Sunt fete pro-ana / pro-mia aici ?
-
0 0Doamne fereste!fetele alea au nevoie de doctor,nu de grupuri in care sa se invetze reciproc cum sa vomite sau mai stiu eu ce...pe mine ma diagnosticase medicul de familie acum cativa ani cu anorexie(o cretina,ca eu nu aveam asa ceva,pur si simplu nu aveam pofta de mancare) si tin minte ca m-a batut mama de mi-a suant apa in cap si-mi dadea ea cu linguritza mancare.Fetele alea au nevoie de mai multa atentie din partea parintilor si neaparat ajutor specializat,cu toate ca la multe dintre ele e vb numai de teribilism -
-
-
-
Sa ai o relatie afectiva cu mancarea inseamna sa-ti iei mangaiere, intelegere, contzinere, satisfactie imediata, linistire si ma rog, cam tot ce mai inseamna afectiunea, de la mancare, nu de la alti oameni, hobbyuri, etc...
Eu am inteles, dar sunt multe teorii, ca anorexicele refuza afectiunea, sau o controleaza ca intrare prin refuzul mancarii iar bulimicele sau, ma rog, cele care mananca compulsiv, isi iau acea alinare imediata din food, isi naucesc emotiile cu carbohidrati.
Sunt multe de spus despre asta ... si netul e plin... -
-
O astfel de relatie am eu adesea.
(momentan sunt la regim si mi-am ales unul in care cantitatea de alimente sa nu fie restrictionata-asa ca daca ma apuca ,macar ma indop cu alimente conforme.slava domnului ca sunt gustoase!)
Mi-am dat seama ca e vb de un comportament autodistructriv si,din pacate,l-am sesizat si in alte situatii din viata mea.
eveleena,ce-ti face kittycatul?cum va intelegeti?
-
Un inceput bun de constientizare are fi ca atunci "cand te apuca" sa tragi aer in piept si sa faci 2 lucruri:
1. Sa te intrebi ce anume "te mananca"? Ce anume urasti la tine cand vrei sa-ti ametesti emotiile?
O sa descoperi ca: te urasti pt. o decizie proasta pe care ai luat-o, pt ca nu poti sa spui in fatza cuiva ceea ce gandesti cu adevarat, ca ii menajezi pe altii in defavoarea ta, ca nu ai viata pe care ti-ai propus-o, ca ai driver de victima, ca tot felul de lucrushoare din astea.
2. Sa-ti identifici si sa notezi exact sentimentele pe care le ai in momentul acela. Lucru care nu e usor pentru ca in ED te bati mai mult cu emotiile. Am pe alt calculator si o sa o postez luni, o lista de sentimente posibile. Dupa o peoada de monitorizare vei sti exact care sunt sentimentele preponderente si vei putea barem sa-ti pui intrebarea "de ce?". -
-
sabbra.esti cam impulsiva draga mea.no ofens dar asa obisnuiesti tu sa fii.numai te-as ruga sa ai grija.e pericol cand te apropii de sub delicate ca si ala de la dragostea,cu violenta fizica!
nu atinge ce e fragil.te rog eu!am fost in situatia aceea si stiu despre ce vb!
acum:tu ai 50 de kg si vrei sa slabesti?ce grasimi iubita?ma gandeam ca esti ceva mai strong si nu te va afecta remarca unei vanzatoare.nu cred ca ea era manechin.sunt sigura de asta, de fapt.
te-as ruga sa-ti controlezi iesirile.stii ca imi esto draga,dar nu in momente din astea
-
mersi mult,scufita_rosie!astept cu nerabdare lista. :*
donna,eu personal,in perioadele acelea mancam(imi place sa vb la trecut,imi induce ideea ca acea perioada s-a terminat!) EXACT ce stiu ca imi era interzis,ca imi facea rau-dulce-sarat-dulce-sarat,fara noima.n-am dat in viata mea iama in fructe sau legume,iti dai seama.
Culmea e ca imediat dupa ce terminam,cand efectiv nu mai puteam,incepeau procesele de conshtiintza,planuri cum ca "gata,de maine asa si pe dincolo"(am obs ca era ft usor de luat decizii de genul asta cu burta plina ).Sa zicem ca intr-un fel,uitam,sau era pus in plan secund motivul,starea care ma impinsesera sa mananc. -
"dulce-sarat-dulce-sarat" = CE ANUME? dulceata si muraturi?
ma, ce vreau eu sa imi dau seama este daca nu cumva in substrat exista si niste layere de gurmaderie sau lipsa de rezistenta la "bunatatile" de pe rafturile din supermarket.
pentru ca una este sa te indopi cu paine si telemea ieftina si alta este sa sapi serios numai in ciocolata, inghetata, chipsuri, sufleturi, somon cu maioneza si -
-
nu-s inca in faza in care treci de la cantitate la calitate
cand intrerupeam un regim(si avem numai mancare "conforma"in casa si nu tentattzii) ma infigeam in paine!cu orice gaseam prin frigi.Deci...nu e vb nici de accese de "gurmanderie" nici pofte sau imposibilitatea de a rezista in fatza bunatatilor.
E muuult diferit...din pacate -
Stai, piua, nu te intrista!
In paine mai ajungi si cand te tratezi cu somon si caracatitza.
Totul e sa reusesti sa-ti pui intrebarea chit ca-ti raspunzi in timp ce mananci.
"Care e problema de fapt???"Chit ca e vorba de plictiseala. O gaura mare inauntru pe care te straduiesti sa o umpli cu mancare. Doar ca de fiecare data se umple altceva. Asta inseamna ca nu te simti bine in compania ta. Drept care va trebui sa faci niste exercitii de stat cu tine insati, constient, in activitati de (sau nu) rutina. -
scufita_rosie,imi dau seama de fiecare data ca mananc ca sa innabush anumite sentimente & co.Nush daca e suficient doar sa conshtientizez.Mda,ai atins un punct sensibil-sa petrec timp cu mine insami.well,eu cu mine nu avem o relatie asa buna...
Btw,dar cum se face ca esti atat de bine informata?
hugs! -
-
-
dom'le, cum stateam io asa si ma gandeam cu capu', mi-am dat seama ca mancatu' ca porcu' nu loveste intotdeauna aux cause de depression, ci deseori din alte motive:
- ca luaram leafa
- ca vazuram pe colega Y halind nustiuce trebshoara care ne-a facut pofta
- ca e lasata secului
- ca e craciun
- ca e valentine's
- ca e paste
- ca la teveu e o reclama bine facuta la pateu de sibiu sau milka,
- ca am transpirat ca sclavele la bucatarie, gatind nu stiu ce prajitura sau chiftea - si, pe urma, nu suportam sa ne vedem consortul ca-si pune mintea cu tot platoul o data, asa ca incepem sa bagam si noi cu ambele maini in gura, ca sa fim sigure ca apucam sa ne bucuram si noi de munca noastra
- ca sotul a facut burta, asa ca putem sa facem linistite si noi un pic de cur' mare
- ca mama e grasa de cand o stim si ca, cu toate ca si-ar fi dorit sa fie slaba, n-am vazut-o niciodata tinand cura de slabire sau numarand caloriile din salata de beouf (asa ca n-am avut de la cine sa capatam niste deprinderi alimentare care sa ne ajute sa fim toata viata suple ca niste supermodele)
- ca poate ne-am trait mai mult de juma' de viata in comunism, visand la o ciocolata, la o friptura, la o banana, un salam, o maslina sau un svaiter
etc
asa ca (mie, cel putin) imi ramane intrebarea: din toate "sedintele" de indopat, cate dintre ele pornesc cu adevarat din bulimie si cate din cu totul alte motive?
sunt fancy denumirile astea: "pro-ana", "pro-mia"... imi plac, uite, am asaaaa, impresia ca ma ajuta.
cand o sa ma duc sa borasc la buda, poate n-o sa ma mai simt ca dracu', ci poate, admirandu-mi voma, o sa ma bucur ca uite, demonstrez ca merit sa fac parte dintr-un "club" deosebit.
dar ma mai bate un gand, si anume acela ca, daca vreau sa fiu cu adevarat deosebita, mi s-ar potrivi mai degraba ceva care sa inceapa cu "anti".
ceva idei? -
