Poveste adevărată: "Am un iubit nou, dar îl iubesc pe cel vechi!"


Experienţa amoroasă a unei femei nehotărâte. Sunt de trei ani într-o relaţie, dar încă mă gândesc la fostul. Iar faptul că şi el mă întărâtă nu mă ajută deloc să-l uit.
Sunt de trei ani într-o relaţie, dar încă mă gândesc la fostul. Iar faptul că şi el mă întărâtă nu mă ajută deloc să-l uit.

Povestea mea cu Claudiu (fostul) a început acum zece ani, când eu nu aveam nici 20 de ani, iar el era cu zece ani mai mare ca mine. Fusese căsătorit, dar divorţase, pentru că a plecat în Germania la muncă, iar soţia n-a vrut să-l urmeze. Ne-am cunoscut pe internet, şi am corespondat o vreme, până de un Crăciun când el a venit în ţară. Atunci nu l-am plăcut. El era prea serios, eu prea copilăroasă. Voiam să mă mai joc, să flirtez, iar el părea că nu înţelege niciuna din glumele mele. A mai trecut un an, timp în care am mai corespondat din când în când, dar cu prea puţin interes din partea mea. Apoi m-am combinat cu altul, care era mai mereu în preajma mea, şi l-am uitat o vreme pe Claudiu.

Relaţia cu celălalt n-a durat mai mult de doi ani, şi m-am trezit că dau din nou de Claudiu, care tot în Germania era, şi tot în căutare de o româncă cu care să se însoare şi s-o ducă acolo cu el. De data asta îmi spunea că a găsit una, cu care se va întâlni la vară, şi vor petrece concediul împreună. O vreme am discutat doar aşa, ca nişte cunoştinţe vechi, dar între noi exista totuşi un interes. Poate că de data asta venise timpul nostru, poate că mă mai maturizasem şi eu, poate că eram curioasă să văd dacă pot să i-l fur celeilalte, cert e că atunci am început să-l percep altfel pe Claudiu. A venit vara şi concediul. El a venit în ţară şi în prima seară, în loc să ajungă în braţele celeilalte, a ajuns în patul meu. A fost o noapte extraordinară, poate cu atât mai intensă cu cât amândoi ştiam că a doua zi el trebuia să plece la Constanţa, la tipa careia îi promisese concediul lui.

El îşi petrecea vacanţa acolo, cu tipa cunoscută tot pe internet, dar şi împreună cu fiica lui. Între ele, de două ori pe zi, avea grijă să se ascundă şi să mă sune ca să-mi spună că nu se întâmplă nimic cu tipa din Constanţa, că el tot cu gândul la mine e.

Când s-a întors în Bucureşti, după două săptămâni, deja eram amândoi foarte îndrăgostiţi. Aşa că, deşi mi-a fost greu, l-am iertat când mi-a spus că totuşi s-a culcat şi cu cealaltă. Dar, important era viitorul.

Iar viitorul a fost frumos o perioadă. El a trebuit să plece din nou la muncă, după câteva zile. Concediul se terminase, ne-am despărţit cu greutate şi ne-am promis că ne vom vedea măcar la două luni. Ceea ce am reuşit să facem de câteva ori, alergând unul către celălalt prin toată Europa. Ba la Viena, ba la Paris, ba la Budapesta.

Aşa a trecut vara, toamna şi ar fi fost timpul să se întoarcă în ţară, ca să petrecem împreună sărbătorile. Între timp îmi spusese că s-a despărţit oficial de tipa de la Constanţa, dar că preferă să nu povestească familiei şi fiicei lui de noua sa cucerire, considerând că i-ar bulversa, şi încă nu e momentul.
Aşa că eram doar o relaţie clandestină.

De Sărbători, fireşte, ar fi trebuit să petreacă Revelionul cu familia lui, de vreme ce teoretic era singur. Aşa că în loc să le spună cinstit că a mai cunoscut o fată, a preferat să facă slalom prin Bucureşti, între casa mea şi casa familiei lui, unde se organizase un revelion. Eu n-am priceput de ce face asta nici în ziua de azi. La miezul nopţii a fost cu mine, apoi s-a mai dus câteva ore cu ai lui, apoi s-a întors la mine.

Ne-am certat, ne-am împăcat, apoi după câteva zile a plecat din nou la lucru. Iar au mai trecut două luni până când am reuşit să ne vedem, la Praga. Acolo a venit încărcat de nervi, zicea el de la serviciu, şi ne-a stricat toată întâlnirea. Ne-am certat, eu i-am reproşat că s-a plictisit şi nu mă mai vrea, el că îl presez, şi uite aşa ne-am despărţit. O vreme a continuat să mă caute, la telefon, dar pentru că nu i-am mai răspuns s-a lăsat păgubaş. Am suferit ca un câine după el, pentru că în ciuda începutului, când credeam că n-am nimic în comun cu el, am constatat pe parcurs că e un om pe care-l pot iubi. Şi ce-l mai iubeam...

Am aşteptat o vreme să lupte pentru mine, dar n-a făcut-o. Aşa că după vreun an am cunoscut pe altcineva. Dan a ştiut să mă cucerească şi să mă facă să ne mutăm împreună. Nu suntem căsătoriţi, dar trăim împreună de trei ani, ca şi când am fi o familie.
 
De câteva luni a reapărut în viaţa mea virtuală, Claudiu. Tot în Germania, dar de data asta cuplat cu una cu care locuieşte acolo.
Ea vrea să facă un copil cu el, el nu prea vrea. Sunt împreună de doi ani şi el deja s-a săturat de ea. Acum îmi spune că eu sunt totuşi cea pe care o doreşte, şi că-şi dă seama că fată ca mine nu mai găseşte. Că îi pare rău că l-am părăsit, că ar fi trebuit să mai am răbdare cu el, dar că, din punctul lui de vedere nu e totul pierdut.

Chestia asta mă destabilizează, pentru că pe Dan îl apreciez, mă simt bine cu el, dar nu pot să zic că-l iubesc ca pe Claudiu. Nu este chiar omul lângă care mă văd legănând nepoţii. Pe de altă parte, nici Claudiu nu-mi oferă vreo garanţie. Vorbe dulci de la el am mai auzit. Dar realitatea ne-a demonstrat că are prea multe capricii.
 
Acum spune că dacă eu îi dau un semn, el renunţă la tipa pe care a luat-o în Germania, şi reia relaţia cu mine. Dar n-am nicio garanţie că de data asta va merge. De ce aş crede că acum va fi altfel, când am avut o dată ocazia şi el i-a dat cu piciorul?

Nota redacţiei. Această poveste e adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor a fost schimbat din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre
, scrieţi-ne pe adresa redacţie@eva.ro.

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Comentarii (2)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • M.Alina pe 13 Feb 2011, 20:04
    sfat"

    renunta la ambii" Claudiu" sincer nu te merita iar in legatura cu Dan ,sentimentele nu le poti forta....parerea mea este sa mai cauti pt ca sunt multi baieti_barbati care ar putea sa te faca mult mai fericita:) uital pe Claudiu pt ca nu te stie aprecia si este mult prea indecis, nu cred ca va reusi sa te faca fericita desi il iubesti"iubire trece, si iti va trece dk nu te lasi prada lui...fi desteapta si mergi mai departe pt ca doar asa iti poti gasi fericirea si adevarata iubire...mult succes:)

    0
    0

  • Lorena pe 13 Feb 2011, 19:35
    Sfat

    Citeam recent un articol, nu-mi amintesc unde, ca in fapt, dragostea nu ar tine mai mult de 4 ani. La momentul respectiv m-am cam "enervat" de retetele astea si parerile specializate. Insa un sfat iti pot da, raportat la afirmatia de mai sus. Chiar tu spui ca fostul nu iti inspira incredere si nu stii daca ati putea avea o relatie asa cum iti doresti tu. Mie mi se pare ca el fuge de realitate si implicatii. O femeie, buna sau rea nu este o carpa sa o arunci cand te-ai saturat de ea. Si imi este teama ca mai devreme sau mai tarziu ar proceda la fel si cu tine. Posibil sa fie genul care doreste sa rupa el relatia, nu admite ca partenera l-ar putea lasa. Mai ales ca acum ai stabilitate si esti fericita, in timp ce el, desi a incercat, tot nu si-a gasit echilibrul. As zice ca poti aplica zicala "sa moara si capra vecinului". Daca el nu este cu adevarat fericit, considera ca foarte simplu, nu are altceva de facut decat sa te streseze un timp, pana vei ceda si te vei intoarce la el. Dar garantii? Ma indoiesc ca relatia voastra ar tine 2 ani! Chiar daca actualul nu este pasiunea vietii tale, nu inseamna ca nu este la fel de "bun". Oricum, daca relatia ta cu actualul nu merge, nu ar trebui sa fie din cauza unei himere. Analizeaza bine ce iti doresti TU si nu fostul sau actualul si daca merita sa-ti distrugi linistea. Mult noroc! L.

    1
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod