© Copyright: depositphotos
Poveste adevărată. Drama din Colectiv a însemnat multă durere, dar mi-a adus şi speranţă!
Am plâns ca o proastă când am văzut la televizor ştirile cu cei care au murit în incendiu. A doua zi am fost să aprind o lumânare în faţa clubului, am fost la spital şi am dus cafele şi brioşe medicilor. Au fost încântaţi, apoi, am donat sânge. Am făcut tot ce am putut pentru ca soţul meu să fie mândru de mine. Şi plâng. Uneori, mă gândesc că aş fi vrut să fiu şi eu în acel club, dar ştiu că asta e o gândire negativă, provocată de suferinţă.
Mă gândesc azi la părinţii care şi-au pierdut copiii, la iubitele care şi-au pierdut iubiţii, la cuplurile dispărute. Am senzaţia că şi eu fac parte din dramă. Dar, gata, în această tragedie am găsit şi puterea să revin la viaţă. M-am confruntat cu o dramă şi mai mare. Pe iubitul meu îl voi purta în suflet pentru totdeauna.
Promit că weekendul viitor îmi voi scoate părinţii în oraş şi mă voi îmbrăca în culori vesele. Colectiv.
Posteaza comentariu