Sunt convinsa de faptul ca exista multe femei, ca mine de altfel, implicate intr-o relatie de dragoste, fie ea de durata sau nu, care prefera sa nu locuiasca (inca) sub acelasi acoperis cu iubitul. Motivele sunt foarte variate si difera de la persoana la persoana. Eu, de exemplu, nu ma consider destul de responsabila incat sa fac acest pas; plus ca, de cele mai multe ori, dimineata sunt foarte morocanoasa si, uneori, plina de ifose, pe care nu doresc sa le impart cu nimeni, pentru simplu motiv ca nu vreau sa imi supar partenerul.
Se intampla ca iubitul meu sa stea la mine cu saptamanile, iar acest lucru nu ma deranjeaza, chiar imi face placere, dar poate nu sunt inca pregatita pentru "pasul cel mare". Poate voi face aceasta mutare in viata mea peste o luna sau peste trei ani. Nu am de unde sa stiu...
Si mutatul impreuna poate fi cu doua taisuri: risti sa iti distrugi relatia sau poti chiar sa ti-o imbunatatesti, sa fiti amandoi mai fericiti ca oricand. Nici nu cred ca exista reguli referitoare la o anumita durata a relatiei dupa care ar trebui sa va mutati impreuna. Cunosc un caz in care cei doi se iubeau nebuneste doar de o luna, au decis sa se mute impreuna, iar dupa un an s-au si casatorit, iar acum sunt foarte fericiti. Un alt caz, pe care l-am auzit de curand si l-am asezat cu grija la categoria "asa nu", este cel al unui cuplu, care a decis sa se mute impreuna dupa foarte scurt timp de relatie; cu timpul au ajuns sa doarma in paturi separate, dar, in cele din urma, au decis sa se casatoareasca. De ce? Pentru ca "deja au o varsta", respectiv 30 de ani, iar casatoria se impune. Sper sa ma lamuresc si eu la un moment dat ce este cu aceasta criza a celor de 30 de ani... Si mai sper ca si atunci cand voi avea 60 de ani sa dorm in pat cu cel pe care il iubesc si care a impartit cu mine totul.
Ce sa mai zicem de cuplurile care, dupa cativa ani de relatie, au decis sa se mute impreuna, iar acest lucru nu a facut decat sa distruga ceea ce era foarte frumos? Imaturitatea, senzatia de ingradire a libertatii, a intimitatii, sufocarea pot fi cateva dintre motivele datorita carora mutatul impreuna desparte doi oameni care pareau sa formeze cuplul perfect. Nu este niciodata o regula si din acest motiv faptul ca cei doi se muta impreuna poate fi un bonus pentru relatia lor sau, din contra, poate dezbina cuplu, fie el format de o luna sau de cinci ani.
In cazul multor cupluri, mutatul impreuna vine de la sine, cand cei doi se decid ca relatia lor poate trece la urmatorul nivel, indreptandu-se poate spre o casatorie. Este perfect normal ca cei doi sa aiba nevoie de intimitate, de locul lor, dar important este ca acest lucru sa nu fie fortat si doar din nevoia de a avea pe cineva in preajma, care sa iti mai stearga praful de pe televizor.
Mai grav este cazul in care, dupa o relatie de amor esuata, te indragostesti subit (sau ai impresia ca traiesti acest sentiment), simti nevoia nebuna sa te agati de cineva si sa te hotarasti, brusc, sa te muti cu cea care ti-a furat inima. Poate acest lucru iti face bine pe moment, desi mutatul impreuna este un pas mai mult decat important intr-o relatie, dar in acest caz pot ajunge la concluzia ca aceasta dragoste nu a fost decat un pansament, iar dupa ce te-ai vindecat sufleteste, iar rana s-a cicatrizat, pansamentul va trebui inlaturat. Si nu e ca si cum il vei putea pune in vitrina, sa te uiti la el din cand in cand; va trebui sa traiti alaturi in aceeasi casa, sa impartiti tot si poate sa te minti ca viata este frumoasa.
Locuitul impreuna poate fi considerat si un test pentru voi doi, reusiti sa va cunoasteti mai bine si poate va ajuta sa luati decizia: merita sa nu merita sa mergem mai departe? Acomodarea in aceasta postura de concubinaj poate lua, uneori, mai mult timp decat v-ati putea imagina. Daca din partea amandorura exista intelegere, acceptare, respect si multa iubire, in mod sigur acomodarea va fi mult mai usoara. Cand atributiile se impart la doi, parca este mai usor, chiar daca la inceput poate fi infiorator de dificil.
Am auzit si citit foarte multe sfaturi despre cum sa iti pastrezi farmecul relatiei, iar locuitul separat se numara printre ele. Aceasta "delimitare" a spatiului fizic al partenerilor nu face decat sa ii atraga si sa ii incite si mai mult, iar locuitul impreuna "uzeaza" mai repede relatia, sunt de parere multi.
Fiecare persoana are propriile obiceiuri si o rutina care, pentru partener, pot fi deranjante. Lui ii face placere sa isi citeasca ziarul sportiv la toaleta in fiecare dimineata vreme de jumatate de ora, iar pe tine, ca femeie, te poate scoate din minti acest obicei; in fiecare sambata dimineata adori sa mergi la piata sa iti cumperi cele mai proaspete legume, in schimb el prefera sa leneveasca in fata televizorului pana la pranz. Poate fi foarte dificil, mai ales la inceput, sa fiti cat de cat pe aceeasi lungime de unda, mai ales cand vine vorba de lucrurile pe care ar trebui sa le faceti impreuna, ca si cuplu. Dar, cum se spune, "orice invat are si un dezvat", iar dragostea pe care o porti respectivei persoane te poate schimba si te poate face sa accepti chiar si sforaitul strident din fiecare noapte.
Se spune ca barbatii sunt cei care se opun, de cele mai multe ori, mutatului impreuna cu iubita, dar eu am intalnit mai multe cazuri in care femeile nu doreau sa locuiasca impreuna cu iubitii lor. Motivele sunt cat se poate de variate, asemanatoare cu cele ale barbatilor: privarea de libertate, intimitate invadata, "nu a sosit inca timpul pentru marele pas" sau frica de a nu strica ceea ce este deja frumos.
Nu cred ca locuitul impreuna ingradeste libertatea vreunui component al cuplului, atat timp cat decizia a fost luata de comun acord si nu exista dubii in ceea ce priveste sentimentele de dragoste pe care unul le simte fata de celalalt. Fiecare poate avea programe separate, iar sfarsitul zilei este foarte placut sa iti gasesti alinarea in bratele celui care te iubeste.
Daca avem o relatie frumoasa si locuim separat, poate fi si acesta un lucru minunat. De fiecare data, revederea cu persoana iubita este asteptata cu sufletul la gura. Atunci cand nu te simti pregatita sa te muti cu iubitul tau, nu o face doar pentru ca asa au facut majoritatea prietenilor tai si "trebuie sa tii pasul cu ei". Fa-o atunci cand simti cu adevarat!
© Copyright:
Ne iubim, dar locuim separat
Mutatul impreuna poate fi cu doua taisuri: risti sa iti distrugi relatia sau poti chiar sa ti-o imbunatatesti, sa fiti amandoi mai fericiti ca oricand. Nici nu cred ca exista...
Comentarii (19)
care ar fi parerea ta daca ai avea 35 de ani si ai avea 2 copii din o casatorie anterioara il iubesti pe actualu partener si ar dori si el un copil ce ai face?te-ai desparti pt ca vrea si el copil si tu nu il dai ca esti prea batrina?
Si pt cele care spun ca e ok sa faci si dupa 30 de ani copii. Nu zice nimeni sa nu faceti pana la 190 de ani daca vreti. Nu e vb de prejudecati e vb de a gandi logic. Dupa 30 de ani o sarcina poate sa fie mult mai grea si mult mai complicata. Din cate stiu si eu pana pe la 35 nu sunt riscuri asa mari pt copii. Dar daca faci copil la 40 de ani cand el o sa aiba 20 de ani (la 20 de ani nu e capabil sa se intretina singur) TU O SA AI 60, ADICA PENSIONARA. Cum dracu nu este asta o problema???? Sunt si eu curioasa? La 60 de ani deja s-ar putea sa ai nevoie tu de ajutor de la copil si sa pui in spinarea unuia de 20 de ani chestia asta mi se pare culmea egoismului. Pt cea care zicea ca la tara faceau copii pana la 1 mil de ani. Da faceau si-i puneau in carca celor pe care i-au facut la 14 ani. De ce nu faceti copii si la 14 ani? Pe vremea aia se faceau si nu avea nimeni pb cu asta. Hai sa ne intoarcem in evul mediu. e cel mai bine
eu stau cu parinti si iubitul meu vine la mie si sta sambata si duminik si imi place faza e k noi dak nu suntem unul langa celalant ne certa. si........................abea asteptam sa ne mutam impreuna
fetelor bateti campii rau d tot si ati deviat extrem d mult discutia..subiectul initial era despre relatii si despre concubinaj..este urat sa ajungeti sa va vb asa.fiekre are dreptul la propria parere.parerea mea este ca relatiile sunt extrem de diferite si complexe iar un cuplu care se intelege bine,ce ajunge sa petreaca majoritatea tp-ului impreuna la un moment dat ajunge sa simta ca faptul ca nu locuiesc impreuna creeaza un spatiu intre ei,d aici intervenind si dorinta de convietuire comuna.cel putin asa a fost in cazul meu,dupa 3 luni in care incepusem sa facem tot impreuna si ne iubeam ft mult am considerat ca este momentul pt a trece la o alta etapa.stam impreuna de 5 luni,ne intelegem la fel de bine iar micile certuri se depasesc pt ca sunt chestii d moment..asa ca fetelor,dak simtiti ca este momentul sa va mutati cu iubitii vostri,urmati-va intuitia..s-ar putea sa aveti surpriza d a constata ca relatia voastra se imbunatateste considerabil!deokmdata stam cu mama lui,sper in urmatorii ani sa ne putem perm ite si o casa numai o noastra.pentru moment este bine,incerc sa-mi inteleg soacrasi sa o tratez cum merita.pana acum nu am avut probleme.ne respectam!
tu vorbesti de experienta de redector, perche tu ai? esti prima abate cimpii, sint atitea femei care fac copii dupa 30/35 de ani si au copii sanatosi, i-ti aduc aminte ca citiva GENI internationali sint copii de parinti mai invirsta! E adevarat sint riscuri, dar medicina nu este o stinta exacta ni nu zice ca tineri au copii frumosi si sanatosi, vreau sa spun ca riscul e la fel in femei tinere ca si in femei non tinere, e IMPOTANT sa consulti doctorul si sa-ti faci analizele necesare. Eu am doi copii, facuti dupa 32/ 36 ani si sint perfecti, poate mai perfecti de multi alti, pentru-ca ma ocup de ei, sint atenta la ce maninca, si la ce fac.In urma cu multi ani bunicile si strabunicile noastre faceau copii pina cind dumnezeu ii dadea, si nu erau redusi mental, sau poate careva(se intelege cine) are experiente in familia, cit despre imbatrinire,draga mea procesul e la fel la fmeie si la barbat, sint persoanele ca nu sint toate la fel si nu reactioneaza in acelasi mod si la aceasi ora, as pute sa-ti explic dar e prea complicat si lung. Cit despre educatia sanatati, nu prea inteleg ce vrei sa spui, poate educatie secsuala? pentru-ca o educatie a sanitati sint regule de ani de zile, spalate pe miini, fa-ti baie, puneti lucruri curate, tine-ti casa in ordine si curatenie, e.t.c., e.t.c. P.S. contro la natura, ne-am pus, si inca cam demult ca nu mai respectam legile naturi, viata a evaluat, sau scimbat multe, tu ai telefon, televizor, locuiesti intr-o caza si ai apa calda, daca nu ne puneam contro la natura eram inca intr-o grota!!!!!!
sa o luam usor in primul rand fieacre persoana gandeste in felul ei...mai deranjant este ca opiniile personale cum este acest articol sunt facute publice..si asta nu duce a bine..daca cea care a scris ii e firca de ceva nu la toti este..nu a facut bine comparatie , deci rezulta ca nu are experienta in domeniul de redactor plm ce-o mai fi , in general tot ce e pe acest site e destul de slabut si se bat campii prea mult..poate saraca n-are jurnal acasa..si apropo : COPII FACUTI DE MAME MAI IN VARSTA DE 28 DE ANI AU PROBLEME, IARASI IMPORTANT E ALIMENTATIA DIN TIMPUL SARCINII..COPII MAI DESTEPTI SUNT FACUTI MAI DEVREME..IDEAL E VARSTA DE 23-28 ANI MAXIM..CA SI STRUCTURA FEMEIA IMBATRANESTE MAI REPEDE CA BARBATUL...MAI PUNE-TI MANA PE CEVA O CARET SA VA DOCUMENTATI SI NU MAI VB IN COMMENTURI CA MARIOARA DE PE CAMP...DE ASTA SUNTEM O TARA CARE ARE PROBLEME CU EDUCATIA SANATATEA..NU SUNT RESPECTATE LEGILE NATURII..SI CU NATURA NU PREA TE PUI :)
Ei da , cita dreptate ai, articolul vorbeste de persoane care nu au probleme, fiecare acasa la el !!!! Si ceilalti. persoanele normale, muritori de rind, care i-si doresc sa poata sta inpreuna cu iubitul/ta, chiar si pt. o zi o saptamina? Poate ca secretul e asta, cind intradevar se va avea posibilitatea, nici unul nu-o sa se mai gindeasca, cum arat dimineata cind nu sint machiata, sau cind sint indispusa, sau celalalt se va duce si de 2 ori la piata numai sa stea cu tine. Asta e cind ne dorim ceva ce nu putem avea, cind il vom avea darul fa fi dublu, nu uitati sinteti mai norocoase/osi voi, ca cei ce locuiesc fiecare a casa lui, din pacate nu stiti acest lucru, voi sinteti vii, iari ceilalti sau stins in egoismul lor !!!!!
Sunt de acord cu ce s-a scris in post-ul "parere2". Foarte multi dintre noi poate avem o relatie stabila si ne dorim sa petrecem cat mai mult timp impreuna, dar uneori nu ai unde sa te muti impreuna cu prietenul. Atunci alegi solutia de a sta fiecare la el acasa (a se citi "fiecare cu parintii lui") pentru ca, oricat de bine te-ai intelege cu parintii celuilalt, parca nu-ti vine sa te comporti la fel de relaxat ca la tine acasa (ex: sa mergi dimineata pana la baie in pijama sau sa iesi din baie in prosop dupa ce faci dus...) Si noi ne dorim sa petrecem cat mai multe zile impreuna. Mergem unul la celalalt si incercam sa facem toate nimicurile de zi cu zi impreuna (sa spalam vasele, sa facem cumparaturi, sa pregatim masa...)... dar parca e greu sa fii in largul tau daca nu e casa doar pentru noi. Problema este, dupa cum banuiesc, a marii majoritati a tinerilor din Romania - lipsa banilor. Pentru o casa a lor, pentru chirie (si chiar daca ne permitem o chirie, dupa plata ei nu mai ramanem cu aproape nimic), pentru avans la credite ipotecare, etc... Asa ca acest articol mi se pare destul de departe de realitatea inconjuratoare. Se aplica pentru persoanele care au o viata similara personajelor din "sex and the city".. si ca sa fim sinceri, cred ca maxim 20% dintre noi au acest tip de viata in care fiecare isi permite casa lui (cumparata sau inchiriata). De ce nu scrieti un articol despre situatia "locuim cu parintii" (sau bunicii, sau fratii, etc)?
dar ce te faci cand iti doresti din toata inima sa locuiesti cu cel pe care-l iubesti dar nu ai posibilitatea financiara?cand iti doresti ca macar pt o zi sa gatiti impreuna si sa faci toate nimicurile care fac viata unui cuplu mai roz... cand va despartiti iar tu mori de dorul lui pana a doua zi?v-ati dat toate cu parerea si a-ti tot dezbatut dar nimeni nu a pomenit de problema care ii macina pe 90% din tinerii din ziua de azi,si anume lipsa unei locuinte...probabil ce acare a postat e o frustrata care nu stie ce vrea de la viata iar singura grija e ca o vede"iubi"nemachiata dimineata...
pt laura, afla ca copiii facuti la batranete sunt si ei f reusiti, iar parintii sanatosi,se mai revigoreaza,nici vorba de cancer,pt nimic nu sunt reguli. oricum,nu-mi place ideea ca mama sa fie f tanara pt ca nu e mama de fapt. iar copii dupa 18 ani se descurca singuri,pot pleca singuri oriunde pe glob,sa traiasca cum vor.
Sa faci copii la 40 ani este FFFFF prost. In primul rand pentru riscul crescut pe care il are mama de a face cancer de san (copii dp 30 ani cresc riscul) si apoi pentru cresterea riscului de sindrom Down la copil. La triplul test care se face copilului pt sindrome genetice un rol important il are varsta mamei. Dc nu ma crezi consulta site-uri medicale.
Trist Fiecare cum doreste.Insa cred ca nu e solida relatia. ce chestie.......a sta in "concubinaj" parca e mare chestie. Sunt pot spune mai "casatoriti" decat casatoritii, e o formalitate, sa stai impreuna e un test de cunoastere reciproca destul de sanatos. si serios. chestiile astea cand esti morocanos dimineata sau altele....e ceva normal. oare sa fie vb. de lipsa de incredere? incredere de sine sau frica, jena, etc. de ceallalt.e ceva de ascuns? Ce poate fi asa grav sa nu se poata trece peste? Daca treci de la impreuna dar separat, direct la altar cat de bine poat e fi? o fi....dar pare totusi subreda relatia. Curaj....incercati sa formati familia "de proba". pot iesi la iveala mai intens nemultumirile si misterele care plutesc in suspans, cu toata increderea.. toate astea au rezolvare, sau nu au, macar stii o treaba, pierzi vremea.....concubinajul poate accelera demersul relatiei intr-o directie, buna sau putin buna, cel putin ai mai multe "date ale problemei" Poti avea aceeasi senzatie ca abea astepti sa il vezi/ o vezi/ si seara, inainte de a ajuge acasa, impreuna, nu? Nu mai inteleg. Atatea frici.....lasate in aer...::((
IN GENERAL TINERETUL ARE CU TOTUL SI CU TOTUL ALTE PARERI SI PRINCIPII,EI POT TRAI CU CINEVA FOARTE BINE ANI DE ZILE IAR IN MOMENTUL CAND LOCUIESC IMPREUNA INCEP CERTURILE SI DISCUTII UNELE CHIAR FARA MOTIV, EI PUR SI SIMPLU NU MAI CRED IN CASATORIE,SI OBLIGATIILE DE FAMILIE EI SANT NON CONFORMISTI,DE ACEEA TINERETUL NU MAI FACE COPII DECAT LA O VARSTA CAND SANT DEJA PREA COPTI TRECUTI DE 35 ANI,
Ai auzit tu ca nu stiu ce cuplu ca are avea o relatie de multi ani s-au despartit dupa ce au stat impreuna....sincer e amuzant pt ca nu stiu daca ai gandit si logic...oamenii aceia si-au format niste obiceiuri ca si cuplu care traieste separat. Mi se pare o idee stupida pt ca consider eu ca daca il iubesti cu adevarat pe cel care l-ai ales sa-ti fie iubit, ar trebui sa-ti doresti sa-i cunosti si defectele (cand se trezeste dimineata si sta 30min la toaleta, cand nu are chef sa mearga la piata, cand ar vrea sa-l lasi in pace, cand vrea sa taci,etc). In fine dupa ani si ani de locuit impreuna nu mai e acea dragoste, si nu se pune problema de plictis, marea majoritatea a oamenilor raman impreuna din respect, pt ca se cunosc, pt ca au copii, din obisnuinta, si da si din dragostea care i-a legat. Plus ca nu cred ca la 20 si ceva de ani trebuia neaparat sa ma casatoresc ca sa stau cu cel pe care-l iubesc. Poate voi v-ati simti ingradite, private de anumite lucruri...eu nu.
Si eu sunt de parere ca un cuplu care se iubeste se poate muta impreuna (concubinaj)dar daca sunt hotarati sa stea chiar o viata impreuna.
daca parinti tai nu stateau impreuna nu nastea un geniu ca tine!!!!cit despre doi ca devin rude, cu casatoria "doi" devin sot si sotie, nu rude, rude se numesc cei ce au legaturi de singe!!!! cit despre copii, ii poti face cind vrei, cind poti, cind ai cu cine important e sa nu fie nici un fel de risc pt.tine sau pt. copil. sint femei care fac copii la 70, chiar daca e una nebunie, ma intreb ce-o sa faca copilul cind mama no sa mai fie si eaa asa de frageda are nevoie de ea. cit despre concubinaj, e faza de 3 ani dupa care, legalmente daca doi au locuit sub acelasi acoperis, devin sot si sotie.
locuitul impreuna fara a fi casatoriti =concubinaj....nu stiu cum ac lucru ar fi bun,dar eu sunt de moda veche
Proasta fata mai esti! In primul rand, asa e: statul impreuna uzeaza relatia, in scurt timp cei doi devin rude. In al doilea rand, a face un copil la 40 de ani e chiar ffff bine. Apoi sa stii ca sunt cupluri care se inteleg perfect la inceput, iar apoi devin cei mai mari dusmani. Ingradita mai esti in prejudecati!
Draga mea singura ta problema este legata de urmatoarea chestie: "orice invat are si un dezvat". Asta e cea mai mare porcarie pe care o poate face cineva. Daca il accepti pe cel de langa tine asa cum este bine, daca nu mai bine trimite-l de unde a venit si basta. Articolul asta face decat sa arate o mare doza de frustrare fara sa spuna de fapt nimic. Cuplurile care nu se inteleg de la inceput n-or sa se inteleaga niciodata. Nu exista chestii gen maturizare care sa-ti faca viata mai frumoasa si mai usora cand te muti cu cineva. Daca nu esti suficient de matur sa locuiesti cu cineva problemele n-or sa se resfranga asupra relatiei ci asupra modului in care va descurcati in general, dar in principiu orice greutati trec. Ma rog n-o sa fac teoria chibritului pt ca nu are sens, cert este ca te duci singura cu presuletu. Iar in ceea ce priveste criza anilor 30 iti explic eu care-i treaba: daca iti doresti un copil si-l faci la 40 de ani ai o problema, cand copilul ala o sa aiba 10 ani tu o sa ai 50. Mai exista si intre 30 si 40 dar ideal ar fii sa faci un copil pana la 35 de ani ca sa nu te chinui tu, sotul si mai tarziu copilul cand o sa se trezeasca la 25 de ani ca parintii lui sunt niste babalaci senili.
Posteaza comentariu