Din dragoste de bebelusi
-
-
daria_alex said:Mie mi se pare absurd sa faci analiza: "noi am crescut asa" si copiii nostri "trebuie sa creasca asa".
Fiecare etapa a avut avantajele si dezavantajele ei.
Nu zice nimeni ca ce a fost atunci a fost mai bun, dar nici m-as grabi sa afirm ca acum este perfectiunea pe pamant.
Daca ar fi asa perfectiune nu cred ca as mai vedea pe strada adolescenti care par ca nu stiu sa se descurce nici pana la colt. Daca e atat de perfecta cresterea asta moderna nu cred ca as mai vedea peste tot semne de genul "mind the gap" si "careful, it's hot". O cafea pe care abia ti-ai cumparat-o, EVIDENT ca este fierbinte! Chiar trebuie sa ai scris asta?! Singurel nu poti sa realizezi asta?!
Citeam zilele trecute un articol despre o ziarista care si-a lasat baiatul de 9 ani sa vina singur acasa din centrul orasului. Cu harta in mana, telefon mobil. S-a descurcat pustiul perfect sa ia metroul, sa intrebe stanga-dreapta etc.
Soc si groaza a fost. Vaiiii, mama denaturata si-a lasat copilul de 9 ani nesupravegheat!
Da, soc si groaza ca incerci sa iti educi copilul sa se descurce si singur. Pentru ca viata nu este numai roz si protejata. Viata este imprevizibila iar pe copil il educi si il cresti sa stie sa zboare si fara tine. Chit ca asta inseamna riscuri sau accidente.
Si da, mie personal cea mai nasoala chestie mi se pare lipsa de empatie. Cum poti sa fii atat de prins in globul tau de sticla incat sa nu realizezi ca NU, nu pentru toti sunt aceeasi factori implicati.
E chiar atat de greu de crezut ca poti sa te trezesti in situatia in care efectiv sa nu ai la cine sa apelezi?!
Pornim de la premisa ca este imposibil sa nu ai vecini, prieteni, rude, colegi cu care sa te ajuti in orice moment.
Nu, chiar nu este o situatie imposibila.
Ma gandeam de exemplu la mine, daca as face un copil acum. Da, as fi in situatia fara vecini si prieteni la care sa apelez cand arde. Si da, la fel de imposibil ar fi sa aduc parinti sau socri la mine. Vecini? Ma duc sa bat la usa vecinilor de la casele de pe strada?!
Am mai spus-o si o repet, un pic de bunavointa si empatie zau daca ar strica.
acu depinde si ce fel de persoana esti. eu nu-s artagoasa cu vecinii, ii ajut de fiecare data cand au nevoie, ma opresc si vorbesc cu fiecare in parte. Vecina de sub mine are cheia de la casa mea, imi uda florile cand sunt plecata, imi verifica apa, gazul, imi primeste corespondenta. Daca gatesc ceva bun, ii duc si ei. De 8 martie le-am lasat tuturor vecinilor la usa cate o cutie cu bomboane si un biletel. E adevarat ca am doar 4 vecini, nu-s multi, dar la nevoie apelam unii la altii. De cand cu asta mica, toti s-au oferit sa ajute, cu o cumparatura, cu orice. Daca noi plecam la cumparaturi, o sun pe vecina si o intreb de ce are nevoie. Eu nu pot sa traiesc ca-n codru, sa n-am cu cine schimba o vorba. Plus pruetenii, care chiar daca nu stau in cartier, stiu ca e suficient sa dau un telefon. Na, eu nu-s genul care sa traiasca fara vecini si prieteni. -
Pin la cap si la coada, fiecare are sistemul lui de valori, ceea ce e foarte bine, ca daca toti am fi la fel, n-ar mai fi poezie.
Daca eu nu Imi inchipui ca exista oamnei fara ceva, nu inseamna ca nu exista sau asa cum altii nu concept viata fara altceva, nu inseamna deasemenea ca nu exista.
Pam pam.
Cred ca vreau sa ma scap in figuri sa imi fac singura tortul, asa ca purced la soping -
-
Citesc ce se scrie pe aici si ma bucur ca nu m-a reclamat nimeni la Protectia copilului.
De la 4 luni il lasam pe Junior singur in casa, in patut cu tv-ul dat drumul pe muzica, in caz de extrema urgenta daca trebuia sa plec la farmacie, sau dupa pampersi sau lapte praf, etc, lucruri stricte si urgente atunci. Bine, lipseam 15-30 de minute, dupa caz.
Ajutor nu am avut, ca nu s-a putut. Parintii cu servici, socrul servici, soacra bolnava, bona nu-mi permiteam.
Dupa divort, eram eu cu el, el micut, il caram cu mine peste tot, usor nu-mi era, cu el de mana, cu plasele intr-o mana, sincer m-as fi bucurat sa fi avut vreun ajutor, dar nu a fost sa fie. Am avut totusi noroc cu fratii mei, mai veneau din cand in cand, si stateau cu el, desi erau si ei niste copii, unul la facultate altul la liceu.
Din clasa a 4 a venit singur acasa, si stam destul de departe de scoala lui. Schimba 2 mijloace de transport, si mai merge putin si pe jos. Mi-ar fi placut sa am masina, sa-l pot duce/aduce de la scoala, dar iar, nu s-a putut.
Pana in clasa a 4 a fost la un afterscool, il luam seara de acolo, numai ca a hotarat el, ca vrea sa vina singur.
Unele mamici erau foarte mirate, cum de il las sa vina singur, mi-au tinut o intreaga teorie ca nu este ok, ca e periculos. Stiu si treaba asta, numai ca uneori viata te pune in situatii in care nu ai incotro si procedezi in consecinta.
Acum este mai mare, se descurca singur, stie sa vina la mine la job, merge singur la bunici, se duce singur in mall sa se intalneasca cu colegii. Nu zic ca nu sunt ingrijorata, il sun mereu, incerc sa-i explic pericolele, dar pe de alta parte ma bucur ca s-a intamplat asa.
Am o fosta colega de facultate, a fost mai precoce a facut copil devreme, fata ei era in clasa a XII si maica-sa o lua de la scoala.
In anul I de facultate. nu stia cu ce autobuz trebuie sa ajunga acasa.
Am fost o norocoasa ca el de fel a fost cuminte, si este in continuare.
Sunt si copii pe care chiar nu ai cum sa-i lasi o secunda singuri.
Ar fi ideal sa putem avea ajutor, dar din pacate uneori nu se poate. -
censky_2 said:Bertha, hai sa nu consideram ca lipsa unui ajutor s-ar datora faptului ca o mama nu-i “genul” care socializeaza cu vecinii sau cu prietenii, ca-i prea mare coincidenta sa se fi adunat taman pe topicul asta o turma de mame autiste sau care traiesc „ca-n codru”... Prietenii obisnuiti au la randul lor vieti, familii, copii, joburi, probleme, ok, ai putea apela la ajutorul lor daca tre sa ajungi cu copilul la spital, dar nu-i trimiti sa-ti ia o paine. Iar relatiile cu vecinii, cand te muti pe o scara tipica cu 30 de familii, pensionari, chiriasi, nebuna blocului, administratorul fost securist care sta cu ochiul pe vizor, si tot restul atlasului de zoologie urbana, chiar nu depasesc nivelul de salut politicos si atat.
Doamne fereste, numai autiste nu-mi auzisem ca v-am numit
Eu doar povesteam cum procedez eu cand imi arde buza supa ajutor, in ideea ca poate iti foloseste la ceva. Si nici antisociale nu m-am gandit ca sunteti Mai relaxati-va nitel -
-
-
censky_2 said:Bertha, pai asta ai lasat sa se inteleaga... La mine, ce-l putin, e deformatie profesionala sa-mi sara in ochi situatiile in care un anumit lucru e sugerat in comunicarile scrise
. Incercam analiza mesajelor din textul tau ? 
1. acu depinde si ce fel de persoana esti. eu nu-s artagoasa cu vecinii
2. Eu nu pot sa traiesc ca-n codru, sa n-am cu cine schimba o vorba.
3. Na, eu nu-s genul care sa traiasca fara vecini si prieteni.
eu nu-s artagoasa cu vecinii, nu rezulta ca tu esti. Eu nu pot sa traiesc ca-n codru, nu rezulta ca tu traiesti in codru etc. Daca povestesc ca eu nu mananc paine seara, nu rezulta ca toata gasca de aici mananca paine seara. Ramane totusi o expunere, nu se transforma automat in acuzatie. -
eu nu stiu ce e asa de rau sa nu socializezi
cu vecinii sau cu oricine altcineva
ca prea sare toata lumea revoltata daca se simte acuzata ca nu socializeaza
)
asta pare a fi ultima obsesie ca jignire in ultimul timpadica dupa atatea ore la servici, pe drum, in aglomeratie etc sa mai fiu si nevoita sa socializez dupa program in plus mi se pare muuuult prea mult
in romania aveam relatii de buna ziua cu vecinii, dar atat
aici la fel
-
eu nu stiu ce e asa de rau sa nu socializezi
cu vecinii sau cu oricine altcineva
ca prea sare toata lumea revoltata daca se simte acuzata ca nu socializeaza
)
asta pare a fi ultima obsesie ca jignire in ultimul timpadica dupa atatea ore la servici, pe drum, in aglomeratie etc sa mai fiu si nevoita sa socializez dupa program in plus mi se pare muuuult prea mult
in romania aveam relatii de buna ziua cu vecinii, dar atat
aici la fel
-