Audrey Hepburn, victima naziştilor: Avea 40 de kilograme şi suferea de anemie


La 16 ani, vedeta a supravieţuit ocupaţiei germane din Olanda trăind doar cu bulbi de lalele şi iarbă fiartă. Visul ei de a deveni balerină s-a spulberat.

Audrey a devenit una dintre cele mai populare actriţe din istorie, un simbol al frumuseţii feminine şi un etalon universal al eleganţei. Dar pentru asta, a trecut prin infern, iar umbrele trecutului au urmărit-o toată viaţa.

În anii 1944-1945, ocupanţii nazişti au înfometat peste patru milioane de olandezi, iar Audrey, care era o biată fetiţă subnutrită, a scăpat ca prin minune de la o moarte sigură. Casa ei din Arnhem a fost distrusă de bombardamente, tatăl său dispăruse, rudele sale fuseseră împuşcate şi deportate, iar ea trebuia tot timpul să se ferească de bombele pe care aliaţii le aruncau peste poziţiile germanilor.

Meniul ei eminamente vegetarian consta în andive, urzici și bulbi de lalele. Și multă apă, ca să se simtă sătulă. "Mâncam urzici și toată lumea încerca să fiarbă iarbă și bulbi de lalele, dar era greu să trăiești cu așa ceva", a povestit Audrey.

Audrey a supraviețuit ocupației germane. Avea 16 ani și cântărea doar 40 de kilograme. Suferea de astm, anemie acută, icter și mai avea și o formă gravă de edem. Dar era în viață, spre deosebire de cei 22.000 de oameni care au murit de foame după ce naziștii au confiscat toată hrana și combustibilul dispnibile în orașul Arnhem. Olandezii au fost obligaţi să rabde de foame și de frig. Au murit pe capete.

"Mama a îndurat urmările războiului toată viața ei", povestește fiul actriței, Luca Dotti, în cartea dedicată mamei sale, "Audrey at Home, Memories of My Mother's Kitchen", volum pe care l-a numit "o biografie a mesei din bucătărie" și care include rețetele și mesele ei preferate.

Al Doilea Război Mondial i-a întrerupt viitoarei vedete cursul normal al vieții. N-a mai putut continua cursurile la școala privată din Londra, iar visul de a deveni balerină s-a spulberat. Era cu cinci ani de pregătire în urma fetelor care trăiau în Londra și erau mai bine hrănite și instruite. Părinții săi se temeau de bombardamentele nemților și au decis să părăsească Londra și să se întoarcă în Olanda. Războiul i-a ajuns din urmă și acolo.

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod