Soția lui Jamie Oliver a aflat după 40 de ani că are autism și ADHD. Mărturia dureroasă a lui Jools Oliver

Jools Oliver, soția celebrului chef britanic Jamie Oliver, a vorbit deschis despre diagnosticele de ADHD și autism primite la maturitate și despre anii în care a trăit fără să înțeleagă de ce anumite lucruri îi erau atât de greu de gestionat.

Într-un interviu recent pentru podcastul „Lessons From Our Mothers”, Jools, în vârstă de 51 de ani, a povestit că diagnosticul de ADHD a venit în urmă cu aproximativ patru ani, iar ulterior a fost evaluată și pentru autism, după ce unii dintre copiii ei au primit diagnostice similare. 

Mărturisirea ei atrage atenția asupra unei realități despre care se vorbește tot mai mult: unele femei ajung să afle abia la maturitate că sunt neurodivergente, după decenii în care dificultățile lor au fost interpretate în alte moduri.

Diagnosticul copiilor a făcut-o să se recunoască pe ea însăși

Jools și Jamie Oliver au împreună cinci copii: Poppy, Daisy, Petal, Buddy și River. Jamie Oliver a vorbit anterior despre faptul că în familia lor există mai multe diagnostice de dislexie, ADHD și tulburare de spectru autist. 

Pentru Jools, tocmai experiențele copiilor au fost cele care au determinat-o să își pună întrebări despre propria viață.

După ce doi dintre copii au fost diagnosticați cu autism, ea a început să recunoască în descrierile acestora multe dintre propriile trăsături și reacții.

Diagnosticul nu a venit însă ca o simplă etichetă. Pentru Jools, el a oferit o explicație pentru experiențe pe care timp de zeci de ani încercase să le înțeleagă fără să aibă toate piesele puzzle-ului.

„Mi-a ruinat, până acum, 45 de ani din viață”

Jools a vorbit fără să idealizeze experiența ADHD-ului. Dimpotrivă, descrierea ei a fost extrem de directă.

Ea a spus că simte lucrurile „foarte profund” și că viața cu ADHD nediagnosticat a fost obositoare. A descris experiența drept una care i-a consumat energia și a respins ideea că ADHD ar trebui prezentat întotdeauna drept o „superputere”. 

În cuvintele ei, această condiție i-a „ruinat, până acum, 45 de ani din viață”, pentru că mult timp a crezut că dificultățile pe care le întâmpina aveau alte explicații.

Este o afirmație puternică, dar spune ceva esențial despre diagnosticul primit târziu: pentru unele persoane, el nu explică doar prezentul, ci obligă la reinterpretarea unei mari părți din trecut.

Momentele în care s-au simțit „prea sensibile”, dezorganizate sau diferite pot căpăta, retrospectiv, un alt sens.

Menopauza a făcut lucrurile și mai dificile

Jools a vorbit și despre suprapunerea dintre ADHD și menopauză, pe care a descris-o drept o experiență foarte dificilă. Ea a spus că faptul că simte lucrurile atât de intens a făcut ca menopauza să devină pentru ea un „dublu coșmar”. 

Este o parte importantă a poveștii sale, mai ales pentru femeile care ajung la un diagnostic de ADHD sau autism exact în perioada în care corpul trece și prin schimbările hormonale ale perimenopauzei și menopauzei.

Tulburările de somn, dificultățile de concentrare, schimbările de dispoziție și senzația de suprasolicitare pot apărea în această perioadă din mai multe motive.

Jools nu prezintă diagnosticul drept explicație universală pentru orice dificultate, ci vorbește despre propria experiență și despre felul în care înțelegerea neurodivergenței a ajutat-o să își privească altfel viața.

Are tratament prescris pentru ADHD, dar spune că îi este teamă să îl ia

Jools a dezvăluit că are medicație pentru ADHD, dar că în prezent nu vrea să o ia din cauza anxietății legate de sănătate.

Ea a explicat că se teme că s-ar putea întâmpla ceva dacă ia tratamentul și a descris această situație drept o problemă care continuă să o preocupe. 

Declarația ei reflectă experiența personală și nu trebuie interpretată drept o recomandare privind tratamentul ADHD. Alegerea medicației, beneficiile, riscurile și eventualele efecte adverse trebuie discutate individual cu medicul care urmărește pacientul.

Diagnosticul de autism a apropiat-o și mai mult de copiii ei

Deși vorbește despre dificultățile prin care a trecut, Jools spune că diagnosticul de autism a avut și un efect important asupra relației cu copiii ei.

Faptul că poate recunoaște unele dintre experiențele lor îi oferă sentimentul unei înțelegeri foarte profunde.

Ea a explicat că există o legătură specială cu acei copii ai săi care au autism, pentru că poate spune, din propria experiență, că înțelege ceea ce simt și prin ce trec.

Pentru un părinte, un asemenea diagnostic poate schimba perspectiva nu numai asupra propriei vieți, ci și asupra comportamentului copilului.

Jools și Jamie Oliver sunt căsătoriți din anul 2000

Jools și Jamie Oliver formează unul dintre cele mai cunoscute cupluri din showbiz-ul britanic. Cei doi s-au căsătorit în anul 2000 și au împreună cinci copii.

În ultimii ani, familia a vorbit public mai des despre neurodivergență. Jamie Oliver a descris familia ca fiind foarte neurodiversă și a vorbit despre provocările, dar și despre dinamica aparte creată de aceste diferențe.

Jools s-a confruntat și cu alte probleme de sănătate. Potrivit publicației The Standard, ea a trecut inclusiv prin aproximativ doi ani de simptome asociate COVID-ului de lungă durată.

De ce unele femei primesc diagnosticul abia la maturitate

Povestea lui Jools Oliver este cu atât mai interesantă cu cât diagnosticul a venit după decenii în care își construise deja viața de adult, devenise mamă și își crescuse copiii.

Pentru unele femei, recunoașterea ADHD-ului sau a autismului poate veni mai târziu, inclusiv pentru că au învățat de-a lungul anilor să compenseze anumite dificultăți sau să își adapteze comportamentul la așteptările sociale.

Din acest motiv, diagnosticul primit la 40 sau 50 de ani poate aduce două sentimente aparent contradictorii. Pe de o parte există ușurarea de a găsi o explicație pentru lucruri care au fost greu de înțeles.

Exact această combinație se simte și în mărturisirea lui Jools Oliver. Diagnosticul nu șterge experiențele dificile din trecut, dar îi oferă acum un context pentru a le înțelege.

Iar faptul că vorbește atât de deschis despre ele poate contribui la o conversație mai largă despre femeile care descoperă abia la maturitate că modul în care au experimentat lumea întreaga viață avea o explicație pe care nimeni nu o identificase până atunci.