Da, mi-am amintit. Stăteai pe o bancă. Eram înconjuraţi de multă lume. Zâmbeai. Îi şopteai prietenei tale ceva la ureche.
Eu îmi storceam creierii să spun o glumă care să te facă să râzi. Dar nu a mai fost nevoie, ai râs oricum. Erai atât de frumoasă. Soarele se pregătea să plece, dar noi nu ne grăbeam. Nu mai ştiam de mult ce se întâmplă în jurul nostru.
Posteaza comentariu