Ce ne facem cand intervine distanta emotionala?

Cand vorbim despre distanta emotionala pare ca toata lumea stie la ce ne referim si cu toate acestea pare un pic dificil de pus in cuvinte. Pare ca lucrurile nu merg, pare ca cei doi nu simt la fel unul pentru celalalt. "Eu ma simt distant fata de tine, iar tu te simti departe de mine." Asa s-ar traduce distanta intre cei doi.

Mie mi se pare ca in aceasta forma avem in fapt o iluzie. Prin natura profesiei intalnesc numai cupluri care nu functioneaza, care se simt in criza, simt ca ceva nu este in regula cu ceea ce este intre ei. De fapt intre cei doi realizeaza ca intre ei a intervenit starea de criza. Imaginea aceasta o am deseori, as putea spune permanent cand cunosc un nou cuplu.

In fapt mie mi se pare ca se intampla cam asa si va invit sa va intoarceti spre inceputul relatiei cu partenerul actual si sa incercam sa privim evolutia. La inceput exista multa iubire, exista entuziasm, exista simpatie, credinta si incredere in celalalt. Dar tot la inceput exista si certuri intense, existau si momente in care iti venea sa renunti, sa iti faci bagajele si sa pleci la mama, existau si momente in care simteai ca-l pierzi, existau si situatii in care simteai ca nu te intelege. Dar aceste momente care azi iti par imposibile si greu de trecut, atunci erau momentane.

Stiai ca dupa ce simteai ca iti vine sa pleci, simteai ca iti vine sa nu pleci nicicand de langa el, stiai ca daca te certi, te si impaci, etc. Viata cuplului atunci era o permanenta trecere de la ceva frumos la ceva urat, o curgere de bucurie si tristete, in care momentele placute alternau cu momentele dureroase. Daca privim asa lucrurile putem vedea ca aceasta pendulare intre o stare de bine si una de rau erau constante. In momentele de criza simtim ca dupa starea de rau, poate urma o stare de absenta a raului, de mai putin rau, dar tot o stare negativa. Este ca si cum nu ar mai exista aceasta pendulare, iar acum exista o unica stare, care din aceasta perspectiva, pare una extrem de statica.

Starea aceasta de sistola si diastola pare una normala si foarte vie, tot ce facem deseori este o curgere intre bine si rau, intre placut si dureros, intre consens si polemica. Asa se intampla in orice lucru care este viu exista si una si alta. Acest fapt semnaleaza, in esenta, faptul de a simti pentru celalalt diverse lucruri. Cand aceasta miscare pare a se izola intr-o singura stare, dispare viul si apare o stare de intepenire din care ii va fi greu sa iasa daca ceva profound nu se intampla cu cel putin una din persoane. Cam aceasta este distanta emotionala dintre cei doi, asa cum o vad eu.

Sa remarc ca aceasta distanta este identica si cand cei doi se blocheaza pe o stare de bine? Cunoasteti foarte bine cuplurile blazate unde nu exista cearta, pareri opuse? Nu va trezesc cumva acelasi sentiment de ne-viu? Practic nu vorbim despre modificarea sentimentelor, ci despre faptul ca o alta persoana nu mai simte o varietate de sentimente pentru celalalt si se inroleaza intr-un tipar pe care il tot repeta. Exagerand as spune ca celalalt isi injumatateste capacitatea de a simti pe celalalt, pastrand doar o anumita jumatate. Si cand lucrurile iau aceasta forma as prefera sa raman optimist si sa spun ca se rezolva, iar cei doi ar putea merge mai departe, dar acesta nu este optimism. Optimist as fi daca as afirma ca cei doi ar putea actiona in conformitate cu ceea ce simt si sa faca lucrurile in asa fel incat sa aiba o stare de bine.

Am introdus in perioada de contact cu un cuplu o intrebare care, din punct de vedere psihologic, mi se parea eronata insa ulterior am inceput sa cred in utilitatea ei: "Ce ati vrea sa se intample pe parcursul pe care il vom strabate impreuna: simtiti ca ati vrea sa fiti impreuna si nu stiti cum, sau vreti sa lamuriti ce se petrece intre voi pentru a lua o decizie?". Cred ca este o intrebare proasta intrucat face ca niste lucruri sa fie private dintr-o perspectiva transanta pentru care cei doi nu sunt intotdeauna pregatiti.

Cred in utilitatea ei pentru ca permite sa se evidentieze pentru fiecare dintre ei enuntul unei probleme: prima varianta este: "Vreau sa fiu cu tine si nu stiu cum?", iar a doua varianta ar fi: "Nu stiu daca vreau sa fiu cu tine". Din punctul de vedere al distantei emotionale aceste variante suna astfel: "Simt ca am sentimente complexe pentru tine, dar nu am acum capacitatea de a le vedea", respectiv: "Nu stiu daca pot simti si altceva pentru tine decat re-sentimente".

Daca am lua fiecare din aceste situatii pentru a vedea ce spun in fapt, vom constata ca tot mai multe lucruri se deschid iar aici vor interveni multe aspecte complexe care tin de personalitatea fiecaruia si de lumea interioara a fiecarei persoane. Fiecare are un mod de a privi si de a-i intelege pe ceilalti, fiecare simte ca celalalt raspunde la ceva interior.

In lumea fiecaruia partenerul reprezinta, semnifica ceva, un ceva dificil de pus in cuvinte la prima vedere, dar acest ceva nu are legatura stricta cu celalalt ca persoana reala, ci cu lumea sa interioara. Probabil ca suna un pic complicat, probabil ca este vorba despre lucruri care se amesteca si care tin de complexitatea relatiei lor. Este cert relatia se modifica si nu sentimentele dintre cei doi, dar relatia poate sa suporte modificari, important este ca ambii parteneri sa reuseasca sa evolueze.

Vezi articolul: Ce ne facem cand intervine distanta emotionala?(II)