Cred ca mai intai se impune sa vorbim despre acceptiunea noastra despre critica, despre maniera cum ne raportam la critici. Critica poate fi una venita din exterior: prieteni, colegi, parinti, persoana iubita, persoane fara relevanta semnificativa etc., sau din interior, si anume: autocritica.
Aceasta receptivitate a noastra la critica are legatura stransa cu stima de sine, cu felul in care noi ne percepem si evaluam imaginea de sine, cu imaginea pe care noi dorim la un moment dat sau mai mereu in viata noastra de zi cu zi, sa o aratam celorlalti.
Imaginati-va cum ar fi sa primiti feedback-uri aflate intr-o mai mare sau mai mica contradictie cu ceea ce voi vreti sau considerati ca ati reusit sa transmiteti celor din jurul vostru? Critica este departe de a fi una cu valente exclusiv negative. Ea isi propune sa ne semnalizeze ca lucrurile par a nu sta asa cum credem, vrem sau ne dorim noi la un moment dat, sau intr-un context sau altul.
Ea se doreste a avea valente pozitive, insa perceptia noastra asupra ei poate fi adesea perturbata de propriile noastre temeri sau nevoi. Ideal ar fi ca in viata de zi cu zi sa stim cum sa sortam aceasta informatie venita din jur, sa reusim sa ajustam acele "oglinzi" din exterior intr-o maniera care sa ne permita sa accedem la esenta acelei reflexii: partea "obiectiva" a acelei observatii sau a acelui punct de vedere.
Menirea lor sau scopul criticilor poate fi variat. Spunand asta ma refer la intentia din spatele acelei critici. Intentia este data de cel care o aduce. Impactul ei, cat si raportarea sau conformarea la acea critica depinde de cele mai multe ori de noi.
Se intampla adesea sa investim oamenii din jurul nostru (parinti, iubit, sot, sef, prieteni, etc) cu incredere, cu puterea de ne "dicta" ce este sau nu permis, ce este sau nu corect, ce este sau nu "bun" in viata nostra sau la noi. In functie de aceasta sortare, selectie de persoane "imputernicite", aceste critici pot avea o mai mare sau mai mica importanta sau impact asupra noastra.
Totul este ok daca acest impact aduce dupa el modificari pozitive in viata noastra. Insa in momentul in care aceste critici "actioneaza" asupra noastra ca niste piedici, ne limiteaza sau interfereaza intr-o maniera negativa, restrictiva (de ex de tip non-actiune), este de preferat sa ne gasim si alte oglinzi (in cazul in care acordam mai multa incredere sau valoare oglinzilor externe).
Sau este de preferat sa intuim, in relatie cu propria noastra parere, repere care sa ajusteze si sa regaseasca o "realitate" cat mai in concordanta cu subiectivul si obiectivul de moment. Lucru realizabil insa nu dupa un numar de incercari in care rezultatele, atingerea obiectivelor sau starea noastra de bine sunt printre singurele noastre feedback-uri resimtite din plin.
© Copyright:
Comentarii (2)
puterea criticilor asupra ta ne este alta decat cea pe care tu le-o atribui. primul pas ar fi sa te cunosti pe tine insati, si cu bune si cu rele; next valorizarea ta ca persoana (sa inveti sa te descoperi, sa te apreciezi si sa te iubesti), next analiza si sortarea criticilor )care va veni inerent dintr-o crestere a stimei de sine). stii foarte bine ca multi fac remarci gratuite, uneori doar pt ca ei sa se simta bine sau importanti, altii o fac pentru ca merge, adica pt ca sunt bagati in seama, ca vorbele lor au greutate si impact. critica la originea s-a dorit sa fie una constructiva, venita din dorinta de a-l ajuta pe celalalt sa se dezvolte (ca un feedback asupra a ceea ce esti si ce faci), cu timpul atitudinea s-a schimbat si a noastra fata de critici si a celorlalti. subiectul este unul stufos, dar mai ales unul personal poti oricand apela la serviciile unui consilier fara a considera ca este ceva in neregula, ci doar faptul ca ai curajul de a-ti dori altceva pentru tine. te astept cu alte intrebari
Ce faci atunci cd ele te distrug....cd ele devin vocea constiintei tale? cd tu incerci sa te ridici ca esti in pragul actiunilor pozitive ...si vin altele si altele ...care te trantesc la pamant ,,in namol,, Din copilarie sunt dependenta de critici :ma simt bine si actionez in functie de ce zic despre mine ...cu cat ma critica mai mult cu atat ma inchid si ,,nimic nu-mi iese,,.Criticile celorlalti imi distrug viata ,incredere si ce este mai rau sanatatea
Posteaza comentariu