Iubire fara atasament
-
0 0Mersi mult fetelor de sfaturi,chiar mi-ati fost de ajutor si m-ati sfatuit chiar daca uneori nu mi-a convenit ce aud,pe scurt lectia mea ce am invatat-o de aici a fost sa ma bazez pe mine in primul rand.
Maine va povestesc si ce gafa am facut eu,ca acum nu mai pot,ca n-am lucrat aproape nimic.
Va pup,eh deja incep sa ma atasez -
nu degeaba ma numesc _nurofen _ !
fata draga,singurul sfat aplicabil la tine este o lectie din viata mea: iubeste asa ......cat poti ,lasa masura deoparte,pt ca se spune ca iubirea adevarata e cea care nu are nici o masura,iubeste cat incape,si inevitabil asteapta-te la dezamagire,si o iei de la capat!
nu-i bai,si parintii,si prietenii si iubitul ,sotul....lasa-i pe toti sa te dezamageasca........si apoi garantat,asta cam dupa cateva socuri mai puternice,vei obtine ceea ce vrei tu!
na serios!
eu,am cam uitat ce-i suferinta !pt ca am avut oameni extra-ordinari langa mine,pe parcursul vietii(26 ani),care m-au ajutat sa ma calesc!
tin la prietenii mei,mi-s dragi,ii ador pe unii,dar nu m-ar durea inima daca maine ma injura!
iti place reteta?si nu e la misto! -
mai,nu a fost cu intentie.
mi-am respectat parintii si i-am iubit-si ei ......
sura mea cea adorabila mi-a "tras" si ea o lectie.....
de prieteni,- astia nu-s chiar asa de condamnat!
de iubiti.....m-au calit innevitabil!
altii isi merita laudele pt prezentul meu!
lasa-te in voia lor,si iti vei da seama cand trebuie sa te opresti!
dar sa nu te minti ca ii poti iubi!am specificat tin mult la ei,dar nu iubesc!
am reusit sa stau cu un om,un an si ceva.nu m-am indragostit,cu toate ca nu aveam ce sa-i repsosez.cand am inteles ca e gata relatia,ne-am despartit ,si atat.faptul ca el a suferit e ..... neconditionat de puterea mea.
sunt inteleasa? -
stii ce-mi zicea bunicul meu:
....nimic nu e pe degeaba in lumea asta,draga mea;pregateste-te sa platesti un pret,fie el cat de mic,si nu regreta niciodata nici cea mai mica incercare!dar lasa-te iubita.tu pune sentimente atata cat crezi ca merita omul ......
El e mentorul meu.
mi-a scris odata copiat dintr-o poezie:"nu-i rai cand ai noroc in viata;nici iad cand esti nenorocit;nu totdeauna lacrimi s-ai pe fata;nici totdeauna zambet fericit;.......norocu-n lume-i fara fericire,iar fericirea fara de noroc....tu inima sa nu ti-o legi de-un om!"atunci invatasem poezia , am uitat cate ceva intre timp,am pierdut "scrisoarrea" ,dar gasesti printre randurile alea un mare adevar! -
Mai fetelor eu chiar m-am suparat..da cum pana mea un subiect asa de penibil are atatea sfaturi si comentarii si eu care mor aici nu ajung la o decizie..si pana la urma invi e un el sa o ea..ca eu oricum m-am indragostit..parol..dar nu m-am atasat serios acuma..eu am fost prima care m-am intrebat cati ani ai mai bianca..si nah..e normal la 16 ani sa fii asa insistenta si sa pui asa niste intrebari de penibile..scuze ca sunt asa de directa..da mai fata..gata..e fumata intrebarea..lasa-o dreq..deschide alt subiect daca tot vrei sa vb cu lumea..ca aici e mocca.Eu parca la 16 ani gandeam mai mult..si nu e diferenta intre noi decat de 2 ani..eh..hai fie...Fir-ar ce m-am suparat
-
Buna dimineata fetele!
Sa va povestesc acuma ce am facut eu.
Stiu ca o sa mi-o iau de la voi ca asa sunt eu putin mai ciudata referitor la moarte.
Si acum sa incep cu inceputul:eu cred in viata de apoi,adica in viata spiritului dupa moarte,am citit multe povesti despre cei care au avut moarte clinica,pe site-ul near-death.com si am ajuns la concluzia ca spiritul nu moare,trece intr-un alt plan si toti cei ce au avut moarte clinica zic ca nu vroiau sa se intoarca de acolo asa bine era si lumina si pace,etc..
Si acum sa zic de prietena mea.
Mama ei suferea de vreo 8 ani de cancer si a murit la sfarsit de ianuarie. -
Eu m-am pus in locul mamei ei si m-am gandit ca trebuie sa fie tare naspa sa fie omul bolnav de asa ceva,am facut comparatie cu criminalii aia care vor fi executati si nu stiu ziua;la fel cred ca se chinuia si maica-sa tot sperand sa se faca bine dar si cu gandul ca nu stiu mai am doua ore ,doua zile,doi ani de trait!
-
Scuze am aut ceva de lucru;
v-am zis ca mama ei era stabilita in ungaria si a trebuit sa mearga dupa ea si sa o inmormanteze la cluj;a platit o firma din aia de pompe funebre si imi zice la telefon ca nu stie cu cine va merge dupa maica-sa ca nu vrea sa mearga singura ca mai vede ea;eu nu m-am oferit sa ma duc ca dupa parerea mea trebuia sa mearga cu ea un barbat;dupa catva timp imi zice ca merge cu ea fostul sot al unei bune prietene de-a ei;eu atunci nu m-am mai oferit sa ma duc nici atat;i-am zis ca daca nu avea cu cine sa mearga il rugam pe sotul meu sa mearga sau in cel mai rau caz(in cel mai bun caz era de preferinta sa mearga un barbat dupa parerea mea) m-as fi dus eu.