© Copyright: depositphotos
Şi bărbaţii au suflet. Îţi mulţumesc că m-ai învăţat să iubesc! O lecţie pentru toată viaţa
Dar am avut noroc. Te-am întâlnit pe tine când încă n-a fost prea târziu. Mă uitam fascinat la tenişii tăi cu şireturi fosforescente, foarte la modă în acei ani gri, te ţineam de mână şi aveam senzaţia că dragostea ta mă trage de la pământ şi-mi deschide o lume nouă, liberă şi plină de lumină. Ce mai, am avut noroc! Aveai mâna caldă şi mă gândeam ce bine ar fi să o port cu mine pentru totdeauna. Doamne cât te-am iubit! Acea plimbare în amurg mă va urmări toată viaţa.
Te-am pierdut printre cutele timpului. Te-ai schimbat. M-am schimbat, dar n-o să uit niciodată că mi-ai oferit şansa să învăţ dragostea şi am fost un elev strălucit, n-am mai uitat-o niciodată şi încă mă hrănesc din ea.
paul-teodorescu
Comentarii (1)
Am simtit o durere viscerala dupa ce am citit acest articol si "Imi pare rau ca nu vei afla cat de mult te iubesc" si desigur ca am plans, instant, asa cum nu am mai facut-o de ceva timp. Mi-au amintit de relatia mea cu un barbat de 42 de ani (eu 21). Suntem impreuna de un an, iar timp de 10 luni, eu credeam ca el are 28 de ani si ca totul e perfect(arata foarte bine pentru varsta lui). Atat de frumos m-a mintit in tot timpul asta, pana cand, acum 2 luni, mi-a spus adevarul. Desigur ca tot paradisul meu se daramase, chiar nu credeam ca exista durere atat de intensa. El mai are un copil si este divortat. Dar sa trecem peste detaliile acestea si sa presupunem ca relatia asta, minunata si perfecta din toate punctele de vedere va fi de durata. Insa eu sunt un om pragmatic si nu pot sa nu ma gandesc la viitor. Oare cum vom fi noi peste 20 sau chiar 30 de ani? Sau oare, va mai fi el in peisaj la o varsta atat de inaintata? Si daca nu, cum va fi viata mea, dupa o astfel de pierdere?
Posteaza comentariu