu i-am atras niciodată atenţia că a depăşit termenul promis. De alfel, dacă ar vrea să facă pe nebunul ar putea să nu recunoscă că i-am dat acea sumă. În fond nu am făcut niciun act care să demonstreze împrumutul. Totul a fost pe încredere.
Iar eu acum nu mai am încrederea pe care o aveam în el. De ce? Nu pentru că nu mi-a dat banii – v-am spus, şi dacă pierd acea sumă nu e un capăt de lume pentru mine – ci pentru că brusc mi s-a aprins în cap această întrebare: oare el stă cu mine pentru banii aceia? Sau pentru bani în general?
Singurul care a mai amintit din când în când despre bani a fost tot el, asigurându-mă că nu mai durează mult şi-i voi primi. Într-o zi, când mi-a spus asta, l-am întrebat dacă mai are nevoie şi de alţi bani. S-a ofensat, crezând că îl ironizez şi că de fapt vreau banii. Am avut o ceartă pe tema asta, în care fiecare vorbea în paralel, părea că nu ne înţelegem. El îmi reproşa că nu îl înţeleg, eu îi spuneam că întrebarea mea a fost cât se poate de bine intenţionată, chiar voiam să ştiu dacă îl mai pot ajuta. Atunci mi-a spus că a avut de două ori banii în mână ca să mi-i înapoieze, dar pentru că mai are şi alte datorii i-a tot rulat la jocuri de noroc, în speranţa că îi va înmulţi şi-şi va plăti toate datoriile. Nu a reuşit, se pare să câştige, aşa că şi acum suntem în aceeaşi situaţie.
Dar ceva din farmecul acestei relaţii s-a dus iremediabil. El pare mereu că are ceva de ascuns. Ne vedem mai rar, şi de fiecare dată avem grijă să evităm subictul bani în toate interacţiunile noastre. Ceea ce nu e tocmai uşor. Există un sentiment de încordare între noi şi nu ştiu cum să-l interpretez. Ba, în ultimele luni mi se pare că cea care îl caută sunt mai mult eu, dacă nu l-aş căuta şi nu l-aş invita în diverse locuri, mi se pare că el nu ar da semne că ar mai vrea să fim un cuplu. Chiar nu ştiu cum să reacţionez şi ce să fac. Oare el tot timpul ăsta a stat cu mine pentru banii mei? Cum aş putea fi sigură că la mijloc nu este decât o jenă a lui, generată de orgoliul rănit, că nu îmi poate da banii înapoi? Pentru că îmi place să cred asta. Dar în celaşi timp, o voce enervantă îmi şopteşte câteodată că dacă sentimentele lui nu există de fapt, şi că dacă n-ar fi fost datoria nu ar mai avea legătură cu mine deloc?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt
alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate
de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost
schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă
rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi
exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre,
scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
© Copyright:
Poveste adevărată: "Oare mă iubeşte sau stă cu mine pentru banii mei?"
Am 38 de ani şi sunt o femeie împlinită. Am o carieră frumoasă care îmi oferă satisfacţii şi bani. Pe lângă asta am moştenit suficienţi bani de la familia mea, ca să nu fie nevoie să muncesc vreodată. T
De Diana Enache
Comentarii (5)
pai dupa cum simti tu si vezi ka si instinctul tau iti sopteste care e problema, sunt banii. nu mai pierde timpul si niciodata sa nu mai faci astfel de greseli sa arati la barbat ca ai bani . fii mai inchisa in aceasta tema ca la amindoua genuri feminine si masculine este acest miros de bani. intro relatie adevarata conduce dragostea nu banii. bafta!!!
buna ceia ce vreau sati spun e adevarat .Acest om nu te iubeste draga mea el sta cu tine doar pentru banii tai spunei ca nu mai ai bani ca ai perdut toata averea ta si vei vedea adevarata fata a lui fii atenta sa nu pierzi totul antro zii te pup si deschide ochii acum pana nu e prea tarziu DANIELA
mi se pare mie sau te roade un pic invidia? femeia si-a spus povestea si astepta pareri legate de subiect,nu lucruri pe langa..bravo ei ca e o femeie independenta si ca are inceredere in ea din punctul asta de vedere...am senzatia ca esti o esti o casnica frustrata care ii cere bani lui barba`su si de chiloti,cam asta reiese din comentariul tau rautacios,"ntz ntz oita neagra",cum zice o vb..
. SE pare ca nu este chiar asa dezamagirea ta nu te mai face putin deosebita de toate femeile { 'Aam avut succes şi în carieră, iar asta îmi dă o siguranţă şi nişte certitudini pe care puţine femei le au la vârsta mea'}. Se pare ca cariera si experientile tale nu sunt deajuns pentru a deslusi dilema ta.
Parerea mea este ca ai gresit atunci cind i-ai dat banii. Asa zisul imprumut nu este un amanunt , asa cum spui tu. Acest gest a schimbat complet firul relatiei si, in opinia mea nu vei putea sti niciodata cum ar fi fost daca....Spui ca acei bani nu sint asa importanti pentru tine dar acum se pare ca sint! Evident sub alt aspect.Cred ca iti dai seama ca ai complicat relatia chiar tu. Daca spui ca nu ai grija zilei de maine , orice relatie va putea fi pusa sub semnul intrebarii: ma iubeste pe mine sau banii mei, confortul, etc? Trebuie sa fi mult mai atenta pentru ca in ziua de azi ,dupa cum vedem cu totii, banii ne conduc. Nu cred ca trebuie sa continui sa-l mai ajuti cu bani in continuare. Te-ai gandit ca ajutindu-l atunci poate mai multe probleme si-a creat? Poate de atunci s-a afundat mai mult in datorii ? Trebuie sa vorbesti deschis cu el. Sa vezi care e de fapt problema LUI. Iar despre problema voastra nu cred ca mai poate fi vorba. Daca sinteti impreuna de peste un an, ar fi trebuit sa sti mai mult despre relatia voastra , despre el, daca te iubeste, daca sta pentru bani, daca te foloseste, o femeie simte lucrurile astea dar adeseori nu ne place sa recunoastem ca am gresit. Trecem cu vederea prea usor si nu provocam partenerul mai mult , sa ne elucidam mai repede gandurile negre.E comoditate, teama, altceva, din toate cite un pic? Cred ca asa e viata ! De asta e asa frumoasa, trepidanta, scurta ,unica. De asta merita traita.Sti ceva? Tu trebuie sa decizi de fapt, tu ai toate datele problemei, ia o hartie si un creion si scrie, discutati totul, dar totul , si vei avea raspunsul. Noi aici doar facem presupuneri , fiecare dupa intelegere,dupa cele traite de noi,dar de fapt nu stim cum am face daca am fi in locul tau. Multa bafta , dar COMUNICATI - asta e cheia- de asta sintem cuvintatoare!
Posteaza comentariu