O cafeanea pentru oricare
-
1 0O imagine superbă a unui grup de capre negre pe o culme în Ceahlău:
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=795042547234807&set=a.359473990791667.82712.100001872080637&type=1&theater
-
cafe_au_lait said:
marlenalili said:atacurile la persoana is naspalioane, dar fun-ul care a urmat e prea molipsitor ca sa stau deoparte. Am citit si eu una alta despre pastravi si rozatoare, e de rau?
Cafe, iti pun un link despre caprele negre ?
Marlena, poți să pui, că imi place subiectul, chiar am citit niște texte despre caprele negre acum câteva săptămâni. Ele au o culoare de blăniță maro-roșcat vara, și se închid la culoare iarna, dar nu sunt negre complet , capul e alb gălbui și numai cu o dungă de culoare închisă în partea superioară a capului.
sunt minunate ce e drept si mie imi plac
http://www.gapo.ro/poze/VJ06M6AD9GV7ZQ0WB8UOBNG5U.jpg
-
Criza-n-tema said:
gabriela42 said:
Criza-n-tema said:Eu nu-s grozava in bucatarie. Mi-as da un 7
ca medie intre felurile gatite, ornare platouri si masa. La ornat am 10 si fara modestie.draga mea eu sunt ...buna ... rau in bucatarie ...serios ...am si diploma si 31 de ani de maritis ...
Te cred. Dar mereu am crezut ca trebuie sa vina din interior placerea de a gati. O ai sau nu si daca o ai , iti ies toate bune. Eu nu prea o am dar ma descurc.te invat cu drag , oricand !seara frumoasa !
-
-
Caprele negre (Rupicapra rupicapra) sunt un simbol al frumuseţii şi libertăţii, a vieții sălbatice pe crestele alpine: o specie emblematică pentru munţii înalţi din Europa, asociată de către iubitorii naturii cu ideea de atractivitate, agilitate şi rezistenţă dar concomitent şi fragilitate, vulnerabilitate în fața vânătorului/braconier, un simbol al nevoii de protejare a valorilor naturale.
Ea atrage atenţia prin capacitatea de a se deplasa nestingherită pe grohotişuri şi versanţii stâncoşi abrupţi, prin salturile de pe o stâncă pe alta şi siguranţa mişcărilor pe colţurile de piatră pe care alte vietăţi se mişcă cu mare dificultate. Capra neagră este văzută ca având caracterul nobleţii, agerimii şi valorii intrinsece, apărând astfel pe numeroase steme, embleme şi plachete. Ea este prezentă şi pe stema Maramureşului.
„Ţapul porneşte în salturi largi. Unde-şi pune piciorul pe acel perete de stâncă gol? Cum a putut să treacă într-o săritură crăpătura deschisă larg? Cum s-a putut opri deodată, din plin avânt, în buza prăpastiei, cu cele patru picioare pironite pe un loc doar cât palma? În toate mişcările e hotărâre, îndrăzneală, îndemânare, precizie, o minunată cumpănă a trupului întreg. Din jocul muşchilor de oţel, din ţinuta semeaţă a capului, din supleţea trupului, care răspunde neîntârziat gândului temerar, se încheagă o mare armonie de forme şi mişcări. Omul care priveşte, este copleşit de impresia unei perfecţiuni, care înseamnă adevărată frumuseţe… (Pop Ionel, Homei V., Mamifere din România, vol 2, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1973,
Specie activă ziua şi relativ uşor de observat în zonele înalte ale Carpaţilor, poate asigura acel sentiment de „natură sălbatică”, de valoare de ne-egalat de care au nevoie parcurile naţionale carpatine pentru a fi acceptate, respectate şi ocrotite de populaţia umană. Speciile-stindard care ajung să fie plăcute de oameni sunt în general specii de mari dimensiuni, animale diurne care trăiesc în spaţii relativ deschise, care pot fi observate relativ uşor de oameni. Prin activitatea diurnă şi prezenţa lor în număr mare în zonele alpine caprele negre pot fi văzute mult mai des decât alte animale sălbatice. Ele dau muntelui imaginea de valoare naturală plină de viaţă, caracteristică rezervaţiilor biosferei şi parcurilor naţionale. Prezenţa lor atrage vizitatorii care pot vedea pe viu un animal sălbatic ce trăieşte în mediul său natural. A vedea animale la grădina zoologică este la îndemâna oricui, cine poate trece peste tristeţea priveliştii animalelor sălbatice chinuindu-se în captivitate. După ce ai văzut capre negre zburdând pe crestele munţilor îţi vei aminti cu siguranţă toată viaţa.
În Carpaţi trăiesc specii foarte importante din punct de vedere al conservării diversităţii biologice europene, cum sunt animale mari ca urşii, râşii, lupii şi alte numeroase specii cu indivizi de mici dimensiuni, dar acestea fiind “mărunte” sau având activitate nocturnă ori trăind retrase în adâncul pădurii sau având o viaţă foarte greu de observat, reuşesc mai greu să ofere atractivitatea, imaginea de valoare naturală plină de viaţă, de care are nevoie orice arie protejată. Capra neagră ar putea fi acel simbol, acea emblemă, dar totuşi situaţia actuală a speciei în Carpaţi arată destul de sumbru. Departe de a ocroti sub umbrela protecției ei și alte specii care trăiesc în același habitat, capra neagră are chiar ea probleme de supraviețuire… Protecţia legală a caprei negre în România: declarată “monument al naturii” încă din 1933, prin Jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 734, statut întărit ulterior prin Legea Protecţiei Mediului, iar mai apoi de Legea 462 din 2001, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale şi a florei şi faunei sălbatice… Convenția de la Berna… Și totuși…
Să vedem exemplul situației din Rodnei! Ca vizitator al Munţilor Rodnei eşti atras întotdeauna de priveliştea ce te răsplăteşte după ce ai urcat pe vârful Pietrosu. De pe cel mai înalt punct al Carpaţilor Orientali poţi privi crestele stâncoase, grohotişurile şi păşunile alpine care adăpostesc plante unice, o biodiversitate extraordinară. Acvile de munte, marmote şi capre negre dau viaţă peisajului. Pădurile întinse adăpostesc cerbi, urşi, râşi, lupi şi multe alte animale. Văile adâncite şi localităţile întregesc peisajul atât de atractiv al Maramureşului.
Protejarea acestor valori a fost începută în anul 1932 prin înfiinţarea unei rezervaţii naturale pe o suprafaţă de 183 ha, apărând astfel una dintre primele arii naturale protejate din România. Rezervaţia a fost extinsă în mai multe rânduri, ajungând la 3300 ha în anul 1977. Renumele Munţilor Rodnei a crescut prin includerea ariei în anul 1980 pe lista mondială a Rezervaţiilor Biosferei sub egida UNESCO. În prezent (iunie 2011) există 563 Rezervaţii ale Biosferei în 110 state din întreaga lume. Rezervaţiile Biosferei sunt constituite în cadrul programului “Omul şi Biosfera” al UNESCO, fiind considerate modele de gospodărire durabilă a resurselor naturale şi zone în care omul trăieşte în echilibru cu natura.
În acest context, o Rezervaţie a Biosferei nu este înfiinţată doar pentru a proteja «specii rare» ci este o arie în care învăţăm să utilizăm resursele naturale într-un mod judicios și sustenabil și practicăm activități de cercetare și de educație ecologică. Pădurea bine gospodărită va asigura generaţiilor viitoare lemn pentru construcţii tradiţionale şi încălzire pe parcursul lungilor ierni nordice-montane. În acelaşi timp, pădurea asigură un echilibru climatic, atenuează viiturile de primăvară şi asigură apă pentru perioadele toride de vară. În mod natural, spectaculozitățile peisagistice și valorile biodiversității, întinsele păduri, pâraiele cu ape curate, lacurile glaciare, cascadele, animalele sălbatice şi plantele multicolore atrag un număr mare de turişti, inclusiv din alte ţări. Munţii Rodnei sunt recunoscuţi ca Parc Naţional şi Rezervaţie a Biosferei pe o suprafaţă de 46.399 hectare. Menţionarea limitelor şi a modului de administrare a acestei arii apar în cadrul Hotărârii de Guvern nr. 230/2003.
Recorduri mondiale dintre caprele negre ale Munţiilor Rodnei. Dr. Gh. Pânzariu – fost Şef al Ocolului Silvic Borşa, scria în 1994, „Ţarouca, E. (1899) spune că la prima expoziţie internaţională de trofee vânătoreşti de la Viena, cel mai viguros şi frumos trofeu de capră neagră provenea din Maramureş, Munţii Rodnei.” De asemenea, la expoziţia internaţională de vânătoare de la Viena (1910), trofeul de capră neagră declarat record mondial, având 35 cm lungime, provenea din Piatra Rea, Munţii rodnei .
Reproducerea şi creşterea iezilor. Perioada de împerechere sau „alergatul” are loc toamna târziu, între 20 octombrie – 20 noiembrie. În această perioadă ţapii cei mai puternici stăpânesc câte un ciopor de capre negre, alungând alţi masculi din zonă, inclusiv masculii subadulţi care au crescut în ciopor. Ţapii se fugăresc şi se luptă pe stâncăriile abrupte, ajungându-se uneori la rănirea şi chiar moartea unora dintre ei. Iezii sunt născuţi între sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii iunie. Într-un loc retras femela dă naştere la 1 rar 2, (există relatări extrem de rare chiar despre 3 iezi). După naştere, iezii rămân în zone ierboase, fără a urma femela pe stânci: sunt foarte jucăuşi, alergând şi îmbrâncindu-se între perioadele de alăptare. Femela avertizează iezii la apariţia unui pericol, prin emiterea unui behăit caracteristic.
Capra cu doi iezi. Desen realizat de Robert Romanisin la cererea UNESCO Pro Natura
Comportament de grup. Caprele trăiesc în grupuri de 5-30 de exemplare, grupurile fiind numite ciopoare. Ciopoarele sunt compuse din femele cu iezii lor şi exemplare semiadulte. Masculii adulţi, de peste 5 ani, duc o viaţă solitară, retraşi în locuri greu accesibile şi îşi apără teritoriul în faţa altor exemplare ale speciei. Ciopoarele sunt conduse de femele bătrâne, cu multă experienţă. Acestea iau deciziile legate de direcţia de înaintare, momentul pornirilor sau opririlor. Semnalul de avertizare al exemplarelor adulte între ele este bătaia cu picioarele în stâncă, precum şi un şuierat produs prin expirarea cu presiune a aerului prin nările strânse, după ce anterior a fost făcută o inspiraţie forţată. Dacă sunt speriate, caprele negre se refugiază pe cele mai inaccesibile stânci, în fuga lor făcând salturi de până la 2 metri înălţime şi 6 metri lungime. Pe terenuri stâncoase şi denivelate, deplasarea atinge incredibila viteză de 50 km/oră. În perioada de vară ciopoarele se perindă pe versanţii subalpini, în zona jnepenişurilor, stâncăriilor şi păşunilor subalpine, la altitudini de peste 1700-1800 m. Media suprafeţei deţinute de un ciopor este de 74 hectare. Cu apropierea iernii, caprele negre coboară din golul alpin ajungând în general sub 1.100 m altitudine, unde ciopoarele pot intra în zone împădurite, dar preferând terenurile stâncoase.
Ciopor de capre negre. Desen realizat de Robert Romanisin la cererea UNESCO Pro Natura
Hrănirea. Caprele negre se hrănesc cu iarbă, frunze ale arborilor şi arbuştilor, licheni şi ciuperci. Caprele încep să pască de la ivirea zorilor. Plantele păscute sunt retezate cu dinţii, nu smulse. Ca şi la căprior, dinţii se acoperă în timp de o poleială asemănătoare unui metal de culoare verzui-arămie, uneori cu tentă violet. După ce rumenul este umplut cu vegetale, caprele se aşează la rumegat, stând liniştite pe pietre sau întinse pe iarbă.
Prădători. Caprele negre trăiesc 15-20 de ani, cu unele excepţii care pot depăşi 22 de ani. În perioadele cu polei ele pot aluneca şi cădea pe versanţi, ceea ce duce la rănirea sau chiar moartea lor. Avalanşele pot duce la prăpădirea unor ciopoare întregi. În caz de nevoie, caprele negre pot înota dar obosesc repede în cazul traversării lacurilor alpine. Pot cădea pradă urşilor şi lupilor dar asta se întâmplă foarte rar. Mai frecvent ele pot fi vânate de râs, iar exemplarele tinere pot fi prinse de către acvile de munte. În condiţiile în care râşii şi acvilele de munte au devenit din ce în ce mai rare, acești prădători naturali nu mai constituie un pericol pentru caprele negre. Referindu-se la caprele negre repopulate în Munţii Rodnei, Gh. Pânzariu scria în 1994: „Duşmanul principal al caprei negre, cu deosebire în afara rezervaţiei, este omul, atât direct, prin acte de braconaj, cât şi indirect prin însăşi activitatea sa, care conturbă liniştea, dar şi prin pagubele produse de câinii de la stâni, mai ales la iezi.”
Acest mesaj a fost editat de către gabriela42: -
Hiena este cel mai comun carnivor mare al Africii. De-a lungul anilor, hienele si oamenii au intrat deseori in contact in Africa si, in trecut, in Asia si Europa. In Egiptul Antic, erau domesticite, ingrasate si mancate, dar oamenii puteau sa devina ei insisi hrana acestor animale. Parand timide si fricoase, pot fi periculoase si indraznete Denumire stiintifica: Crocuta crocuta (hiena patata) Inaltime: 71 pana la 88 de cm Speranta de viata: 25 de ani in captivitate Habitat: savane, zone cu iarba, zone impadurite, marginea padurilor, zone subdesertice si munti pana la 3962 m inaltime. Dieta: carnivora Gestatie: 90 pana la 110 zile Pradatori: leii, cainii de vaatoare si omul.
Hiena
Caracteristici fiziceDin cele 3 specii de hiena care traiesc in Africa, doar hiena patata si hiena cu dungi (Hyaena hyaena), intalnita mult mai rar, pot fi gasite in Africa de Est. Hiena maronie (Hyaena brunnea), mai timida si mai mica, traieste doar in sudul Africii. Diferita de majoritatea animalelor; femela din rasa hiena patata domina masculul si il depaseste in greutate cu aproximativ 1,3 kg.
Este greu sa distingi masculul de femela. Aceste animale nu sunt hermafrodite (adica nu au organe reproducatoare masculine si feminine) si nici nu pot sa-si schimbe sexul daca doresc, asa cum cred multi oameni.
Desi organele reproducatoare exterioare ale femelei au o oarecare asemanare superficiala cu cele ale masculului, sunt fara doar si poate organe reproducatoare feminine; doar femelele au grija de pui. Nu se stie din ce cauza femelele s-au dezvoltat in acest mod, dar poate a fost necesar sa para mari si puternice pentru a-si proteja puii de masculi, deoarece aceste animale au inclinatii spre canibalism.
HabitatHienele patate pot fi gasite in zone cu iarba (preerie, pajiste), zone impadurite, savane, zone subdesertice, marginile padurilor si munti.
ComportamentHienele patate sunt organizate in clanuri formate din exemplare inrudite, care isi apara zona impotriva clanurilor intruse. Centrul activitatii clanului este vizuina, unde sunt crescuti puii. Vizuina este situata in mod normal pe un teren inalt, in zona centrala a teritoriului lor. Intrarile de suprafata sunt legate intre ele printr-o serie de tuneluri subterane.
Hienele isi marcheaza teritoriul si patruleaza in perimetrul lui, eliminand o substanta cu miros puternic, secretata de glandele anale, pe tulpinile ierburilor din zonele "granitei", "latrinele", zone unde elimina fecalele, marcheaza, de asemenea, teritoriul. Datorita continutului mineral al oaselor consumate de hiene, fecalele lor au o culoare albicioasa, foarte vizibila.
Sunt animale sociabile si comunica prin chemari specifice, pozitii si semnale. Isi fac recunoscute rapid intentiile atat celorlalti membri ai clanului, cat si oamenilor. Cand hiena isi tine coada ridicata, inseamna ca va ataca. Atunci cand o tine sus si indreptata in fata, este excitata. In contrast, coada este tinuta jos cand hiena sta sau se plimba. Daca este speriata, isi pune coada intre picioare, o turteste pe burta si fuge tiptil.
DietaHiena patata este un vanator priceput. Oportunista, alege cea mai rapida si usoara cale de a atrage hrana. Poate ignora hoituri proaspete daca in zona exista o abundenta de pui ai altor animale salbatice. Consuma animale de diferite tipuri si marimi (inclusiv animale domestice si chiar alte hiene), mortaciuni, oase, materie vegetala si excrementele altor animale.
Maxilarul puternic si tractul digestiv ii permit sa digere si sa obtina substante nutritive din piele si din oase. Singurele parti din prada pe care nu le poate digera complet sunt parul, coarnele si copitele. Acestea sunt regurgitate sub forma de bulgari. Deoarece hienele vaneaza mai mult noaptea si devoreaza tot, nu raman in urma lor semne ale "ospatului". Desi consuma multe oase uscate, au nevoie de putina apa.
Hiena la vanatoare
Grija pentru puiHienele au in general intre 2 si 4 pui care, spre deosebire de alte specii, se nasc cu ochii deschisi.Puii incep sa manance carne la varsta de 5 luni, dar sunt alaptati pana la 12-18 luni, neobisnuit de mult pentru carnivore. Acest fapt este probabil o necesitate, deoarece majoritatea victimelor sunt facute departe de vizuina, iar hienele, spre deosebire de sacali sau de cainii de vanatoare, nu isi aduc prada la vizuina si nu regurgiteaza hrana pentru puii lor. La varsta de un an, puii incep sa-si urmeze mamele la vanatoare sau in cautarea mortaciunilor. Pana atunci, ei sunt lasati la vizuina, in grija unui adult.
Stiai ca... ? Hienele scot o varietate de sunete, inclusiv bocete, urlete si binecunoscutul "ras", folosite pentru a alerta alti membri ai clanului aflati pe o raza de pana la 5 km fata de locul prazii? Hienele mananca o mare varietate de produse animale, vegetatie sau, potrivit unor cercetatori, chiar tigai sau oale de aluminiu? -
hienă f. mamifer carnivor din Azia și Africa, pătrunde noaptea în cimitire și desgroapă morții.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: -
White_Storm said:hienă f. mamifer carnivor din Azia și Africa, pătrunde noaptea în cimitire și desgroapă morții.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner |sunt interesante chiar ...in grup mai ales ...
Acest mesaj a fost editat de către gabriela42: -
Dieta[modificare | modificare sursă]
Hiena pătată este un vânator prost. Oportunista, alege cea mai rapida si usoara cale de a atrage prada. Poate ignora hoituri proaspete daca in zona exista o abundenta de pui ai altor animale salbatice. Consuma animale de diferite tipuri si marimi (inclusiv animale domestice si chiar alte hiene), mortaciuni, oase, materie vegetala si excrementele altor animale.
Maxilarul puternic si tractul digestiv ii permit sa digere si sa obtina substante nutritive din piele si din oase. Singurele parti din prada pe care nu le poate digera complet sunt parul, coarnele si copitele. Acestea sunt regurgitate sub forma de bulgari. Deoarece hienele vaneaza mai mult noaptea si devoreaza tot, nu raman in urma lor semne ale "ospatului". Desi consuma multe oase uscate, au nevoie de putina apa. Hienele ataca in haita.
Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: -
White_Storm said:
gabriela42 said:
White_Storm said:hienă f. mamifer carnivor din Azia și Africa, pătrunde noaptea în cimitire și desgroapă morții.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner |sunt interesante chiar ...in grup mai ales ...
Da, tu dar dezgroapa morti si mananca. Yeach.
da stiu .. asa supravietuiesc , le e specific ...
.http://natgeotv.com/ro/cameraman-fara-frica/clipuri/film-cu-hiene -
-
Badea Gheorghe era la cosit iarba pe marginea satului. Trece o maşina si
calca o găina ce mergea pe strada. Şoferul ia de jos găina moarta si se
duce spre badea Gheorghe sa repare greşeala:
-Bade e a matale găina asta ?
Badea Gheorghe se uita prelung la găina si spune oarecum încurcat:
-No! Io n-am găini aşe late!
-
gabriela42 said:
Criza-n-tema said:
gabriela42 said:
Criza-n-tema said:Eu nu-s grozava in bucatarie. Mi-as da un 7
ca medie intre felurile gatite, ornare platouri si masa. La ornat am 10 si fara modestie.draga mea eu sunt ...buna ... rau in bucatarie ...serios ...am si diploma si 31 de ani de maritis ...
Te cred. Dar mereu am crezut ca trebuie sa vina din interior placerea de a gati. O ai sau nu si daca o ai , iti ies toate bune. Eu nu prea o am dar ma descurc.te invat cu drag , oricand !seara frumoasa !
Seara frumoasa si tie, Gabriela! Eu imi astept oaspetii si sincera sa fiu nu-mi place grozav cum arata supa mea cu clatite. Nu stiu ce sa fac . -
Criza-n-tema said:
gabriela42 said:
Criza-n-tema said:
gabriela42 said:
Criza-n-tema said:Eu nu-s grozava in bucatarie. Mi-as da un 7
ca medie intre felurile gatite, ornare platouri si masa. La ornat am 10 si fara modestie.draga mea eu sunt ...buna ... rau in bucatarie ...serios ...am si diploma si 31 de ani de maritis ...
Te cred. Dar mereu am crezut ca trebuie sa vina din interior placerea de a gati. O ai sau nu si daca o ai , iti ies toate bune. Eu nu prea o am dar ma descurc.te invat cu drag , oricand !seara frumoasa !
Seara frumoasa si tie, Gabriela! Eu imi astept oaspetii si sincera sa fiu nu-mi place grozav
cum arata supa mea cu clatite. Nu stiu ce sa fac .daca ai blender , fa -o crema , aduga niste lapte sau iaurt si fa separat niste crutoane ...succes
-
Carnasiere la superlativ – Hienele gigantice!
Fenomenul gigantismului, atat de raspandit in randul animalelor extincte, a fost prezent si in randul hienelor. Astfel se detaseaza net figura lui Pachycrocuta brevirostris, cea mai mare si mai puternica specie de hiena dscoperita pana in prezent. Cu un fizic mai impozant chiar decat al speciei Dinocrocuta gigantea, Pachycrocuta a dominat savanele si campiile din perioada tranzitionala dintre Pliocenul mijlociu si Pleistocenul mediu. Cu alte cuvinte, pe o perioada de timp cuprinsa intre 3 milioane si 500 000 ani in urma, acesta a fost nu doar regele neincoronat al tuturor speciilor de hiene, ci si unul dintre cele mai de temut carnivore care atentau la insasi existenta primilor hominizi. Fosilele sale alcatuite in principal din fragmente craniene si vertebre au fost descoperite in cadrul a numeroase situri paleontologice din Eurasia, precum si sudul si estul Africii.
Daca cea mai mare hiena din zilele noastre, hiena patata (Crocuta crocuta) din savanele africane, atinge o greutate maxima de 70-80 kilograme, redutabila Pachycrocuta brevirostris cantarea in medie 113-150 kilograme, aproximativ greutatea unei leoaice. Dupa toate probabilitatile, Pachycrocuta vana in grupuri mici de 4-7 exemplare. Printre prazile sale se numarau, cerbi, cai salbatici, hipopotami, rinoceri si chiar pui si tineret de elefanti. Pachycrocuta era si un mare consumator de cadavre. Dentitia sa permitandu-i sa consume fara probleme chiar si cele mai masive oase din carcasa unui elefant! Studierea craniilor sale ofera un exemplu direct al celei mai eficiente masinarii de zdrobit si procesat oase creat vreodata de Natura. Numele sau – brevirostris (cu bot scurt), induce un nou argument in favoarea puterii neegalate a muscaturii acestei specii de hiena enorma.
Botul scurt, solid si compact al hienei uriase actiona ca un set de parghii ale carui brate cat mai scurte adaugau un plus de putere muscaturii. Pe langa botul scurt, Pachycrocuta mai poseda si o pereche de muschi maseteri absolut imensi care acopereau aproape intregul craniu. Acest ansamblu impresionant al muschilor masticatori era ancorat pe o creasta sagitala inalta situata in prelugirea calotei craniene. Datorita acestor date biometrice, animalul insfacat de acest carnivor teribil avea o soarta dura... dar scurta. Nicio prada nu reusea sa scape de inclestarea de otel a gurii unei Pachycrocuta. Dintii sai, inclusiv incisivii care sunt marunti la restul mamiferelor, erau parca nefiresc de grosi si solizi. Caninii erau surprinzatori de lungi pentru o hiena, argument in plus pentru supozitia care sustine caracterul de ucigas eficient al acestui carnivor. Setul de masele este absolut impresionant. Pentru spargerea oaselor erau folositi premolarii masivi, iar macinarea oaselor intra in sarcina molarilor.
Pachycrocuta a fost probabil cel mai mare cosmar pe care au trebuit sa-l infrunte Oamenii de Pekin (Homo erectus pekinensis), o specie de hominizi care au trait in China. Pesterile Zhoukoudian si Longhushan din China de astazi ofera o serie de fosile ale acestor oameni care prezinta urmele coltilor teribilei fiare... In acele locuri s-au descoperit pana si excremente fosilizate de Pachycrocuta brevirostris, excremente care la o analiza mai atenta s-au dovedit compuse din resturi de oase umane. -
-
Criza-n-tema said:
gabriela42 said:
Criza-n-tema said:
gabriela42 said:
Criza-n-tema said:Eu nu-s grozava in bucatarie. Mi-as da un 7
ca medie intre felurile gatite, ornare platouri si masa. La ornat am 10 si fara modestie.draga mea eu sunt ...buna ... rau in bucatarie ...serios ...am si diploma si 31 de ani de maritis ...
Te cred. Dar mereu am crezut ca trebuie sa vina din interior placerea de a gati. O ai sau nu si daca o ai , iti ies toate bune. Eu nu prea o am dar ma descurc.te invat cu drag , oricand !seara frumoasa !
Seara frumoasa si tie, Gabriela! Eu imi astept oaspetii si sincera sa fiu nu-mi place grozav cum arata supa mea cu clatite. Nu stiu ce sa fac .Scoate clatitele cu o paleta si pune repede la fiert taietei in apa cu sare. Le pui fierte in ciorba.
-